Yo2bzv     |     home
Radiocopmunicatii... YO4BKM
 RADIOCOMUNICATIILE SI UNELE GENURI DE MANIPULARE

Prof.univ.dr.ing. Gheorghe OPROESCU, YO4BKM - partea I-a -
  De la inceput fac precizarea ca in lucrare nu este vorba, in principal, de utilizarea mijloacelor de informare radio in scopuri dictatoriale in intelesul cel mai cuprinzator al acestei notiuni. Acest lucru a servit si mai serveste  manipularii maselor, inca de pe vremea cand se infiintau primele posturi de radio cu destinatie publica, ca atare nu este un lucru nou sau necunoscut. Fac totusi o scurta prezentare a unor repere mai semnificative din acest domeniu, pentru ca nu sunt lipsite de legatura cu ce urmeaza mai departe.      Din perioada interbelica, deci de pe vremea cand se nastea radiodifuziunea publica, Mussolini in Italia si Hitler in Germania au instaurat dictatura personala, la aceasta participand si mijloacele de informare radiofonice. Una din primele fabricatii in masa a radioreceptoarelor a fost legata de propaganda si s-a realizat in Germania anilor ‘30, unde s-a fabricat pe banda rulanta un tip de radioreceptor cu reactie pe unde lungi si medii numit “Volksempfaenger”, adica “Receptor popular”, extrem de ieftin, dupa o schema 0V2, redresor cu dubla dioda cu vid, difuzor al carui electromagnet apartinea si filtrului atasat redresorului, tuburi cu incalzire directa si potentiometru intre capetele filamentelor si masa pentru reducerea brumului de incalzire. Iar Hitler, intr-o discutie cu Ion Antonescu la Berghof in 14 ianuarie 1941, se marturisea ca “acela care peseda monopolul masinilor moderne...poseda puterea absoluta; ... un dictator al secolului XX nu poate fi rasturnat. Daca cade, inseamna ca s-a sinucis”. Undele radio nu pot fi oprite la granita si circula fara pasaport, constituind atat un excelent mijloc de propaganda la nivel regional sau mondial, dar si de culegere de informatii. Astfel, cine isi permite sa exploateze cu eficienta maxima cele mai moderne tehnici de informare radio atat intr-un sens, pentru culegere de informatii cat si in sens invers, pentru propaganda sau diversiune de la distanta, poseda si puterea absoluta in teritoriu sau pe plan regional.     Cele de mai sus reprezinta mijloace clasice de folosire a radioului in scopuri de manipulare si, cum am mai aratat, nu reprezinta o noutate.     In epoca moderna a radiocomunicatiilor a aparut insa un element nou: extinderea radiocomunicatiilor de la nivel terestru la nivel cosmic apropiat si indepartat, acest lucru constituind de fapt unul din cele mai subtile si rafinate mijloace de manipulare de catre superputeri, fiind manipulate cu voie sau fara de voie chiar si autoritati statale, in scopuri extrem de obscure. Poate ca suna ciudat cele afirmate, dar voi incerca sa arat ca asa stau lucrurile.     Nu este nimeni in lumea zilelor noastre care sa nu stie ca undele radio reprezinta cel mai rapid mijloc de comunicare la distanta. La nivelul planetei noastre informatia ajunge practic instantaneu in orice punct de pe glob, in maxim zecimi de secunda. Dar sunt prea putini care sa-si puna probleme mai complicate, precum relatia dintre viteza undelor radio si distantele la nivel galactic. Ca un exemplu paralel, aparatele nascute din cuceririle stiintei ultimilor 150 de ani pot fi exploatate astazi de oricine, dar prea putini stiu concret despre ce este vorba din punct de vedere tehnic. De exemplu, miliarde de oameni folosesc lampile electrice, dar numai cateva zeci de mii stiu cu adevarat cum functioneaza ele. Ne inchipuim cum stau lucrurile cu mijloace mai complicate precum radioul, instrumentele radioastronomice si altele.     Odata cu radiocomunicatiile a aparut si s-a dezvoltat, la inceput mai mult accidental, dupa cum s-a intamplat si cu undele radio, un mijloc extrem de puternic in explorarea fizica a Cosmosului, anume radioastronomia. Cercetatorii au gasit chiar lungimea de unda (21 cm) la care atenuarea undelor radio este extrem de redusa in spatiul galactic. Paralel cu cercetarea radioastronomica a spatiului cosmic, cu efecte notabile privind completarea cunostintlor despre Univers, au aparut si stirile spectaculoase despre mesajele LGM, adica "Litle Green Men", "omuleti verzi”, in realitate surse radio de imensa energie de tip pulsar sau quasar din spatiul cosmic si descoperite exclusiv pe cale radio, stiri despre ciudate mesaje radio “inteligente” captate din Cosmos care in realitate s-au dovedit a fi receptii accidentale a unor emisiuni de radiolocatie sau radiobalize terestre, aeriene sau spatiale, toate acestea vehiculate si comentate pe larg de o presa avida dupa senzational. Si cum marele public plateste mai usor impozitele si taxele cand intelege despre ce este vorba sau este “ajutat” sa inteleaga, s-au nascut programe “stiintifice” care sa induca in mintea oricui ca este cazul sa se investeasca mijloace financiare foarte mari pentru a cerceta activitatea radio a extraterestrilor, programe care s-au bucurat de o publicitate sustinuta si continua. Asa au aparut programele OZMA (condus de astrofizicianul F. Drake, 1960) care a dezmagit de la bun inceput, SETI (cercetarea inteligentei extraterestre, 1985 S.U.A.), care a beneficiat de imense fonduri pentru dotarea cu aparatura extrem de costisitoare in domeniul telecomunicatiilor si pentru angajarea unui personal numeros, dar diseminat pe mai multe continente, chipurile pentru a beneficia de cat mai multe sanse de a capta vreun mesaj extraterestru, respectiv S.U.A, Japonia, Argentina, Australia, fara a descoperi nici un mesaj din spatiu, META (cercetarea extraterestra multicanal pe 120.000.000 canale simultan, 1990 S.U.A) care inca mai cauta daca nu o fi fost inlocuit cu alt program tot “stiintific”. In favoarea acestor cercetari au fost aduse argumente atat de convingatoare incat valul de opinie s-a modificat intr-o masura care a atras simpatia de la simplul contribuabil pana la finantisti. Oamenii de stiinta au fost atrasi si au sustinut respectivele programe din diferite motive si de pe diferite pozitii. Unii din ei, cu pozitii destul de inalte, sunt aserviti total intereselor ascunse ale serviciilor de securitate nationale, altii, mai atasati de stiinta, prefera sa se bucure de existenta unor fonduri pentru a testa si idei concrete din sfera stiintei ignorand cu buna stiinta celelalte aspecte sau, precum cazuri de exceptie, nu se supun si sunt marginalizati profesional. Cei mai multi, in mod poate explicabil din punct de vedere pragmatic, sunt indiferenti atata timp cat li se pun la dispozitie fonduri de cercetare indiferent pentru ce anume si obtin rezultatele scontate, participa la simpozioane, fac deplasari, toate platite din sursele alocate programului respectiv. Din cand in cand cate o stire din presa mai face senzatie ca s-ar fi descoperit ceva, asta ca un fel de justificare in fata publicului care plateste impozitele, dar este repede uitata.     Este foarte usor de aflat ca la distante galactice un mesaj radio are nevoie de cel putin sute de ani pentru a ajunge la cea mai apropiata zona din Galaxie unde se presupune ca ar exista civilizatie, daca nu de sute de mii de ani. In aceste conditii extrem de evidente, ce fel de investigare se poate face? Ar folosi alte civilizatii din Cosmos undele radio care au nevoie de sute, mii sau sute de mii de ani pentru a purta un mesaj la destinatie? Am putea receptiona pe Pamant emisiuni ale posturilor de radio sau televiziune din Cosmos cu destinatie “locala”, deci emisiuni de putere relativ mica si dirijate omnidirectional, care scapa in spatiu asa cum scapa si emisiunile noastre pe unde ultrascurte? Spatiul nu-mi permite sa arat detaliat cat de inutile sunt astfel de incercari.    

Material primit prin grija amicului  Adrian, YO2BPZ .
yo2bzv 20.09.2004