Scopul studiului

Vara lui 2024 a avut o propagare de excepție. Antena de unde scurte este recent construită și reglată corect. Cu toate astea, am pierdut mai multe DX-uri pentru că nu am fost înțeles, deși semnalul era peste zgomotul benzii. Am încercat diferite microfoane pentru transceiverele de unde scurte și am avut surpriza să primesc rapoarte dezamăgitoare cu microfoane pe care le consideram foarte bune ascultând înregistrări făcute cu PC-ul.
Ascultând înregistrări de pe webSDR și înregistrări făcute cu același microfon, prima constatare a fost că înregistrările de pe webSDR-uri a vocii trecute prin lanțul emisie-antene-recepție-internet sunau total altfel decât cele făcute cu microfonul înfipt direct în mufa PC-ului. Am decis să investighez „fenomenul”.

Metoda de lucru

Așadar... să pornesc de la faptul că inteligibilitatea e de cele mai multe ori subiectivă. Oricum, chiar dacă aș avea acces la echipamente de măsură audio, cunoștințele mele nu sunt suficiente ca să le interpretez corect. Deci, în loc de valori absolute date de un vobulator de audio, voi proceda prin comparație.
Am făcut înregistrări pe PC ale aceluiași text CQ (cca. 30sec). Am extras histograma frecvență-nivel din fiecare din înregistrările respective (Audacity știe să facă asta!) și acum compar histogramele.
NOTĂ: figura de mai jos este rezultatul capturării ferestrelor cu histograme și decupării lor între 150...4000Hz în frecvență, respectiv între -50...-15dB în amplitudine relativă.
Am ales aceste intervale pentru că în acest domeniu sunt frecvențele care contribuie cel mai mult la inteligibilitatea vocii umane. Cu alte cuvinte, am încercat să-mi fac o imagine a felului în care fiecare microfon „traduce electric” vocea mea. E un fel de curbă de răspuns. Am grupat imaginile pe tipuri de microfon și le-am colorat diferit în funcție de impresia personală asupra inteligibilității.

Histogramele verzi sunt cele cu inteligibilitate bună după rapoartele primite și după înregistrările webSDR, dar... de ce?

Concluzie personală

Observ în primul rând că, indiferent de tipul traductorului, magnetoelectric sau electrostatic, producătorii de echipamente de telecomunicații folosesc microfoane care au răspuns modest în partea de jos a spectrului audio, 100...200Hz. Microfoanele dinamice au în plus o accentuare a răspunsului în zona de 2000...4000Hz.
A doua observație este că microfoanele destinate producției artistice și media (muzică, film, evenimente, etc.) au un răspuns semnificativ mai „neted”. Aceste microfoane au un sunet mai amplu și mai cald, dar inteligibilitatea este mai dificilă.
Concluzia mea este că au dreptate cei care apreciază timbrul penetrant (uneori chiar agresiv) al microfoanelor de comunicație, care fac mesajul mai inteligibil dar incontestabil mai iritant și obositor.
Au la fel de multă dreptate și aceia care apreciază timbrul rotund, plin și și cald al microfoanelor „de scenă”, care fac deliciul lungilor QSO-uri de seara târziu sau dimineața devreme.
În ce mă privește, am ales două din microfoanele testate, care vor fi conectate la TRx printr-un comutator. Astfel, pot utiliza comod microfonul care se potrivește cel mai bine QSO-ului în curs.