“ Pentru a ajunge pe culmile cele mai inalte ,

  lasa -l pe om sa viseze ,

  iar soimului nu-i taia aripile !”

In perioada 01-08.02.2008 impreuna cu un grup de elevi de la Seminarul Teologic Buzau, condus de Prof. Preot Dr. Milea Mihail, YO9-154/BZ, am efectuat o calatorie de studii in Grecia. Scopul meu a fost, ca impreuna cu Mihail, sa ajungem pe Muntele Athos si sa depunem “scrisorile” de acreditare in vederea organizarii unei expeditii de radioamatori.

“Sfantul Munte” este o peninsula cu lungimea de 60 km si o latime ce variaza intre 8- 12 km , iar aria este de 360 km patrati. Denumirea Muntelui Athos, sau Athon, ar veni de la Athos , un supranume ce se dadea zeului Joe (Jupiter), care avea un templu pe unul din varfurile muntelui. Muntele Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avind capitala la Careia. Aici se afla douazeci de manastiri mari, zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele. Pe Muntele Ahos se afla un singur radioamator , SV2ASP, Monk APOLLO , (foto 01) in cadrul manastirii Dochiaru, (foto 02, 03) a carui istorie o gasiti pe www.qrz.com.

Luni, 04.02.2008, ora 09.45, dupa ce trecem prin punctul de vama de la Uranopolis , ne imbarcam pe vapor, via Daphne, unde coboram.De aici cu un microbuz ajungem la Careia , unde schimbam alt microbuz si ajungem la Marea Lavra , (foto 04) unde ne astepta masina trimisa de staretul schitului romanesc Podromu, (foto 05, 06, 07) cu care ajungem in jurul orei 15.00 in schit. A doua zi plecam din nou spre Marea Lavra, de unde cu masina unui fost coleg al lui Mihail plecam spre Dochiaru (ne-a lasat la 4km distanta). Dupa un “maraton” (foto 08, 09) de cativa km ajungem la Dochiaru , unde deja fara a intalni pe nimeni emotiile imi crescusera. Am inceput sa ma mai linistesc in momentul cand am vazut antenele lui Apollo: 2 dipoluri 1,8 si 3,5 MHz, beam 2 elemente 7 MHz, beam 3 elemente 14, 21, 28 MHz si yagiul cu 5 elemente pentru 144 MHz.(foto 10,11) Dupa prezentarea permiselor si a scopului vizitei, inscrierea in cartea manastirii, ni s-a prezentat programul pana adoua zi la plecare, (care trebuia respectat intocmai) si am fost cazati intr-una din camerele de oaspeti. Seara in jurul orei 20.00 am fost prezentati de unul din calugarii care era translatorul nostru lui Monk Apollo.La prezentare, cand i-am spus ca sunt radioamator a avut o trasarire si s-a bucurat. Dupa convorbirea intre cele doua fete bisericesti mi-a venit si mie randul. Am facut o prezentarea a activitatii FRR si a radioamatorismului romanesc, in general si a mea personala.(foto 12) A fost randul lui sa-si prezinte povestea ca radioamator si mi-am dat seama ca este foarte greu sa se emita de acolo. I-am inmanat cateva reviste, diplome, qsl-euri si binenteles i-am prezentat “scrisorile” pentru organizarea expetitiei de radioamatori. Mi-a povestit ca au fost foarte multe incercari din partea unor radioamatori de nationalitati si religii diferite, dar kinotita (guvernul) nu a dat nici-un acord pana in prezent. Disctutiile au continuat mult pe aceasta tema si mi-a explicat ca e bine sa mai insistam si sa avem grija si de partea financiara. In jurul orei 22.00 a trebuit sa icheiem convorbirile , deoarece programul nu ne mai permitea . A doua zi , la plecare, ne-am intalnit din nou si mi-a adresat rugamintea de a tine legatura pe tema expeditiei si de a reveni eventual, intr-o alta vizita.Dupa imbratisarile si fotografiile de plecare (foto 13) ne-am imbarcat pe vapor (foto 14,15), via Uranopolis.

Am plecat cu gandul ca viata ca radioamator pentru Apollo (foto 16) este un hobby dificil de realizat si numai in timpul in care canoanele bisericesti ii permite.

Reintors in tara, am povestit prietenilor radioamatori despre aventura calatoriei mele si ca inca mai tragem sperante ca acest vis de a lucra de pe Muntele Athos se va transforma in realitate, mai devreme sau mai tarziu.

  28.02.2008, YO9XC, OVIDIU