Yo2bzv | home
Uneori Cosmosul ...
Material publicat in 8 noiembrie 2003 în saptamânalul Agenda - Timisoara de Calin Tenche, YO2LOG
Uneori Cosmosul este mai aproape decât am putea crede
Satelitii artificiali sunt „ochii“ prin care putem vedea, în fiecare zi, cât de frumoasa este planeta noastra
Primii astronauti afirmau ca nimic nu este mai frumos decât Pamântul vazut din spatiu. La fel, cei ce pot avea acces la imaginile transmise din Cosmos, prin intermediul satelitilor artificiali, pot privi acest magnific spectacol. Bine, bine, ar zice unii, placerea aceasta o pot avea doar specialistii. Nimic mai fals. Cu o dotare redusa însa cu multa pasiune, Cosmosul este mai aproape decât am putea crede…
Câteva mii de obiecte faurite de mâna omului graviteaza în jurul planetei noastre. Primul „sputnik“ a fost lansat în 4 octombrie 1957. Au urmat multi altii…Unii sateliti artificiali „mor“ la câtiva ani dupa ce au fost lansati si, deveniti simple obiecte de metal nefolositoare, se învârt la nesfâsit în jurul planetei, daca nu cumva apuca sa reintre în atmosfera si sa se distruga ca niste mingi de foc. Satelitii artificiali constituie o lume care ofera cu generozitate date si fotografii. Exista mai multe categorii de sateliti: sateliti meteorologici - NOAA, Goes, Meteosat, de comunicatii - Intelsat, Gorizont, Raduga, Molniya, Iridium, Orbcom, Globalstar, de radioamatori - Oscar, RS si altii, pentru navigatie si pozitionare globala - GPS, Glonass, cu caracter stiintific - topogeodezici, educationali, si nu în ultimul rând, militari, de calibrare a radarelor s.a.
Sa luam, de exemplu, satelitii meteorologici americani din seria NOAA (National Atmospheric and Oceanographic Administration). De pilda, pe frecventele de 137,500 MHz sunt activi NOAA-12 si 15 (primul lansat la 14 mai 1991, al doilea la 13 mai 1998), iar pe 137,620 - NOAA-17 (trimis în spatiu la 24 iunie 2002). Seria nu se termina aici: NOAA-18 este programat sa fie lansat în 4 octombrie 2004. Sunt sateliti cu orbita polara, care survoleaza extremele Pamântului, în timp ce acesta se roteste, expunându-si catre „ochii“ din spatiu, la fiecare trecere, alte regiuni, suprafete de uscat, mari ori oceane. Evolueaza cam la 800 km deasupra pamântului, cu viteze cuprinse între 12 000 si 21 000 km/h. Impresionant, nu-i asa? Activând în modul APT (Automatic Picture Transmission), dau câteva imagini bune pe zi. Orice punct de pe ecranul calculatorului, atunci când imaginea pe care o transmit „defileaza“, înseamna… patru kilometri. Enumerarea aparaturii poate i-ar speria pe necunoscatori, însa realitatea este alta: ai nevoie de destul de putine lucruri ca sa vezi ce „vad“ satelitii NOAA. Deci, cele mai raspândite antene pentru amatori sunt cele formate din doi dipoli încrucisati si quadrifilara helix. Daca a doua este sofisticata, având un design futurist, prima este usor de confectionat, în câteva ore, dintr-o mâna de tevi din aluminiu, groase de un centimetru, un tub de PVC si câtiva metri de cablu coaxial. Pentru cei ce n-au îndemânare la mânuit bomfaierul si bormasina, antena se poate cumpara, pentru ca exista firme care confectioneaza asa ceva, dar nu la noi: de pilda, modelul APT-2CP produs de Woodhouse Communication din Plainwell, Michigan – SUA costa 134,95 dolari! Semnalele satelitului devin puternice de cum acesta se înalta cu 10-20 grade deasupra orizontului (tara noastra este survolata în doar câteva minute), un preamplificator de antena este util, dar nu neaparat necesar, semnalele sunt preluate de un receptor care „aude“ mai sus-amintita banda de frecvente (trebuie spus ca satelitii ofera si transmisii în jurul frecventei de 1700 MHz, imaginile sunt mai bune, echipamentul este, însa, mai scump) si transferate unui calculator - un Pentium I este suficient, dotat cu placa de sunet: în timp real, pe ecran „curge“ imaginea. Aici trebuie spus ca exista programe de predictie a aparitiei satelitului care îti deseneaza pe un planiglob traiectoria „sputnik“-ului (de exemplu InstantTrack ori HalloSat) si programe care decodifica, prelucreaza, analizeaza imaginile (gen WxSat ori WxtoImg). Stai în fotoliu, îti sorbi linistit cafeaua în timp ce calculatorul proceseaza, iar în câteva minute ai la dispozitie imaginea normala, cea care are contrast marit, în spectru vizibil, infrarosu, alb-negru, color, cu granitele desenate s.a.m.d. Unii amatori din diverse colturi ale lumii au mers mai departe si si-au creat propriile pagini pe Internet cu ceea ce le ofera acesti sateliti si altii. Au un „top“ al celor mai interesante fotografii, ale unor fenomene meteo extreme (de exemplu, cum arata un… ciclon vazut din spatiu). Altii ajuta sistemele meteorologice oficiale din tarile lor cu date pe care le culeg în mod voluntar. „Sportul“ acesta este însa putin raspândit în România, unde oamenii au un sistem propriu de repere meteo care le afecteaza buzunarul: gerul, masurabil în costisitoare gigacalorii trecute prin calorifere, lipsa de precipitatii, însemnând mai putine grâne pe ogoare si implicit o crestere a pretului pâinii, sau dimpotriva, ploile torentiale, care atrag dupa sine aproape de fiecare data inundatii, gospodarii luate de ape si alte nenorociri. Lasând la o parte satelitii meteo, Cosmosul ofera si alte portite amatorilor. Statia spatiala internationala ISS, lansata la 8 septembrie 2000, ca înlocuitor al statiei orbitale MIR, care urma atunci sa cada, are la bordul ei echipament radio cu care astronautii discuta frecvent, fara fasoane, cu cei pe deasupra carora zboara. ISS-ul „vede“ cam de sase ori pe zi teritoriul României! Amintim aici si doua genuri de radiocomunicatii cu sprijin…din afara Terrei. Este vorba despre EME, earth-moon-earth, comunicatii prin reflexie pe Luna, da, tintesti Luna cu antena, iar semnalul se reîntoace de acolo pe Pamânt, în alta parte a globului. Si mai este ceva: meteor scatter-ul, comunicatiile pe urmele ionizate lasate de meteori veniti din Cosmos când orice ploaie de „stele cazatoare“ creeaza, pe lânga dârele luminoase de pe cer si un mod inedit de a-si contacta semenii prin intermediul statiei radio.
A „înviat" miraculos
Satelitul de radioamatori AO-7 a avut o soarta unica printre obiectele cosmice de acest tip. Lansat în 15 noiembrie 1974 de la baza Vandenberg din California, S.U.A., el a fost declarat „mort“ acum mai bine de 20 de ani. AO-7 si-a revenit în mod miraculos la „viata“, iar semnalele sale au fost detectate la 21 iunie 2002, iar peste câteva saptamâni a putut fi comandat cu succes de la sol. El este acum catalogat drept semi-operational, caci poate fi activat doar când panourile sale solare sunt luminate. Alti sateliti au murit însa înainte de a se naste. Au fost cazuri când rachetele purtatoare de echipamente valorând zeci de milioane de dolari au explodat imediat dupa lansare.
Imagini meteo pe Internet
Nu trebuie neaparat sa va construiti sisteme de receptie, au facut-o altii care va ofera, prin intermediul Internetului, cele mai atractive imagini „culese“ de satelitii meteorologici. Aveti de ales între pagina lui Milan Konecny www3. sympatico.ca/konecny/weather.htm, cea a lui Bob Cash www.qsl.net/n8imo/wefax4.html, a lui Patrick Prokop www.savannah-weather.com/, a lui Thomas Williams www.humboldt1.com/~k9ac1/, toate acestea redând America de Nord. Daca veti dori sa vedeti „de sus“ Australia (Siding Spring Observatory), încercati www.phys.unsw. edu. au/%7Emap/ weather/ iar pentru Europa, mergeti la Reimscheid, în Germania, pe adresa www.hartmuts.de/side.html. Sunt disponibile, de asemenea, „tone“ de documentatie legata de acest subiect, aparatura, software. Pe lânga poze din spatiu puteti gasi si înregistrari audio ale semnalelor transmise de acesti sateliti.
Radar performant la Timisoara
La Timisoara functioneaza, pe str. Spitalul Nou nr.15, Centrul Meteorologic Regional „Banat-Crisana“. În urma cu circa o luna, aici a fost inaugurat un important obiectiv meteorologic - radarul Doppler în banda S, de provenienta americana. Prin aceasta modernizare a infrastructurii meteo are loc integrarea zonei de vest a tarii în ansamblul proiectului SIMIN (Sistem Meteorologic Integrat National). SIMIN reprezinta o importanta investitie pentru viitor. În final va exista un sistem unitar, prevazut cu mijloace moderne de telecomunicatii (satelitare) si tehnologii de calcul performante pentru prelucrarea datelor si elaborarea deciziilor. Rezultatul va consta în elaborarea de avertizari si prognoze pentru urmatoarele doua-trei ore (nowcasting) privind fenomenele meteo periculoase (grindina, vijelii, viscole), îmbunatatirea avertizarilor si prognozelor pentru 24 - 72 ore, obtinerea de catre INMH-România a rolulului de Centru Meteorologic Regional pentru sud-estul Europei.
— End —
Material publicat pe aceasta pagina cu acordul autorului, Calin,YO2LOG 19.06.2004