In primul rand, un cablu trebuie sa aiba aceeasi impedanta cu cea de la iesirea emitatorului sau a circuitului de acord final (transmatch, Z-match...) Cvasitotalitatea emitatoarelor actuale "ies" asimetric pe 50Ω. De regula, in afara de acordul emitatorului, se asigura si adaptarea cablului la antena, printr-un transformator corespunzator de impedanta (balun, trafo RF, adaptor gama, etc.)
In al doilea rand, puterea emitatorului trebuie sa fie suportata de cablu. Este cred evident ca un emitator de 1kW nu e bine sa fie conectat la antena printr-un RG58, care suporta cel mult 500W in benzile HF.
Al treilea element de luat in considerare sunt pierderile pe care le provoaca orice cablu. Aceste pierderi sunt dependente de frecventa, in relatie exponentiala.
De obicei, pentru unde scurte, intre 100W si 500W, se foloseste RG 58. Peste 500W e recomandat RG213.
Pentru ultrascurte (2m si 70cm), intre 5 si 50W se pot folosi RG58 sau unele cabluri pentru CATV, dar pe distanta relativ mica (sub 10m). Peste 50W sau lungimi mari insa, un semirigid de tip H-100 sau similar (tresa dublata cu banda ce cupru, miez masiv si izolatia din aer-nylon fir spiral in tub) este obligatoriu. Ca regula, cablurile din seria RG pot acoperi bine HF - VHF. Pentru frecvente UHF - SHF trebuie cautate cabluri adecvate.
Al patrulea element pare optional, dar pentru doritorii de performante se dovedeste esential: firma producatoare. Optati pentru un cablu de marca cunoscuta (Andrew, Axon, Belden, Heliax...)
Ultimul -dar cel mai important element, din pacate...- este pretul. Un cablu bun incepe de pe la 60 eurocenti per metru pentru cabluri subtiri, pe polietilena, dar se poate ajunge la peste 5 euro per metru pentru cablurile pe teflon. Oricat de tentant ar fi pretul, evitati cablurile cu miez de aluminiu. Folia de aluminiu insa, daca este dublata de cateva fire de cupru, poate sa fie un avantaj in cazul cablurilor de ultrascurte pe care se vor aplica puteri modeste, sub 50W.
Nu va lasati pacaliti de legenda "cuprului masiv". Un conductor central din otel cuprat nu e cel mai bun in HF, dar nici pe departe "dezastruos". In schimb, e foarte bun in VHF/UHF! Oricum, tresele impletite ori rasucite din aluminiu sau aluminiu cuprat sunt intotdeauna o pacoste, din cauza rezistentei scazute la coroziunea chimica a atmosferei si pentru ca nu se poate lipi cu aliaj de staniu!!
Cablurile foarte subtiri (174, 178, 223 sau 316) se folosesc de regula la bobinarea pe inele de ferita in aparate sau balunuri compacte, unde spatiul este esential.
Caracteristicile
catorva cabluri din seria RG Tabelul de mai jos cuprinde o selectie personala a datelor pentru cateva cabluri frecvent folosite de radioamatori. Sunt multe cabluri coaxiale pe piata, iar caracteristicile de catalog au o dispersie uneori semnificativa intre producatori. Luati datele din tabel doar ca
valori orientative!! Unele litere din coada indicativului pot sa indice variatii semnificative ale caracteristicilor.
Inainte deci de a cumpara cablul, cititi foaia de catalog a producatorului, pe care o gasiti de obicei pe net. Daca se poate, cumparati mai intai o bucatica de 2-3m, pe care se pot masura majoritatea caracteristicilor de interes, folosind de-acum popularele nanoVNA-uri, cuplate cu softurile specializate aferente.
Folosind calculatorul de pierderi al lui Juan Carlos, CO8TW, am facut o comparatie rapida intre doua situatii frecvent intalnite in statiile de radioamator de la noi: cablu RG-58 fata de RG-213, care alimenteaza o antena la cca. 10m (casa la curte) sau la cca.20m (bloc cu 4 nivele):
Cel mai bine se vede influenta lungimii cablului in cazul benzii de 70cm. Acolo, la 10m de cablu RG58 se pierde 46% din putere, in timp ce un cablu mai performant ca RG213 provoaca o pierdere de numai 31%. La lungime dubla - cca. 20m - pierderea pe cablul RG213 este mai mare de 50%. Concluzia: in conditiile de lucru ale majoritatii radioamatorilor YO, antene Yagi serioase pentru 2m si 70cm sunt instalabile doar de catre cei aflati la ultimul etaj al blocului. Restul sa se gandeasca la portabil, in amplasamente de concurs, unde cablurile pot fi mentinute la lungimi rezonabile.
Data fiind linearitatea relatiilor de calcul, valorile din tabel pot fi inmultite, de exemplu, cu 5, 10 sau 100 pentru puterea emitatorului respectiv de 50, 100 sau 1000W, dand astfel o imagine a pierderilor pe cablu in diverse situatii.
Cu toate ca teoretic lungimea cablului nu ar trebui sa influenteze SWR-ul, multe surse documentale recomanda ca lungimea cablului de antena sa fie cat mai apropiata de un numar impar de λ/2 a benzii de lucru. Din experienta mea, pana in banda de 20m lungimea cablului nu afecteaza dramatic SWR-ul. De acolo in sus, respectarea acestei recomandari imbunatateste SWR-ul, uneori semnificativ.
Lungimea de cablu este data de o relatie simpla: [λ/2 a benzii] * [factorul de viteza al cablului] * [un numar impar]. Rezultatul este rotunjit de regula la centimetru.
Pentru benzile HF transmatchul rezolva eventualul dezacord, mai ales daca antena e multibanda. Tabelul de mai jos este pentru cablul RG-58 in benzile de 2m si 70cm, unde in general puterile sunt mici si cablurile de calitate foarte buna sunt scumpe, asa ca fiecare contributie la acordul sistemului este de dorit.
Page Rev.3.7 / Page last update: 2024-01-10
WARNING: the entire material of this site is non-commercial and educational, intended for hamradio use only!