Yo2bzv     |     home
 Articole   |   Din nou AURORA pe UUS...   |   Radioamatorism 2003 si modurile digitale...   |   Emitatoare MF si TV cu puterea sub 1 kW ...YO2BCT   |   Un american originar din Timisoara ...   |   Uneori Cosmosul ...   |   Ce dispare...YO4BKM   |   Radiocopmunicatii... YO4BKM   |   6   |   7
Un american originar din Timisoara ...
Material publicat in 14 iulie 2001 în saptamânalul Agenda - Timisoara de Calin Tenche, YO2LOG

"Radioamatorismul este un serviciu adus întregii societati de voluntari"

A ajuns sa modifice legislatia SUA.

„Ajuns în SUA, am aflat ca numai cetatenii americani pot primi autorizatii de emisie si se cere o stagiatura de cinci ani pâna se poate obtine cetatenia. Eram nemultumit si am luat contact cu oficialitatile americane. Am întrebat: daca sunt calificat sa lucrez la o retea de TV cu circa 240 de statiuni diferite, de ce nu pot opera o mica statiune de radioamator?", îsi aminteste George Pataki. „Lupta" a tinut câtiva ani de zile, Pataki s-a întâlnit de câteva ori cu senatorul Barry Goldwater din Arizona, si el radioamator, care a introdus un proiect de lege care a permis si rezidentilor sa dea examen. „Între timp am primit cetatenie americana, deci personal nu am beneficiat de noua lege, dar mii de imigranti au putut obtine autorizatii de radioamator fara sa mai astepte sa devina cetateni americani", a fost happy-end-ul acestui inedit demers.
George Pataki este o persoana binecunoscuta în cercurile radioamatorilor prin faptul ca a batut cu pasul, pentru a scrie reportaje, o buna parte din tarile în care a ajuns cu semnalele telegrafice si vocea sa inconfundabila, transmise în eter. O personalitate complexa, un om care nu uita de unde a plecat si, desi a ajuns cetatean american, revine adesea în România si întotdeauna nu cu mâna goala…
Cum a „barbierit" Militia
S-a nascut la 23 noiembrie 1929 în Timisoara. Tatal era contabil „la doua înteprinderi simultan", dupa cum ne-a relatat Pataki. Mama sa era casnica. „Primele emisiuni radio le-am facut ca «pirat» prin 1953-1954, caci, desi am luat examenul de radioamator, nu am primit autorizatia: aveam rude în tari capitaliste. Un frate de-al tatalui meu a plecat în Cuba, apoi în SUA, cu cinci ani înaintea nasterii mele. Nu l-am cunoscut, nu am avut nici o legatura cu el, dar mi s-a spus ca nu pot primi autorizatie de emisie caci s-ar putea sa transmit unchiului meu secrete de stat", si-a amintit Pataki. A urmat un episod în urma caruia putea sa ajunga dupa gratii: „Mi-am construit un auto-oscilator cu o lampa 6L6 si am folosit indicative unguresti si sârbesti. Un radioamator m-a denuntat si un functionar de la posta si un militian au venit si mi-au facut perchezitie. Nu au gasit emitatorul, doar niste piese. Am avut un manipulator nemtesc de campanie. Militianul m-a întrebat ce este. I-am spus ca e o masina electrica de barbierit". Culmea, slujbasul puterii l-a crezut si l-a lasat în pace! „În 1955, cercul de radio de la Palatul Pionierilor a primit autorizatie de emisie cu indicativul YO2KAC, iar eu, deoarece eram sef de club, indicativul YO2BO", a continuat Pataki. A urmat o „perioada de aur" a radioamatorismului în Timisoara, multi dintre actualii „rechini ai eterului" facându-si ucenicia atunci. „Am fost foarte activ la radioclub, caci am dus acolo tot echipamentul meu, acasa nu mai aveam nimic". În 1958 a urmat o alta ciocnire cu autoritatile: un student care venea des la cercul de radio al Palatului Pionierilor a trimis, fara sa spuna nimanui, lista radioamatorilor din Timisoara si împrejurimi la Callbook-ul international, o publicatie ce continea numele, indicativele si adresele celor ce practica acest sport în lume. „Autorul a indicat ca, pentru amatorii respectivi, QSL-urile, adica dovezile de confirmare a legaturilor prin radio, se pot trimite prin Casuta Postala 100, care era a Palatului Pionierilor. Acest lucru era ilegal în Europa de Rasarit, unde radioamatorii puteau primi si trimite confirmari numai prin radiocluburile centrale unde se faceau controalele cerute de autoritati. Radioamatorii erau nemultumiti, caci doreau corespondenta directa. Lista a fost publicata si autoritatile au început ancheta sa afle cine a trimis lista. Autorul nu a fost gasit, dar câteva autorizatii au fost suspendate. Ulterior, majoritatea le-au reprimit, eu, însa, fiind cel mai suspectat, nu", a povestit Pataki. Pentru ca a întrevazut ca, în România acelor vremuri, sansele de a reprimi autorizatia erau ca si nule, Pataki a cerut sa emigreze în Brazilia, unde avea neamuri îndepartate. A platit scump „îndrazneala": a fost dat afara din serviciu si a ajuns sa lucreze o vreme ca salahor la fabrica de biscuiti, într-o grupa de „necorespunzatori politici", apoi a ajuns sa repare radiouri si televizoare.
A fugit pe un vapor grecesc
„Am ramas cu dorinta de a fi radioamator", ni s-a destainuit el. În aprilie 1965 a plecat cu sotia sa Eva într-o scurta vizita în Iugoslavia. „În Dubrovnik s-a ivit o ocazie neprevazuta, am urcat ilegal pe un vas grecesc cu vreo 600 de turisti, iar dupa 24 de ore am debarcat, tot ilegal, la Venetia. Ne-am dus la Roma, la Ambasada americana, si am cerut sa fim admisi ca imigranti în SUA. Am stat în Italia pâna în octombrie, când am fost dusi la New York. Sotia a gasit de lucru la o bijuterie, iar eu am fost angajat ca inginer la CBS-TV, unde am lucrat 20 de ani, iar în 1985 m-am pensionat", ne-a povestit Pataki.
Mai mult decât o pasiune
Cuvintele lui George Pataki, ajunse la noi printr-un e-mail, ar trebui sa dea de gândit: „Este extrem de important ca radioamatorismul sa fie înteles de masa larga a populatiei, mai ales de patura conducatoare. Radioamatorismul este un serviciu adus întregii societati de voluntari, nu este doar o pasiune personala. În România, nici macar conducatorii radiocluburilor nu înteleg asta si nu depun nici un efort în acest sens. Apoi se arata nemultumiti când conducerea municipiilor, judetelor, institutiilor particulare si de stat nu arata nici o întelegere a problemei". Într-adevar, practicantii acestui sport, în lupta permanenta cu distanta, timpul, conditiile de propagare, cautând indicative rare, lucrând în concursuri, pentru diplome, totul din pura placere, cu aparatura construita de ei sau cumparata pe bani grei, si-au dovedit utilitatea si în cazul salvarii de vieti omenesti, în situatii de urgenta, în cazul unor accidente sau calamitati naturale. Sunt atâtea cazuri de acest gen si atât de usor s-a trecut peste ele. Opinia lui Pataki poate sa-i supere pe unii, dar, asa cum îl stie toata lumea, el spune lucrurilor pe nume: „Acolo unde radioamatorii nu primesc din partea oficialitatilor suportul necesar unei munci serioase, nu oficialitatile, care nu sunt informate despre aceste probleme, sunt de vina, ci însisi radioamatorii".
Cea mai „rara" tara!
Indicativele radio sunt ca numerele de înmatriculare auto. Fiecare indicativ radio are, în mod obisnuit, un prefix (România are YO, Bulgaria LZ, Japonia JA, Brazilia PY), una sau mai multe cifre care indica o zona, un district în cadrul aceleiasi tari si apoi un grup de litere. Numarul tarilor radio nu corespunde strict cu cel al tarilor delimitate de granite. Cea mai „rara" tara este Coreea de Nord - P5! În România, ca si în celelalte state, exista o federatie de profil si numeroase radiocluburi. De exemplu, Radioclubul Judetean Timis functioneaza în Timisoara, str. Eugeniu de Savoya nr. 24. Radioamatorii au la dispozitie anumite frecvente si lucreaza în telefonie, telegrafie, televiziune cu baleiaj lent, radio-
telex, radiopachet, PSK-31 etc. cu puteri potrivit clasei de autorizare (în România, cei care au categoria I pot avea, în unde scurte, pâna la 400 W). Dialogul dintre radioamatori, purtat în orice limba comuna celor doi corespondenti, contine o sumedenie de expresii specifice si abrevieri. Cele mai uzuale sunt apelul general „CQ" si formula de salut: „73"!
Calator în 100 de tari
„Înca din România mi-a placut sa calatoresc, sa vizitez radioamatori din alte tari si sa scriu despre ei", ne-a spus George Pataki. În 1971 a publicat „Scandinavia, the Balkans and North Africa", în 1972 a scris despre radioamatorii din Marea Caraibelor, apoi a urmat o expeditie în 11 tari africane si, în urmatorii ani, a tinut-o tot asa. Bilantul a ajuns sa fie impresionant: a vizitat aproape 100 de tari, publicând mii de pagini despre locuri dintre cele mai exotice precum Sierra Leone, Ceuta si Mellila, St. Croix, Montserrat, Togo, Curacao si altele în reviste de prestigiu precum CQ, QST, 73, The DX Magazine, Radio Fun, dar si în alte publicatii de specialitate din numeroase tari.
Hobby pentru întreaga familie
George Pataki, acum o jumatate de veac YO2BO, astazi, în SUA, la New York, WB2AQC, are alaturi, în acest sport, întreaga familie. Sotia Eva si-a luat doctoratul în educatie. Ea este WA2BAV, iar fata, Diane, care si-a luat doctoratul în ecologie si este cercetatoare la Universitatea din Salt Lake City, are indicativul KB2KLV. Baiatul, Thomas, care lucreaza în învatamânt si urmeaza un institut de învatamânt superior la seral, este KB2KRN. Pataki a operat statii radio în peste 15 tari. Actualmente, el este activ în benzile de la 10 la 160 metri lungime de unda, în telefonie, telegrafie, radiotelex, televiziune cu baleiaj lent, PSK-31. Indicativul lui este cunoscut pretutindeni. A obtinut DXCC, adica câte o suta tari lucrate si confirmate în 7 benzi – Honor Roll, cu un total de 346 tari diferite!
— End —
Material publicat pe acesta pagina cu acordul autorului, Calin,YO2LOG 19.06.2004