Următorul jurnal de călătorie a fost scris în 1972 după un tur de două săptămâni prin insule și vizitarea radioamatorilor din zona Caraibelor. În această călătorie, soția mea Eva WA2BAV și cu mine WB2AQC l-am luat cu noi pe socrul meu Steve YO2BGP, care ne vizita din România. Am vizitat 11 insule plus Venezuela, care s-a nimerit să fie în drumul nostru.

  Am luat un avion din New York City și am aterizat în Point-a-Pitre târziu în seara. Am rezervat călătoria pe MS Istra, o navă iugoslavă mică, dar bună, care pleca la miezul nopții, așa că am avut ceva timp să ne plimbăm. Ne-am înregistrat bagajele pe navă și am plecat să-i căutăm pe Jean-Pierre FG7XL și pe soția sa Monique, locuitori ai acestei insule, cu care am avut anterior mai multe QSO-uri. La cinci minute de debarcader era casa lor, dar ușa din față era deja încuiată când am ajuns. Dacă vecinii lor nu au avut niciodată șansa să asculte o serenadă de tip pile-up târziu în noapte, acum au avut parte de ea: noi trei, stând pe strada întunecată, strigând: „FG7XL, FG7XL, this WB2AQC ... WA2BAV ...” Chiar și un trecător singuratic, euforic, ni s-a alăturat la țipete, amestecând literele indicativelor, dar cu mult entuziasm. În cele din urmă, după ce fiecare fereastră a clădirii a fost luminată, Jean-Pierre a deschis ușa și ne-a invitat să intrăm pentru o scurtă vizită. Ajutorul nostru a fost lăsat afară și l-am găsit acolo o oră mai târziu când am ieșit; încerca să-și amintească literele pe care le striga înainte și mormăia pentru sine. Monique ne-a povestit despre operațiunea lor JY9XL în Iordania, iar noi le-am povestit despre expediția noastră DX din Africa de Vest. Socrul meu Steve, YO2BGP, care nu știa să vorbească nici engleză, nici franceză, dădea aprobator din cap la ceea ce spunea toată lumea. Pentru a-l testa, am spus: „Steve, arăți foarte prost astăzi.” A zâmbit larg de la o ureche la alta și a tot repetat: „Da, da, da ...” În cele din urmă, ne-am îmbarcat pe navă și am făcut un aranjament secret cu unul dintre ofițeri pentru a-l marca pe socrul meu pe lista pasagerilor ca cetățean american. El călătorea cu un pașaport românesc și asta i-ar fi complicat aterizarea pe mai multe dintre aceste insule. La sfârșitul croazierei, două săptămâni mai târziu, am avut șansa să vedem Point-a-Pitre ziua. Piața era interesantă, dar prefer să cumpăr alimente dintr-un supermarket curat. Nu recomand să petreceți prea mult timp în Point-a-Pitre.

   Într-o croazieră anterioară în Caraibe am vizitat Antigua, dar nu am întâlnit niciun amator pentru că am aterizat în „English Harbour”, „partea greșită a insulei”. Majoritatea radioamatorilor erau în St. John’s. De data aceasta am ajuns în partea bună a insulei, dar am întâlnit omul „greșit”. Îi scrisesem lui Barney, VP2AA, cerându-i să ne întâlnim, dar nu a răspuns. În Antigua l-am sunat, dar după ce am fost interogat îndelung de un bărbat despre care am avut sentimentul că era chiar Barney, mi s-a spus că Barney nu este acasă și probabil se va întoarce târziu. În drum spre vizitarea unui alt radioamator, am văzut o casă cu o antenă mare. Foarte bucuroși că am găsit un radioamator, am intrat și... surpriză... cine era acolo și își termina prânzul? Barney, VP2AA, care se presupunea că nu era acasă și se întorcea târziu. Barney a declarat: „Nu sunt interesat să întâlnesc străini...”, lăsându-mă să înțeleg că fața mea era prea palidă pentru a fi acceptată de el. A fost prima dată când am întâlnit discriminare printre radioamatori și sunt sigur că este o excepție rară. Căutând radioamatori prietenoși, am găsit doi CB-iști, Jim, „Vulpea Roșie”, un american; și Arnold „Kitty Hawk”, un antiguean. Ambii erau foarte entuziasmați de radioamatorism și cu ajutorul lor l-am întâlnit pe Jerry VP2AC, un ziarist, excelent radioamator și DXpediționar. Nu sunt mulți ca el pe această insulă. Recomand să săriți peste Antigua; din punct de vedere turistic nu am putut găsi nimic interesant acolo.

   În Charlotte Amalie, St. Thomas, un radioamator trebuie să facă două lucruri: să cumpere băuturi alcoolice fără taxe și să-l întâlnească pe Dick, KV4AA, în magazinul său de electrocasnice.​ ​Le-am făcut pe amândouă și prin Dick l-am întâlnit pe Darell, KV4HI.  ​ ​ Revenind la „cumpărarea de băuturi alcoolice fără taxe”, trebuie să spun că nu mi s-a părut o afacere atât de bună.​ ​În primul rând, pentru că o sticlă este cu 2-3,00 USD mai ieftină decât acasă, oamenii se aprovizionează cu diverse tipuri de băuturi pe care altfel nu le-ar cumpăra niciodată.​ ​Apoi, pentru a economisi câțiva dolari, trebuie să care cu ei lucrurile grele și să le împacheteze cu grijă pentru a nu le sparge.  ​ ​ Darell ne-a dus la vizitat orașul și la QTH-ul său situat la o altitudine de 850 de picioare, la un sfert de milă de ocean.​ ​Ce priveliște și, mai ales, ce poziție pentru fasciculul său!​ ​Eva și cu mine am făcut câteva QSO-uri cu mult mai mult succes decât de la stația noastră de acasă.  ​ ​ În timp ce eram acolo, fiica lui Darell, Timișa, a venit acasă.​ ​Darell, știind că suntem originari din România, ne-a spus următoarea poveste:  ​ ​ „Când s-a născut fiica noastră, eu și soția mea căutam să-i dăm un nume frumos.​ ​Am avut un QSO lung cu un tip din România, care a spus că numele lui este George și că QTH-ul său este Timișoara.​ ​Ne-a plăcut cum sună Timișoara, dar era prea lung pentru numele bebelușului.​ ​L-am scurtat și i-am dat numele de Timisa.”  ​ ​ „Nu aș crede povestea ta - i-am spus lui Darell - dar eu eram acel George din Timișoara care în 1958 a avut un QSO cu tine.”  ​ ​ Așa am aflat că eram un fel de naș al unei fetițe din St. Thomas.  ​ ​ Nu există prea mulți radioamatori activi pe această insulă, dar dacă întâlnești unul ca Darell, KV4HI, asta e tot ce ai nevoie.​ ​Vă recomand să vă plimbați de-a lungul docurilor, să admirați navele și bărcile frumoase și să faceți cumpărături pe strada principală.​ ​Și lasă în pace băutura „ieftină”. Translated with https://laratranslate.com

   Toată lumea este o gazdă prietenoasă în Puerto Rico.​ ​Clima este caldă, dar plăcută, priveliștile sunt magnifice și există o mulțime de șuncă.​ ​Ce altceva ne-am putea dori?  ​ ​ Am andocat dimineața devreme și am mers la vizitat obiectivele turistice - Old San Juan, San Cristobal, cetatea El Morro - toate o încântare pentru un fotograf.  ​ ​ Am petrecut după-amiaza cu Jose, KP4DDO, un student care a fost activ în fiecare concurs și pile-up, și a operat stația sa ca oaspete, semnând KP4 portabil.  ​ ​ Jose a decorat un perete mare din camera sa radio cu QSL-uri special selectate, care fluoresc cu culori frumoase atunci când sunt iluminate cu o lampă ultravioletă.  ​ ​ Cu Jose am mers să-l vedem pe Eliot, KP4DSH; și mai târziu pe Alicia, KP4CL; și pe soțul ei Felix, KP4CK.​ ​Deși i-am mai întâlnit pe acești oameni, ospitalitatea spaniolă nu are limite.  ​ ​ Puerto Rico ar trebui să fie vizitat de toți cei care merg în Caraibe, nu ca DXpeditioner, pentru că există o mulțime de KP4-uri în aer, ci doar pentru frumusețea insulei

   Există un număr destul de mare de radioamatori dominicani în New York City, care operează în baza Acordului de Operare Reciprocă sau cu indicativ american dacă au dobândit deja cetățenia americană. Au fost foarte amabili, informându-și prietenii de acasă despre vizita noastră, așa că atunci când am acostat la Santo Domingo, Felix, HI8FED; Jose, HI8JD; și fiica lui foarte frumoasă, Maira, ne așteptau la debarcader. Împreună am vizitat obiectivele turistice, cea mai veche catedrală din emisfera vestică, datând din 1512, unde ni s-a spus că sunt păstrate rămășițele lui Cristofor Columb. Există o altă catedrală în Spania care face aceeași afirmație. Așa că Chris s-a putut hotărî unde să-și ia odihna mult meritată. Mai târziu, am vizitat noua casă a clubului de radioamatori, construită cu fonduri colectate încet de la radioamatori entuziaști, dar nu foarte bogați. Mi s-a spus că este destul de ușor să obții o licență dominicană, nu doar un „HI8 portabil”, ci un apel HI8 real. Apelul va fi HI8X.., litera X după numărul districtului arată că licența aparține unui radioamator străin. Unul dintre cele mai bune și mai scumpe hoteluri din Santo Domingo, „El Ambajador”, are 3 sau 4 angajați. Peri, HI8PM, contabilul șef al hotelului, a spus că hotelul va rezerva cele mai adecvate camere, va ajuta chiar și la instalarea antenei, pentru orice amator care dorește să petreacă o vacanță plăcută în Caraibe și o DXpediție în același timp. Am vizitat familia lui Felix și, bineînțeles, stația sa HI8FED. Felix este doctor în medicină și profesor universitar. Am cinat la el acasă și am mâncat specialități locale, pe majoritatea cărora nu le-am mai văzut niciodată. Periandron, HI8NDV, și Bolivar, HI8BC, au venit să ne vadă și exact asta au și făcut; ne-au privit cu zâmbete prietenoase și au răspuns la fiecare întrebare cu aceeași propoziție magică: „Nu vorbiți engleză”. Mai târziu, în drum spre Jaime, HI8JE, mașina noastră a trecut pe lângă mai multe puncte de control militare. Soldații își fluturau mitralierele, se uitau la pasageri, dar nici măcar Steve, socrul meu cu o privire speriată și suspicioasă, nu a reprezentat vreo problemă. Steve a fost foarte norocos pentru că călătorea cu pașaport românesc și nu avea vizele necesare; l-am strecurat și l-am scos pe ascuns, de pe o insulă pe alta. A fost o adunare destul de numeroasă de radioamatori la casa lui Jaime - aproximativ 15 persoane cu soțiile lor. Mi-au înmânat un frumos „premiu de bun venit”, făcut manual pe un pergament foarte gros, scris în spaniolă. Nu înțeleg ce scrie, așa că prefer să cred că este un „premiu de bun venit”. Altfel, cum aș justifica să fie înrămat și agățat în camera mea de radio? Recomand o expediție DX de vacanță pe această insulă, dar ar fi foarte util dacă ați învăța puțină spaniolă înainte de a merge. În drum spre acolo, ați putea să vă opriți în camera mea de radio, să citiți „premiul” meu și să-mi povestiți totul despre el. Nu ratați ocazia de a întâlni radioamatori locali.

  Eram foarte curios în legătură cu această țară. Majoritatea celor citite și auzite despre ea nu păreau prea măgulitoare. Regimurile lui Papa Doc și Bebe Doc, precum și teroarea Toton Macoute nu păreau foarte atractive nici măcar pentru o vizită scurtă. Și pentru că Haiti era singurul loc din emisfera vestică unde radioamatorismul era practic ilegal, nu aveam prea multă simpatie pentru el. În Port-au-Prince, în drumul nostru de la docuri spre centrul orașului, am observat doi bărbați care ne urmăreau la aproximativ 40 de metri distanță. Pentru a ne asigura de supraveghere, am traversat strada de mai multe ori și au traversat-o și ei. Când ne-am oprit, s-au oprit și ei. La o intersecție i-am lăsat pe Eva și Steve să ia colțul și să continue să meargă, iar eu îi așteptam. Când au ajuns, i-am salutat în cel mai prietenos mod în care am putut să mă prefac și le-am spus: „Bună dimineața, domnule, sunt mulți oameni pe străzi, e posibil să ne pierdem unul pe celălalt. Mai bine haideți să mergem împreună.” Domnii, și folosesc acest termen foarte vag, păreau surprinși și furioși, dar nu au răspuns. Am intrat într-un magazin și când am ieșit, dispăruseră. Sper că nu le-am rănit prea mult sentimentele. În scurta noastră ședere, nu mi-au plăcut ghizi și taximetriștii insistenți; negustorii gălăgioși, agresivi și negociatori duri; și sărăcia extremă afișată peste tot. Dar trebuie să recunosc că haitienii sunt talentați din punct de vedere artistic; aici se fac cele mai bune sculpturi în lemn și cele mai frumoase picturi primitive din întreaga zonă caraibiană. L-am vizitat pe Julius, HH2JT, la acea vreme singurul radioamator activ din toată țara. Julius, un american care conducea o mare fabrică de asamblare, un tip foarte drăguț, nu era prea activ în direct. Julius avea o instalație excelentă, o locație foarte bună pe un deal în afara orașului Port-au-Prince și, fiind singurul radioamator din Haiti, se bucura de un statut special. Cu toate acestea, această situație nu era întotdeauna de dorit: când apela o stație DX rară pentru DXCC-ul său, trebuia să lupte nu doar cu apelurile la aceeași stație, ci și cu multe alte stații care îl chemau. În casa lui Julius, am luat un ziar local și am citit titlurile: „Senatorul Barry Goldwater este în Port-au-Prince.” „Este și operator radioamator - K7UGA”, a spus Julius. „Știu”, am răspuns, „am colaborat cu el la modificarea Legii Comunicațiilor, astfel încât radioamatori imigranți să poată solicita licențe americane chiar înainte de a obține cetățenia americană.” „Hai să mergem să-l vedem”, a sugerat Julius. Am condus până la cel mai bun hotel din oraș, unde presupuneam că va sta senatorul Goldwater. Julius a intrat să întrebe, iar eu - având un al șaselea simț pentru a localiza radioamatori - m-am dus direct la piscină. Iată-l, odihnindu-se la soare, Barry K7UGA. „Senator Goldwater”, am spus, „sunt George, WB2AQC.” Senatorul a părut plăcut surprins și a sărit repede în sus. Cred că saltul lui a fost prea brusc, deoarece a declanșat două gărzi speciale în uniformă care se ascundeau în tufișurile din apropiere. Se mișcau rapid spre mine, îndreptându-și pistoalele mitralieră. Din fericire, senatorul era între mine și ei și a venit cu un zâmbet larg și mi-a strâns mâna. Gărzile au ratat marea lor șansă de a-și dovedi curajul și s-au retras în tufișuri. Între timp, au sosit Julius, Eva și Steve, iar eu i-am prezentat. Ne-am distrat de minune vorbind despre radioamatori, dar în cele din urmă a trebuit să ne întoarcem la nava noastră. La plecare ne-am luat rămas bun de la Barry K7UGA și, ca să fim în siguranță, m-am înclinat spre tufișuri, strigând „Au revoir, domnule”. Niște turiști care treceau pe acolo s-au uitat la mine cu suspiciune pentru că vorbeam cu tufișurile, dar știam ce e bine pentru mine! Recomand să cumpărați sculpturi în lemn de la Piața de Fier, plătind o treime din prețul cerut. Nu puneți prea multe întrebări și nu discutați politică cu nimeni.

   Din New York am scris o scrisoare către Asociația Radioamatorilor din Jamaica, povestind despre călătoria noastră. Când nava noastră, MS Istra, a acostat în Kingston, ne aștepta un grup primitor. Erau Lloyd, 6Y5LA; Eric, 6Y5ED; și fiul său de 12 ani, Earle, care era al doilea operator. Earle, credeți sau nu, copia codul la 30 de cuvinte/minut. După vizitarea obișnuită a obiectivelor turistice, am vizitat stația centrală 6Y5RA din clădirea Crucii Roșii și mai târziu alte patru stații de radioamatori. Prima a fost 6Y5ED. Eric avea un fascicul foarte bun, dar nu avea rotator. De fiecare dată când voia să schimbe direcția, al doilea operator al său, Earle, alerga pe acoperiș, se urca în turn și rotea antena. A doua stație a fost 6Y5LA; Lloyd este președintele JARA și face multe pentru Asociație. L-am vizitat și pe Ruel, 6Y5RS, a cărui stație foarte îngrijită am operat-o timp de aproximativ o oră. Ruel este unul dintre pionierii comunicațiilor radio jamaicane, iar majoritatea lucrărilor sale timpurii aparțin istoriei. Ultimul amator pe care l-am vizitat a fost George, 6Y5GB, pe care l-am lucrat de acasă pe SSTV. George locuiește într-un palat din cărți cu povești și avea mai mult echipament decât ar fi putut folosi vreodată. Nu a fost dificil să obțin o licență în Jamaica; poate dura câteva săptămâni, dar JARA ar putea ajuta la reducerea birocrației. Consiliul de Turism din Jamaica a publicat o broșură, „Oameni interesanți”, care enumeră mulți jamaicani după hobby-urile și interesele lor, cum ar fi astronomi, botaniști, istorici etc. Rubrica „Operatori radio amatori” a enumerat 9 radioamatori cu adresele lor, toți dorind să întâlnească amatori în vizită. Jamaica are locuri foarte frumoase, ușor accesibile și, așa cum ar spune prietenul meu Tony, G3SKR, „acolo nu se conduce pe partea greșită a drumului”. Recomand cu căldură o DXpediție de vacanță în țara 6Y5. Tu și familia ta veți avea atât de multe lucruri de făcut și de văzut, încât orice vizită va părea prea scurtă.

   Acum aproximativ 2 ani, am avut un QSO cu Dick, PJ2CQ, și după ce am aflat că lucrează și în radiodifuziune, l-am invitat la New York. A venit și a stat cu noi câteva zile. Am avut un „Centru de primire pentru amatori străini care vizitează New York City” și l-am dus să viziteze orașul, la magazinele de radio și chiar a avut ocazia să studieze configurația CBS-TV, compania la care lucram. Eram sigur că, dacă aș merge vreodată în Curaçao, aș avea o gazdă bună. Din păcate, când a venit ocazia noastră, Dick nu a fost disponibil. În schimb, l-am întâlnit pe Max, PJ2CE. L-am lucrat pe Max când era într-o mică DXpediție în Aruba. Cu Max ca ghid, am văzut ceea ce era probabil cea mai mare rafinărie de petrol din lume, diverse proiecte imobiliare, un zăcământ mare de fosfați, chiar și un complex penitenciar (din exterior). La casa lui Max am lucrat cu PJ2CE și am stat de vorbă la telefon cu Jose, PJ2MI, un bun prieten pe care l-am întâlnit prima dată ca PJ2JC în St. Maarten. Centrul orașului Willemsted, Curaçao, în special Otra Banda, seamănă foarte mult cu Amsterdamul; aceleași case colorate, aceleași frontoane decorate, aceleași magazine mici. Influența olandeză este vizibilă peste tot. Un punct interesant în Willemsted: telefoanele publice sunt gratuite. În afara orașului Willemsted am văzut grupuri de cactuși uriași. Steve, socrul meu, voia să fie fotografiat cu acele plante grandioase, dar spinoase. I-am spus să se apropie de tufișurile de cactuși și să zâmbească. Cu cât mergea mai adânc, cu atât zâmbea mai puțin. Îl tot îndemnam să meargă din ce în ce mai adânc și îmi părea doar rau că soacra mea nu era cu el. Recomand să vizitați Curaçao și, dacă vă aduceți socrii, acesta este locul ideal pentru a-i fotografia. Dacă intenționați să stați puțin mai mult și să operați, trebuie să aplicați din timp pentru un indicativ PJ9. Nu vă bazați pe prețurile „duty free”, înainte de a cumpăra ceva, mai bine verificați cu prețurile cunoscute de acasa.

   Chiar dacă ne-am născut în România, vorbim și maghiară. În Caracas am avut plăcerea de a întâlni radioamatori de origine maghiară: Cornel, YV5CFV; și Helen, YV5CKR, cu familia ei. Am avut câteva discuții, dar nu le mai întâlnisem niciodată. Când nava noastră a acostat în La Guaira, portul Caracas, erau mulți oameni care așteptau. Care erau radioamatorii? M-am dus pe puntea superioară, ca să mă poată vedea toată lumea, și am început să strig: „Sunare la CQ, sun la CQ”. Sute de oameni s-au uitat la mine cu interes, unii cu suspiciune, dar doi dintre ei și-au ridicat brațele în aer, începând să sară ca într-un dans indian al ploii și să mă cheme înapoi. Ei erau: Cornel și Helen. Veniseră de departe din Caracas ca să ne întâlnească și ne-au dus înapoi în capitala lor. În Caracas am vizitat „Radio Club Venezuelano” și postul lor de radio YV5AJ, unde l-am întâlnit pe Cesar, YV2TV, unul dintre cei mai activi operatori ai clubului. După un scurt tur de vizitare a obiectivelor turistice, am vizitat casa lui Cornel și stația lui, YV5CFV. Am făcut câteva QSO-uri, iar un W6 m-a felicitat pentru engleza mea excelentă. Am făcut mii de QSO-uri din New York, dar nimeni nu m-a felicitat vreodată pentru asta. Știu că pentru un YV5, engleza mea este ok, dar pentru un WB2, engleza mea are un accent maghiar „fermecător”, da, draga mea. Mai târziu, am mers să vedem stația lui Helen, unde l-am întâlnit pe soțul ei, Laci, YV5CIZ; și pe fiul ei, Laci Jr., YV1ACI, poreclit Cika, toți radioamatori activi. Helen este, de asemenea, o excelentă pictoriță amatoră. Care este o limbă comună între un român (socrul meu Steve, YO2BGP), niște americani (Eva, WA2BAV și eu, WB2AQC) și o grămadă de venezueleni? Maghiara, desigur. Am făcut schimb de mesaje pentru a afla că există probabil sute de radioamatori vorbitori de limbă maghiară în întreaga lume. Caracas este un oraș frumos și modern, situat într-o vale adâncă. Deci, cum se face că acele semnale YV sunt întotdeauna atât de puternice? Cred că pentru că un kilowatt venezuelean este egal cu 3 kilowați californieni. Și un kilowatt californian este egal cu 3 kilowați de pe Coasta de Est. Și - după cum știe toată lumea - noi, cei de pe Coasta de Est, suntem singurii legali. Recomand specialitățile culinare locale „creole”. Bucătăria este preparată local, dar rețetele sunt făcute în Rai. Nu încercați să vizitați Caracas într-o singură zi, așa cum am făcut noi, merită o ședere mai lungă... chiar dacă nu vorbiți maghiară.

   Așa cum am făcut ultima dată când am vizitat St. George’s, am sunat la compania locală de radiodifuziune. Unul dintre radioamatori care lucra acolo mi-a spus să o întâlnesc pe Evelyn, VP2GI. Evelyn, da, este bărbat, locuiește în centrul orașului, dar și-a luat o pauză de la serviciu pentru a ne duce cu mașina prin oraș. Mai târziu l-am vizitat pe Mike, VP2GAE, care era pe cale să se mute în Canada, renunțând la indicativul sau VP2G pentru un indicativ VE obișnuit; și pe Leroy, VP2GAI, care sperăm că va rămâne. Seara, o fanfară locală de oțel s-a îmbarcat pe navă pentru a cânta o serenadă. A fost OK, dar la aproximativ 120 dB peste nivelul la care de obicei mă bucur de muzică. Grenada, Insula Condimentelor, merită o oprire de o zi. Dacă mergeți la plaje, nu vă luați banii cu voi. Majoritatea acestor insule nu au facilități bancare sofisticate, dar unii localnici sunt adevărați experți în transferul de fonduri.

   Nu cred în miracole, dar când, chiar înainte de călătoria noastră, pe o bandă „inactivă” de 10 metri, a venit Bob, VP2LI, și a stabilit o întâlnire personală, a trebuit să-mi revizuiesc convingerea. A fost un noroc special, deoarece Tim, VP2LT, pe care l-am întâlnit într-o călătorie anterioară, nu mi-a răspuns la scrisoare. În clipa în care am ajuns la Castries, l-am sunat pe Bob, VP2LI, inginerul șef al stației de comunicații cu microunde. El a aranjat să ne întâlnim cu Stan, VP2LC, comisarul de poliție din St. Lucia; VP2LAW, un tehnician radio din Anglia; și Greg, VP2LG, pe care l-am întâlnit la prima noastră vizită. Stan, VP2LC, ne-a oferit o mașină de poliție și un ofițer ca ghid pentru a ne duce să vizităm obiectivele turistice. Steve, socrul meu, a fost foarte impresionat să călătorească într-o mașină de poliție; mai făcuse asta înainte în România, dar nu era pentru vizitarea obiectivelor turistice, iar acum, pentru prima dată, stătea pe scaunul din față. Ne-am dus să-l întâlnim pe Bob, VP2LI, la stația lui. „Statia” nu este neobișnuita, dar antenele parabolice de 6 și 9 metri sunt destul de impresionante. De pe vârful muntelui său, QTH, există o vedere neobstrucționată asupra întregii insule și dincolo de ele. În jurul Castries am văzut câteva vile frumoase, dar pentru fiecare casă bună și solidă, am văzut sute de colibe unde întreaga familie gătea, se spăla, mânca și dormea ​​într-o singură cameră. Sfânta Lucia are locuri frumoase, locuitori prietenoși, dar nu aș petrece o vacanță mai lungă acolo.

   În timp ce acostam în Fort-de-France, i-am văzut pe Fan, FM7WN, și pe fratele Vincent, FM7WG, care veniseră să ne întâmpine. L-am întâlnit pe fratele Vincent într-o călătorie anterioară și l-am recunoscut pe Fan de pe cartela sa foto-QSL. Împreună cu Fan și Vincent am vizitat orașul, apoi zona rurală. Am condus până la Muntele Pelée, un vulcan care în 1902 a erupt și a distrus întreaga capitală, St. Pierre, ucigând pe toată lumea, cu excepția unui prizonier din temnița închisorii. Acum, că vulcanul, cu vârful în nori, era liniștit și inofensiv, nu am văzut niciun motiv întemeiat să fim arestați. Am luat prânzul împreună și trebuie să recomand specialitățile locale. După o zi de vizitare a obiectivelor turistice, am vizitat casa lui Fan și am operat stația sa, folosind indicativul său: FM7WN. Mai întâi Eva a sunat la CQ și i-a răspuns Car WB2LRK, un bun prieten de-al nostru din orașul nostru natal, New York City. Este o adevărată plăcere să faci o călătorie lungă în locuri îndepărtate, apoi să te așezi la un post de radio și să vorbești cu prietenii tăi de acasă. I-am oferit lui Car o țară nouă pentru DXCC-ul său. Am făcut câteva QSO-uri și chiar i-am trimis un mesaj șefului meu de la CBS-TV, spunându-i că sunt bine și că mă voi întoarce la timp la serviciu. În fiecare călătorie i-am trimis același mesaj, pentru că își face mereu griji că voi sta prea mult timp în vacanță. Din cauza unor circumstanțe independente de voința mea, de data aceasta chiar m-am întors la timp. Am vizitat și școala generală unde preda fratele Vincent. Dacă vi se pare că banda de 20 de metri este zgomotoasă în timpul sesiunii telefonice a concursului CQ World-Wide DX, vizitați o școală generală în pauză. Luați cu voi mai mult decât suficient film, pentru că, dacă trebuie să îl cumpărați local și dacă găsiți, s-ar putea să plătiți dublul prețului acasă. Nu fiți prea încrezători că engleza dumneavoastră este bună peste tot, decât dacă doriți doar să obțineți informații despre Martinica de la alți turiști americani care știu mai puțin decât dumneavoastră.

   Graham Green a scris un roman foarte amuzant: „Călătorii cu mătușa mea”. Dacă jurnalul meu de călătorie nu este atât de bun, este doar pentru că Steve, socrul meu, nu este la fel de amuzant ca mătușa lui Graham. Așa că fiecare plângere ar trebui să meargă direct la socrul meu și la soția lui, care i-a luat tot amuzamentul. Căutați în Paginile Aurii din România, la secțiunea „Socri Plictisitori”.