The idea of visiting the Bulgarian amateurs came to me in the spring of 1999 when I was in Spain. One evening I was sitting in a little outdoor restaurant in Valencia with some local hams when one of them asked me where I’d go next. I was tired and sleepy and without too much thought, just to give an answer, I said “Bulgaria.”
All four EA5 hams jumped up and in a choir yelled “Why Bulgaria?” That woke me up and tried to give a good reason for what I was not even prepared.
“When I was there a long time ago I met some very nice amateurs. Not many people visit Bulgaria these days and it would be an interesting trip.”
Besides, I had a hidden agenda what bothered me for decades and I wanted to arrive to a conclusion.
Many years ago, when I visited Bulgaria for the first time, I met a young and pretty radio amateur girl, and we went together to the beach. I liked the girl but I was shy and inexperienced and I was afraid to make any proposal what could have benefited both of us. Finally we left the beach and I had to go to my hotel to change clothes for an evening event in a restaurant with local hams. When we got to the hotel I gathered all the courage I could and I asked her if she would be willing to come with me to my room. She blushed embarrassed and did not say anything but moved her head slowly from left to right, back and forth, a couple of times. I took that as a “no.” I was pretty much used to rejections so I asked her to wait in the lobby.
Later I found out that the Bulgarians, the only people in the whole world that I know of, node their head up and down for “no” and left to right, back and forth, to say “yes.” It was too late for me; not knowing the local customs, I blew it.
Preparing the trip I wrote to the Bulgarian Federation of Radio Amateurs asking for their help in meeting local hams. I received no answer. Later when I visited them I received the standard excuse: they did not receive my letter.
A friend advised me to contact Nick LZ1JY who knows everybody and is a good organizer. I sent him an E-mail and indeed he was very helpful setting up meetings in various cities. Nick also put me in touch with Yanko LZ1BMV from the LZ1KDP radio club.
Ideea de a vizita radioamatorii bulgari mi-a venit primăvara anului 1999, când eram în Spania. Într-o seară stăteam într-un mic restaurant în aer liber din Valencia, împreună cu niște radioamatori locali, când unul dintre ei m-a întrebat unde voi merge în continuare. Eram obosit și somnoros și, fără să mă gândesc prea mult, doar ca să răspund ceva, am spus „Bulgaria.”
Toți cei patru radioamatori EA5 au sărit în picioare și au strigat în cor „De ce Bulgaria?”. Asta m-a trezit și am încercat să dau un motiv bun pentru ceva pentru care nu eram pregătit.
„Când am fost acolo cu mult timp în urmă, am întâlnit niște radioamatori foarte simpatici. Nu prea mulți oameni vizitează Bulgaria în zilele noastre și ar fi o călătorie interesantă.”
În plus, aveam un plan ascuns care mă deranja de zeci de ani și voiam să ajung la o concluzie.
Cu mulți ani în urmă, când am vizitat Bulgaria pentru prima dată, am întâlnit o tânără și drăguță radioamatoare și am mers împreună la plajă. Îmi plăcea fata, dar eram timid și neexperimentat și mi-era teamă să fac vreo propunere care ar fi putut fi benefică pentru amândoi. În cele din urmă, am părăsit plaja și a trebuit să mă duc la hotel să mă schimb pentru o petrecere de seară la un restaurant cu radioamatori locali. Când am ajuns la hotel, mi-am adunat tot curajul și am întrebat-o dacă ar fi dispusă să vină cu mine în camera mea. Ea a roșit rușinată și nu a spus nimic, dar a dat din cap încet de la stânga la dreapta, înainte și înapoi, de câteva ori. Am interpretat asta ca un „nu”. Eram destul de obișnuit cu respingerile, așa că i-am cerut să aștepte în hol.
Mai târziu am aflat că bulgarii, singurii oameni din întreaga lume pe care îi cunosc, dau din cap în sus și în jos pentru „nu” și din stânga în dreapta, înainte și înapoi, pentru a spune „da”. Era prea târziu pentru mine; neștiind obiceiurile locale, am dat-o în bară.
În pregătirea călătoriei, am scris Federației Bulgare de Radioamatori cerându-le ajutorul pentru a întâlni radioamatori locali. Nu am primit niciun răspuns. Mai târziu, când i-am vizitat, am primit scuza standard: nu mi-au primit scrisoarea.
Un prieten mi-a sfătuit să-l contactez pe Nick LZ1JY, care cunoaște pe toată lumea și este un bun organizator. I-am trimis un e-mail și, într-adevăr, mi-a fost de mare ajutor în organizarea întâlnirilor în diferite orașe. Nick m-a pus, de asemenea, în legătură cu Yanko LZ1BMV de la clubul de radio LZ1KDP.
SOFIA
SOFIA
From New York City I took an evening flight on Austrian Airlines to Vienna, Austria, and my plane arrived one hour and half late. I almost missed my connection to Sofia but that plane left with a two-hour delay so I was lucky.
At the Sofia airport Nick LZ1JY was waiting for me. He is the manager of the electronics division of Samsung corporation and is well known at the airport so he pushed the cart with my luggage through the customs without any interference.
I got installed in a little hotel right near the Technical University campus and I paid $20.00 per night. The hotel looked more as a student dormitory than a hotel; there was no radio, TV, or air condition in the room, and the telephone was “temporary” out of order as most phone were in the city. At the reception, on display were offered for sale, very appropriately for a hotel, two types of picture postcards and three types of condoms.
My first visit was at LZ1KDP, the radio club of the Technical University of Sofia, located about 5 minutes from my hotel. The club is on the 6th floor but they also have some rooms on the top 7th floor where is a big military type amplifier used in contests, and some storage spaces.
The chief of the club is Anna LZ3GU but she was out sick, however I met a very active and enthusiastic gang led by Yanko LZ1BMV: Ventsi LZ1HST, Ivan LZ1PJ, Mila LZ1ABB, and a few licensed operators without personal callsigns. The club boasts about 145 members, students and former students of this school. On the roof they have a big antenna farm. They do have QSLs and say they answer all cards they receive.
One evening I met Jordan LZ1UU who spends the winter months, December to March, working as a communications officer of the Bulgaria scientific expedition on Livingston Island in the South Shetland group. He was already down there four times and operated as LZ0A. His LZ0A QSL shows two penguins; according to some unverified rumors, Jordan had a close encounter with one of them.
Nick LZ1JY took me to the Federation of Bulgarian Radio Amateurs, which is in a building of the Postal Administration. There I met Zdravka LZ1ZQ, the good looking secretary of the Federation; Kosta LZ1FN, a telegraphy instructor; and Maria who is in charge with the Bulgarian QSL bureau. Zdravka’s son is George LZ3GC.
The QSL bureau works very well despite of their financial difficulties. Maria is hardworking and very conscientious. If anybody did not receive the Bulgarian QSL he or she is waiting for, is because the LZ ham did not send one despite of the too often heard assurances: “QSL is no problem.”
The Federation has a well-equipped club station LZ1BFR but their computer was “temporary” out of order. I met this kind of “temporary” situation in several places. They do have QSL cards and their E-mail address is [email protected]. Both Kosta LZ1FN and Zdravka LZ1ZQ have their own QSLs.
The last Callbook published by the Federation was in 1997. The one published in 1995 has an interesting list of well-known radio amateurs around the world like kings, astronauts, scientists, movie stars, etc. In 1998 the Federation published an interesting book about the history of amateur radio in Bulgaria, and in 1992 - 1993 they published a 45-50 page magazine titled “LZ 73,” but it was discontinued because of the lack of financial support.
At the Federation I met Dimiter LZ1AF who brought a couple of pounds of his QSL cards to be mailed through the bureau. Dimiter is a graphic designer; he designed the new look of ACOM 2000A, the automatic HF linear amplifier, which is made by the people who used to build the Alfa series.
Dimiter’s new QSL cards illustrate this amplifier. I visited Dimiter’s station equipped with both industrial and homemade gear, including an IC-751A and an ETO 91 Beta amplifier capable of running 2.5 kW. He is very active, worked 325 entities, only on CW. He has a 6 element log periodic used for 10-12-15-17-20 meters, an eight-band vertical for 10 to 80 meters, and a sloper for 160 meters. On 2 meters FM he is pushing 25 Watts in a ground plane. Dimiter was first licensed in 1956. He is the DX editor of the English section of Radio Bulgaria and his programs are broadcasted several times a week.
Every Thursday evening around 6 PM some amateurs of Sofia meet in a restaurant, eat, drink, and talk about everything, sometimes even about amateur radio. I went to such a get-together and met about 20 hams.
I visited Todor LZ1WE, a radio engineer licensed in 1970, active with over 300 entities worked. His wife Dani LZ3EW is a chemist licensed in 1986. She works on 2 meter FM making mostly local contacts. They use mostly homemade equipment and they can run up to 350 Watts. Their 3 element Yagi for 10-15-20 meters and 20 meter dipole are also homemade and installed on the top of their very tall building. Todor LZ1WE does computer logging and both have QSL cards.
In their house I met their friend and neighbor Saleh LZ5KP, also 9K2DD, who is the public relations manager for the Kuwait Embassy.
I also visited Sergei LZ1SE, a bedridden ham who in 1973 broke his spine while jumping in the water. Sergei was at the time a college student; later he graduated as a radio communications engineer and now is a computer programmer. Sergei has a Yaesu FT-757 and is running 100 Watts into a Delta Loop antenna. He operates mostly SSB on 10 to 80 meter bands, worked over 200 entities and has QSL cards.
I went to see an interesting radio amateur family: Radelyn LZ1UF, a radio engineer licensed in 1957; his wife Urszula LZ1FU, also a broadcaster, first licensed in 1960 as SP5AHO, and in 1965 as LZ1FU, and their son Andy LZ3UF, a Polish-Bulgarian amateur radio co-production, also a radio engineer, licensed in 1990. Radelyn met Urszula in 1960 on 40 meter phone. They met personally for the first time in 1961 in Warsaw. They use homemade equipment: transceiver and a transverter for 2 and 6 meters, a 500 Watts amplifier for 2 meters, plus various gadgets. On 6 meters Radelyn using only 6 Watts worked over 40 countries on SSB. All three have QSL cards. They can be reached via E-mail: [email protected].
With Ventsi LZ1HST I visited Yuri Tzenkov who publishes with his brother Viktor LZ3NN a magazine devoted to radio electronics named Elektron. They also have a couple of stores with radio and electronic parts. Their E-mail is: [email protected]. Another Bulgarian radio magazine is called Radio Televizia Elektronika with E-mail: [email protected].
Considering that Sofia is the capital and the countries biggest city, I met very few amateurs, partially because they could not be contacted due to the not operating telephone lines.
A greedy old man gave 2 levas to a priest asking him to pray so he’ll go to Heaven after death. The priest gets angry:
“It costs 5 levas to go by taxi to the railway station and you want for 2 levas to go all the way to Heaven? Here is your money and you’ll have another destination for free.”
As I do from all my trips I sent an E-mail to my loving wife Eva WA2BAV. From Sofia the message was:
“I don’t think I’ll ever come back; I have a wonderful time with Sofia, and I don’t mean the city.”
Her answer was fast and sweet:
“When you run out of money you’ll be left only with Sofia, and I mean the city. Anyway, I moved your junk in the garage and rented your room. Have a wonderful time!”
A judge is asking a ham whose neighbor cut his coax cable:
“Did you tell your neighbor that he is a dirty, ugly, nasty and stupid monkey?”
“Your Honor, I really don’t remember that, but as I look at him now it is very possible.”
Din New York City am luat un zbor de seară cu Austrian Airlines spre Viena, Austria, iar avionul meu a întârziat cu o oră și jumătate. Am aproape ratat conexiunea spre Sofia, dar acel avion a plecat cu două ore întârziere, așa că am avut noroc.
La aeroportul din Sofia mă aștepta Nick LZ1JY. El este managerul diviziei de electronică a corporației Samsung și este bine cunoscut la aeroport, așa că a împins căruciorul cu bagajele mele prin vamă fără nicio problemă.
M-am cazat într-un mic hotel situat chiar lângă campusul Universității Tehnice și am plătit 20 de dolari pe noapte. Hotelul arăta mai degrabă ca un cămin studențesc decât ca un hotel; în cameră nu era radio, televizor sau aer condiționat, iar telefonul era „temporar” defect, la fel ca majoritatea telefoanelor din oraș. La recepție, erau expuse spre vânzare, foarte potrivit pentru un hotel, două tipuri de cărți poștale ilustrate și trei tipuri de prezervative.
Prima mea vizită a fost la LZ1KDP, clubul de radio al Universității Tehnice din Sofia, situat la aproximativ 5 minute de hotelul meu. Clubul se află la etajul 6, dar au și câteva camere la etajul 7, unde se află un amplificator mare de tip militar, utilizat în concursuri, și câteva spații de depozitare.
Șefa clubului este Anna LZ3GU, dar ea era bolnavă, însă am întâlnit o gașcă foarte activă și entuziastă condusă de Yanko LZ1BMV: Ventsi LZ1HST, Ivan LZ1PJ, Mila LZ1ABB și câțiva operatori autorizați fără indicativ personal. Clubul se mândrește cu aproximativ 145 de membri, studenți și foști studenți ai acestei școli. Pe acoperiș au o fermă mare de antene. Au QSL-uri și spun că răspund la toate cărțile poștale pe care le primesc.
Într-o seară l-am întâlnit pe Jordan LZ1UU, care petrece lunile de iarnă, din decembrie până în martie, lucrând ca ofițer de comunicații al expediției științifice bulgare pe Insula Livingston, din grupul Shetland de Sud. El a fost deja acolo de patru ori și a operat ca LZ0A. QSL-ul său LZ0A arată doi pinguini; conform unor zvonuri neverificate, Jordan a avut o întâlnire apropiată cu unul dintre ei.
Nick LZ1JY m-a dus la Federația Radioamatorilor Bulgari, care se află într-o clădire a Administrației Poștale. Acolo am întâlnit-o pe Zdravka LZ1ZQ, frumoasa secretară a Federației; pe Kosta LZ1FN, instructor de telegrafie; și pe Maria, care se ocupă de biroul QSL bulgar. Fiul Zdravkăi este George LZ3GC.
Biroul QSL funcționează foarte bine, în ciuda dificultăților financiare. Maria este harnică și foarte conștiincioasă. Dacă cineva nu a primit QSL-ul bulgar pe care îl aștepta, este pentru că radioamatorul LZ nu l-a trimis, în ciuda asigurărilor prea des auzite: „QSL nu este o problemă”.
Federația are o stație de club bine echipată, LZ1BFR, dar computerul lor era „temporar” defect. Am întâlnit acest tip de situație „temporară” în mai multe locuri. Ei au carduri QSL, iar adresa lor de e-mail este [email protected]. Atât Kosta LZ1FN, cât și Zdravka LZ1ZQ au propriile lor QSL-uri.
Ultimul Callbook publicat de Federație a fost în 1997. Cel publicat în 1995 conține o listă interesantă de radioamatori renumiți din întreaga lume, precum regi, astronauți, oameni de știință, vedete de cinema etc. În 1998, Federația a publicat o carte interesantă despre istoria radioamatorismului în Bulgaria, iar în 1992-1993 a publicat o revistă de 45-50 de pagini intitulată „LZ 73”, care a fost însă întreruptă din cauza lipsei de sprijin financiar.
La Federație l-am întâlnit pe Dimiter LZ1AF, care a adus câteva kilograme de cărți QSL pentru a fi trimise prin poștă prin intermediul biroului. Dimiter este designer grafic; el a proiectat noul aspect al ACOM 2000A, amplificatorul liniar automat HF, care este fabricat de oamenii care construiau seria Alfa.
Noile cărți QSL ale lui Dimiter ilustrează acest amplificator. Am vizitat stația lui Dimiter, echipată atât cu aparatură industrială, cât și cu aparatură de casă, inclusiv un IC-751A și un amplificator ETO 91 Beta capabil să funcționeze la 2,5 kW. Este foarte activ, a lucrat cu 325 de entități, numai pe CW. Are un log periodic cu 6 elemente utilizat pentru 10-12-15-17-20 metri, un vertical cu opt benzi pentru 10 până la 80 de metri și un sloper pentru 160 de metri. Pe 2 metri FM, el emite 25 de wați într-un plan de masă. Dimiter a obținut prima licență în 1956. Este editorul DX al secțiunii engleze a Radio Bulgaria, iar programele sale sunt difuzate de mai multe ori pe săptămână.
În fiecare joi seara, în jurul orei 18:00, câțiva radioamatori din Sofia se întâlnesc într-un restaurant, mănâncă, beau și discută despre tot felul de lucruri, uneori chiar și despre radioamatorism. Am participat la o astfel de întâlnire și am cunoscut aproximativ 20 de radioamatori.
L-am vizitat pe Todor LZ1WE, un inginer radio licențiat în 1970, activ cu peste 300 de entități lucrate. Soția sa, Dani LZ3EW, este chimistă licențiată în 1986. Ea lucrează pe 2 metri FM, realizând în principal contacte locale. Ei folosesc în principal echipamente fabricate acasă și pot funcționa cu până la 350 de wați. Yagi-ul lor cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri și dipolul de 20 de metri sunt, de asemenea, fabricate acasă și instalate pe acoperișul clădirii lor foarte înalte. Todor LZ1WE se ocupă de înregistrarea computerizată și amândoi au cărți QSL.
În casa lor l-am întâlnit pe prietenul și vecinul lor Saleh LZ5KP, de asemenea 9K2DD, care este managerul de relații publice al Ambasadei Kuweitului.
L-am vizitat și pe Sergei LZ1SE, un radioamator imobilizat la pat, care în 1973 și-a fracturat coloana vertebrală în timp ce sărea în apă. Sergei era la acea vreme student la facultate; ulterior a absolvit facultatea de inginerie în comunicații radio, iar acum este programator de calculatoare. Sergei are un Yaesu FT-757 și folosește 100 de wați într-o antenă Delta Loop. El operează în principal SSB pe benzi de 10 până la 80 de metri, a lucrat cu peste 200 de entități și are cărți QSL.
Am vizitat o familie interesantă de radioamatori: Radelyn LZ1UF, inginer radio licențiat în 1957; soția sa Urszula LZ1FU, de asemenea radiodifuzor, licențiată pentru prima dată în 1960 ca SP5AHO și în 1965 ca LZ1FU, și fiul lor Andy LZ3UF, o coproducție radioamatoristică polono-bulgară, de asemenea inginer radio, licențiat în 1990. Radelyn a cunoscut-o pe Urszula în 1960 pe telefonul de 40 de metri. S-au întâlnit personal pentru prima dată în 1961 la Varșovia. Ei folosesc echipamente fabricate acasă: transceiver și un transverter pentru 2 și 6 metri, un amplificator de 500 de wați pentru 2 metri, plus diverse gadgeturi. Pe 6 metri, Radelyn, folosind doar 6 wați, a lucrat cu peste 40 de țări pe SSB. Toți trei au cărți QSL. Pot fi contactați prin e-mail: [email protected].
Împreună cu Ventsi LZ1HST, l-am vizitat pe Yuri Tzenkov, care publică împreună cu fratele său Viktor LZ3NN o revistă dedicată electronicii radio, numită Elektron. Ei au, de asemenea, câteva magazine cu piese radio și electronice. Adresa lor de e-mail este: [email protected]. O altă revistă bulgară de radio se numește Radio Televizia Elektronika, cu adresa de e-mail: [email protected].
Având în vedere că Sofia este capitala și cel mai mare oraș al țării, am întâlnit foarte puțini amatori, parțial pentru că nu puteau fi contactați din cauza liniilor telefonice nefuncționale.
Un bătrân lacom i-a dat 2 leva unui preot, rugându-l să se roage pentru ca el să ajungă în Rai după moarte. Preotul s-a supărat:
„Costă 5 leva să mergi cu taxiul până la gară și tu vrei cu 2 leva să ajungi până în Rai? Uite banii tăi și vei avea o altă destinație gratuită.”
Așa cum fac în toate călătoriile mele, i-am trimis un e-mail iubitei mele soții Eva WA2BAV. Din Sofia, mesajul era:
„Nu cred că mă voi mai întoarce vreodată; mă simt minunat cu Sofia, și nu mă refer la oraș.”
Răspunsul ei a fost rapid și dulce:
„Când vei rămâne fără bani, vei rămâne doar cu Sofia, și mă refer la oraș. Oricum, ți-am mutat lucrurile în garaj și ți-am închiriat camera. Distracție plăcută!”
Un judecător îl întreabă pe un radioamator al cărui vecin i-a tăiat cablul coaxial:
„I-ai spus vecinului tău că este o maimuță murdară, urâtă, urâtă și proastă?”
„Onorată instanță, chiar nu-mi amintesc asta, dar uitându-mă la el acum, este foarte posibil.”
PLOVDIV
PLOVDIV
After two and half days in Sofia it was time to leave for Plovdiv. First Nick LZ1JY said that I should go by bus, but then he changed his mind advising me to go by train because it is safer; it can not break down in the middle of the trip. He drove me to the railway station. The ticket to Plovdid was 3.50 levas, about $2.00.
When I got on the train I noticed a big puddle of water coming from the toilet. In Eastern Europe I got used to malfunctioning toilets with water running continuously or not running at all. I crossed the puddle on my way to my compartment thinking that with all this water at least it can not be a fire. How wrong I was. About in the middle between Sofia and Plovdiv the car I was in caught fire on both ends. The train stopped in a small town, people got off and looked at the fire. I saw only lots of smoke and steam. I was thinking if I would have taken a plane to Plovdiv and the plane would have caught fire I could hardly get out and watch the fire. So I felt lucky. The railway people were running confused back and forth and yelling contradictory instructions: “get off the train” and “get on the train.” While half of the passengers were getting off, the other half was getting on so the number of people on the train and on the ground stayed the same. I saw a passenger unselfishly sacrificing his bottle of mineral water trying to extinguish the fire. Finally a fire truck came by, sprayed some water on the undercarriages at both ends of the car. First that created more steam, but after awhile the fire was extinguished and we continued our journey. We were wet, smoked, but smiling from ear to ear.
I arrived to Plovdiv an hour late but Yoan LZ1YW was waiting and recognized me by my cap wearing my name and callsign.
I went to see Yoan’s station. He is a retired electronics technician, licensed in 1965. He is a constructor and operates only on CW using an obsolete Bulgarian military transmitter and receiver, as well as lots of home brew equipment for HF and VHF. His desk is always full of tools, parts, test instruments and equipment under construction. Using a Windom type wire antenna for 9 bands Yoan worked over 200 entities. Yoan has nice color-photo QSL cards.
Next to see was Nick LZ1NG, an electronics technician licensed in 1975. His wife Bistra LZ1BV, is an electrical worker licensed in 1980, and their two sons: Angel LZ3AX, 20 years old, graduated a computer school, licensed in 1992, and Stefan LZ1EEE, 15 years old, high school student, is studying computers. As if these are not enough hams in one family, there is also Bistra’s father Stefan LZ5GV, and her mother Maria LZ1MID. Stefan and Maria met the first time at the LZ1KSP radio club in 1950 and got married in 1959.
Nick LZ1NG is a “big gun” and an A1 operator with 326 entities worked. He has many prestigious awards. Bistra LZ1BV has 260 entities worked. They have two Delta Loop antennas, one for East, the other one for West. Their station is squeezed in a bedroom corner, however they have a second station in the village of Krumovo, about 6 miles from Plovdiv, near the airport. There they have a Japanese transceiver, a 1 kW amplifier, a 6 element Yagi for 10 meters (one element is gone with the wind so now remains 5), an inverted V for 40 meters, and a Delta Loop for 20-40-80 meters. Both have QSLs and their E-mail is [email protected].
Georgi LZ1CW, a retired electrical technician licensed in 1950, met his wife Vera at the local radio club in 1953, and married her in 1955. It seems that in Bulgaria the radio clubs are more than places one can learn code and operate a station. Georgi has a Kenwood TS-120S, an MFJ antenna tuner, a 2 element Quad for 10-15-20 meters, a 2 element wire Yagi for 40 meters, and a long wire for 80 meters. Georgi has QSL cards and despite the fact he has a computer, he does paper logging. His E-mail is [email protected].
We also went to visit Kosyo LZ1OI, an electrician licensed in 1985. Kosyo has equipment covering two desks: an FT-101E, computer, test instruments, a homemade power amplifier for 2 meters, and various accessories. He uses a Delta Loop for 10 meters, a sloper dipole for 20 meters, two 5/8 Lambda ground planes for 2 meter packet and repeaters. Kosyo is a DXer but works only SSB; his color-photo QSL card is very nice.
Next to see was a family of four licensed hams: Anton LZ1VJ, licensed in 1987, his wife Zelja LZ3VP, licensed in 1990, both telecommunications technicians working for the phone company, and their daughters, 12 years old Nadia LZ1NAD, and 10 years old Maria LZ1MAD, both licensed in 1996. They use an assemble of old Bulgarian military equipment the type I saw in many ham shacks; it has five units, one on top of the other: transmatch, power amplifier, transmitter, receiver, and power supply. This gear is usual used with a homemade VFO for transceiver operation. On 2 meters they use HTs.
The last to see in Plovdiv was Rumen LZ5OL a photographer with a “C” license, his wife Tony LZ1BOL, a museum curator with a “D” license, and her 22 year old son Rosen LZ1RAZ, also with a “D” license. They operate only VHF talking mostly with local friends. They don’t use QSL cards. I slept very comfortably in Nick LZ1NG’s place.
Plovdiv is a second largest city of Bulgaria. I was hoping to meet many more hams but organizing the visits was not great.
Not too much to write about Plovdid, so I tell you about a friend who before goes to sleep places on his night table a glass full of water, and one empty. One may ask why? Because he may be later thirsty, on may be not.
How about another friend who entered his boss’s office, threw all his papers on the floor, poured his coffee on his head, ripped off his telephone and cursed him in three languages until his colleagues yelled:
“Stop it John! We were just kidding; you did not win the big lottery!”
Another similar one: a man runs in his house and yells at his wife:
“I won the lottery, now you can pack your bags!”
“That is wonderful - answers the happy wife - what should I pack, for the seaside or for the mountains?”
“I don’t care - says the even happier man - just get the hell out of here!”
După două zile și jumătate petrecute în Sofia, era timpul să plec spre Plovdiv. La început, Nick LZ1JY mi-a spus să merg cu autobuzul, dar apoi s-a răzgândit și mi-a recomandat să merg cu trenul, pentru că este mai sigur; nu se poate defecta în mijlocul călătoriei. M-a dus cu mașina la gară. Biletul spre Plovdiv costa 3,50 leva, aproximativ 2 dolari.
Când m-am urcat în tren, am observat o baltă mare de apă provenind de la toaletă. În Europa de Est m-am obișnuit cu toaletele defecte, cu apă care curge continuu sau care nu curge deloc. Am traversat balta în drum spre compartimentul meu, gândindu-mă că, cu toată apa asta, măcar nu poate fi un incendiu. Cât de mult m-am înșelat. Aproximativ la jumătatea distanței dintre Sofia și Plovdiv, vagonul în care mă aflam a luat foc la ambele capete. Trenul s-a oprit într-un oraș mic, oamenii au coborât și s-au uitat la incendiu. Eu vedeam doar mult fum și aburi. Mă gândeam că, dacă aș fi luat avionul spre Plovdiv și avionul ar fi luat foc, nu aș fi putut să ies și să privesc incendiul. Așa că m-am simțit norocos. Angajații căilor ferate alergau confuzi încoace și încolo și strigau instrucțiuni contradictorii: „coborâți din tren” și „urcați în tren”. În timp ce jumătate dintre pasageri coborau, cealaltă jumătate urca, astfel încât numărul de persoane din tren și de pe sol a rămas același. Am văzut un pasager sacrificându-și altruist sticla de apă minerală încercând să stingă focul. În cele din urmă, a sosit o mașină de pompieri, care a stropit cu apă șasiurile de la ambele capete ale vagonului. La început, acest lucru a creat și mai mult abur, dar după un timp focul a fost stins și ne-am continuat călătoria. Eram uzi, afumați, dar zâmbeam de la ureche la ureche.
Am ajuns la Plovdiv cu o oră întârziere, dar Yoan LZ1YW mă aștepta și m-a recunoscut după șapca pe care o purtam, pe care era scris numele meu și indicativul meu.
Am mers să văd stația lui Yoan. El este un tehnician electronic pensionat, licențiat în 1965. Este constructor și operează numai pe CW, folosind un transmițător și un receptor militar bulgar învechit, precum și o mulțime de echipamente de fabricatie proprie pentru HF și VHF. Biroul său este întotdeauna plin de scule, piese, instrumente de testare și echipamente în construcție. Folosind o antenă de tip Windom pentru 9 benzi, Yoan a lucrat cu peste 200 de entități. Yoan are cărți QSL frumoase, cu fotografii color.
Următorul pe listă a fost Nick LZ1NG, un tehnician electronist licențiat în 1975. Soția sa, Bistra LZ1BV, este electrician licențiat în 1980, iar cei doi fii ai lor: Angel LZ3AX, în vârstă de 20 de ani, a absolvit o școală de informatică, licențiat în 1992, și Stefan LZ1EEE, în vârstă de 15 ani, elev de liceu, studiază informatica. De parcă nu ar fi suficienți radioamatori într-o singură familie, mai sunt și tatăl Bistrei, Stefan LZ5GV, și mama ei, Maria LZ1MID. Stefan și Maria s-au cunoscut în 1950 la clubul de radio LZ1KSP și s-au căsătorit în 1959.
Nick LZ1NG este un „mare nume” și un operator A1 cu 326 de entități lucrate. Are multe premii prestigioase. Bistra LZ1BV a lucrat cu 260 de entități. Au două antene Delta Loop, una pentru est, cealaltă pentru vest. Stația lor este înghesuită într-un colț al dormitorului, dar au o a doua stație în satul Krumovo, la aproximativ 6 mile de Plovdiv, lângă aeroport. Acolo au un transceiver japonez, un amplificator de 1 kW, un Yagi cu 6 elemente pentru 10 metri (un element a fost luat de vânt, așa că acum mai rămân 5), un V inversat pentru 40 de metri și un Delta Loop pentru 20-40-80 de metri. Amândoi au QSL-uri, iar adresa lor de e-mail este [email protected].
Georgi LZ1CW, un tehnician electrician pensionat, licențiat în 1950, și-a cunoscut soția Vera la clubul local de radio în 1953 și s-a căsătorit cu ea în 1955. Se pare că în Bulgaria cluburile de radio sunt mai mult decât locuri unde se poate învăța codul și se poate opera o stație. Georgi are un Kenwood TS-120S, un tuner de antenă MFJ, un Quad cu 2 elemente pentru 10-15-20 metri, un Yagi cu 2 elemente pentru 40 metri și un fir lung pentru 80 metri. Georgi are cărți QSL și, în ciuda faptului că are un computer, ține evidența pe hârtie. Adresa lui de e-mail este [email protected].
Am vizitat și Kosyo LZ1OI, un electrician licențiat în 1985. Kosyo are echipamente care acoperă două birouri: un FT-101E, computer, instrumente de testare, un amplificator de putere de 2 metri fabricat de el și diverse accesorii. El folosește un Delta Loop pentru 10 metri, un dipol sloper pentru 20 de metri, două planuri de sol 5/8 Lambda pentru pachete de 2 metri și repetoare. Kosyo este un DXer, dar lucrează numai SSB; cartea sa QSL cu fotografie color este foarte frumoasă.
Următorii pe care i-am văzut au fost o familie de patru radioamatori licențiați: Anton LZ1VJ, licențiat în 1987, soția sa Zelja LZ3VP, licențiată în 1990, ambii tehnicieni în telecomunicații care lucrează pentru compania de telefonie, și fiicele lor, Nadia LZ1NAD, în vârstă de 12 ani, și Maria LZ1MAD, în vârstă de 10 ani, ambele licențiate în 1996. Ei folosesc un ansamblu de echipamente militare bulgare vechi, de tipul celor pe care le-am văzut în multe cabane de radioamatori; are cinci unități, una deasupra celeilalte: transmatch, amplificator de putere, emițător, receptor și sursă de alimentare. Acest echipament este utilizat de obicei cu un VFO de casă pentru funcționarea transceiverului. Pe 2 metri folosesc HT-uri.
Ultimii pe care i-am văzut în Plovdiv au fost Rumen LZ5OL, un fotograf cu licență „C”, soția sa Tony LZ1BOL, curatoare de muzeu cu licență „D”, și fiul lor de 22 de ani, Rosen LZ1RAZ, tot cu licență „D”. Ei operează numai pe VHF, comunicând în principal cu prietenii locali. Nu folosesc cartele QSL. Am dormit foarte confortabil la Nick LZ1NG.
Plovdiv este al doilea oraș ca mărime din Bulgaria. Speram să întâlnesc mai mulți radioamatori, dar organizarea vizitelor nu a fost prea bună.
Nu am prea multe de scris despre Plovdiv, așa că vă povestesc despre un prieten care, înainte de a se culca, pune pe noptieră un pahar plin cu apă și unul gol. S-ar putea întreba cineva de ce? Pentru că s-ar putea să-i fie sete mai târziu, sau poate nu.
Ce ziceți de un alt prieten care a intrat în biroul șefului său, i-a aruncat toate hârtiile pe podea, i-a turnat cafeaua pe cap, i-a smuls telefonul și l-a înjurat în trei limbi până când colegii lui au strigat:
„Oprește-te, John! Glumeam doar, nu ai câștigat la loterie!”
Altul similar: un bărbat intră în casă și țipă la soția lui:
„Am câștigat la loterie, acum poți să-ți faci bagajele!”
„E minunat – răspunde soția fericită – ce să împachetez, pentru mare sau pentru munte?”
„Nu-mi pasă – spune bărbatul și mai fericit – doar pleacă naibii de aici!”
STARA ZAGORA
STARA ZAGORA
Next day I left Plovdiv for Stara Zagora; the little over two-hour train ride costs 2.70 levas, about $1.50. In Stara Zagora Del LZ1DEC, Ivo LZ3RN, and Kosta LZ1DJ were waiting for me.
First to visit was Kosta LZ1DJ, a radio technician at a broadcast station, licensed in 1971. Kosta proudly displays his callsign on the back window of his car. Kosta, using 100 Watts with an IC-706 transceiver and a wire dipole for 10-12-15-17-20-40 meters, worked over 200 entities, mostly on CW. On 6 meters he is using a HB9CV type antenna and he also operates CW, SSB, and FM on 2 meters. Kosta has QSL cards.
Next to see was Ivo LZ1RN, a teacher of Bulgarian literature licensed in 1992. Ivo is running 100 Watts with an IC-728, a homemade power supply, and a dipole for 10-15-40 meters. He operates CW, RTTY, and SSB, and has worked over 250 DX entities. He is using a computer and has nice QSL cards.
I also went to see Subby LZ5SS, a lt.colonel and radio engineer, licensed in 1994. Subby has a Yaesu FT-707, and various antennas, as he likes to build and experiment with aerials. His son Nick LZ5SJ is a college student in Varna, and his daughter Anni LZ5SU is in college in Burgas. In Subby’s radio shack I met a couple of other hams whom I visited later. Subby has QSL cards in various colors.
We went to see Vlad LZ1DQ, a retired telegraph operator, licensed in 1964. Vlad has a RFT type old receiver from East Germany, the Drake line, a 400-Watts amplifier, a 2-meter transceiver and a 6-meter transverter, all homemade. He has several antennas: a Delta Loop for 40 and 80 meters, a ground plane for 20 meters, a modified G4ZU for 10 meters, a 10 element Yagi for 2 meters, and a 21 element Yagi for 70 cm. Vlad is a DXer with over 300 entities worked, a contester and an award hunter. Vlad has QSL cards.
Gandy LZ1GST, no relation to Mahatma, was the next to see. A mechanical engineer licensed in 1996, Gandy is using a small IC-706 MK2, a homemade power supply, and a multiband wire dipole for 10-15-20-40 meters. For 2 meters he is using a Diamond ground plane antenna. Gandy is a DXer, works on CW and SSB, and is a good QSLer.
Dimo LZ1ON, a lt. colonel licensed in 1996, is one of the hams I met in the shack of Subby, LZ5SS. He has a homemade 40-Watts transceiver, a computer, a Delta Loop antenna for 40 and 80 meters, and a dipole for 15 and 20 meters. Kosta LZ1DJ made his 5/8 Lambda ground plane for 2 meters. Dimo is a DXer, works CW and SSB, but I did not see any of his QSL cards. Dimo’s wife Svetla LZ1TB is an elementary school teacher operating only on 2 meters, his 20 years old son Daniel LZ5OE is in college studying economics, and his 14 years old son Galian LZ1GON is in high school. I have to mention that years ago a Bulgarian army officer would not have accepted the visit of an American, and even less to be photographed.
Roussko LZ1RT was another ham I met first in Subby’s house. Roussko is the distributor for Alinco and Diamond products, he was licensed in 1985 and now has a class “A” (extra) license. He is using an IC-706 MK II G, pushing 100 Watts into a wire dipole for 6-15-20-40 meters. Roussko worked over 150 DX entities. His wife Nina LZ3VR is his secretary; she was licensed in 1992 and now has a class “C” license. Roussko has cards, Nina does not.
While I was photographing Roussko he reached for his umbrella hanging near the window. I did not know if the umbrella was loaded or not, or had or had not a poisoned tip but just to be on the safe side I took cover behind his wife Nina. I remembered that years ago, in 1978, a Bulgarian dissident named Gheorghi Markov who dared to criticize the communist regime was killed in England with the poisoned tip of an umbrella. Recently it was disclosed that the job was organized and directed by a Soviet agent as a brotherly favor to Bulgarians.
The last to visit in Stara Zagora was a father and son team: Zhivko LZ1GDR a civil engineer working by the army, and his son Del LZ1DEC, a high school student, both licensed in 1997 and having class ”C” licenses, thus can operate only on VHF. They have a small 2 meter rig with a 4-element Quad antenna. They use a computer. Del’s English is very good. They don’t have QSL cards. I slept in their house and the next morning Roussko LZ1RT drove me to Kazanlak.
Here is a space filler: a kid comes home from school and asks his father:
“Dad, why my is mom running in zigzag in the backyard?”
“Shut up - says the father - and bring me more bullets.”
Another one. In a museum a visitor is asking a guard:
“It is not too boring to stay all day long without anything to do?”
“Not at all - answers the guard - there are always plenty of tourists asking the dumbest questions.”
The last one, for this chapter anyway. A man is taking a test for his ham license. The examiner reads his answer and says:
“There are two possible good solutions to this problem. Unfortunately you have chosen a third one.”
A doua zi am plecat din Plovdiv spre Stara Zagora; călătoria cu trenul, de puțin peste două ore, costă 2,70 leva, aproximativ 1,50 dolari. În Stara Zagora mă așteptau Del LZ1DEC, Ivo LZ3RN și Kosta LZ1DJ.
Primul pe care l-am vizitat a fost Kosta LZ1DJ, tehnician radio la o stație de emisie, licențiat în 1971. Kosta își afișează cu mândrie indicativul pe luneta mașinii sale. Kosta, folosind 100 de wați cu un transceiver IC-706 și un dipol de sârmă pentru 10-12-15-17-20-40 metri, a lucrat cu peste 200 de entități, în principal pe CW. Pe 6 metri folosește o antenă de tip HB9CV și operează CW, SSB și FM pe 2 metri. Kosta are cartele QSL.
Următorul pe listă a fost Ivo LZ1RN, profesor de literatură bulgară, licențiat în 1992. Ivo folosește 100 de wați cu un IC-728, o sursă de alimentare de casă și un dipol pentru 10-15-40 metri. El operează CW, RTTY și SSB și a lucrat cu peste 250 de entități DX. El folosește un computer și are cărți QSL frumoase.
Am fost să-l vizitez și pe Subby LZ5SS, locotenent-colonel și inginer radio, licențiat în 1994. Subby are un Yaesu FT-707 și diverse antene, deoarece îi place să construiască și să experimenteze cu antene. Fiul său, Nick LZ5SJ, este student la Varna, iar fiica sa, Anni LZ5SU, este studentă la Burgas. În cabina radio a lui Subby am întâlnit alți doi radioamatori pe care i-am vizitat mai târziu. Subby are cărți QSL în diverse culori.
Am mers să-l vedem pe Vlad LZ1DQ, un operator de telegraf pensionat, licențiat în 1964. Vlad are un receptor vechi de tip RFT din Germania de Est, linia Drake, un amplificator de 400 de wați, un transceiver de 2 metri și un transverter de 6 metri, toate fabricate manual. Are mai multe antene: o antenă Delta Loop pentru 40 și 80 de metri, o antenă ground plane pentru 20 de metri, o antenă G4ZU modificată pentru 10 metri, o antenă Yagi cu 10 elemente pentru 2 metri și o antenă Yagi cu 21 de elemente pentru 70 cm. Vlad este un DXer cu peste 300 de entități lucrate, un contestator și un vânător de premii. Vlad are cărți QSL.
Gandy LZ1GST, fără nicio legătură cu Mahatma, a fost următorul pe care l-am văzut. Inginer mecanic licențiat în 1996, Gandy folosește un mic IC-706 MK2, o sursă de alimentare de casă și un dipol multibandă pentru 10-15-20-40 de metri. Pentru 2 metri, el folosește o antenă plană de sol Diamond. Gandy este un DXer, lucrează pe CW și SSB și este un bun QSLer.
Dimo LZ1ON, locotenent-colonel licențiat în 1996, este unul dintre radioamatorii pe care i-am întâlnit în cabana lui Subby, LZ5SS. Are un transceiver de 40 de wați fabricat de el, un computer, o antenă Delta Loop pentru 40 și 80 de metri și un dipol pentru 15 și 20 de metri. Kosta LZ1DJ i-a construit o antenă plană de 5/8 Lambda pentru 2 metri. Dimo este un DXer, lucrează în CW și SSB, dar nu i-am văzut niciuna dintre cărțile QSL. Soția lui Dimo, Svetla LZ1TB, este profesoară de școală primară și operează numai pe 2 metri, fiul său de 20 de ani, Daniel LZ5OE, este student la economie, iar fiul său de 14 ani, Galian LZ1GON, este licean. Trebuie să menționez că, cu ani în urmă, un ofițer al armatei bulgare nu ar fi acceptat vizita unui american și cu atât mai puțin să fie fotografiat.
Roussko LZ1RT a fost un alt radioamator pe care l-am întâlnit prima dată în casa lui Subby. Roussko este distribuitorul produselor Alinco și Diamond, a obținut licența în 1985 și acum are o licență de clasa „A” (extra). El folosește un IC-706 MK II G, care emite 100 de wați într-un dipol de sârmă pentru 6-15-20-40 de metri. Roussko a lucrat cu peste 150 de entități DX. Soția sa, Nina LZ3VR, este secretara lui; ea a obținut licența în 1992 și acum are o licență de clasa „C”. Roussko are cărți de vizită, Nina nu.
În timp ce îl fotografiam pe Roussko, el a întins mâna după umbrela care atârna lângă fereastră. Nu știam dacă umbrela era încărcată sau nu, dacă avea sau nu vârful otrăvit, dar, pentru siguranță, m-am ascuns în spatele soției sale, Nina. Mi-am amintit că, cu ani în urmă, în 1978, un disident bulgar pe nume Gheorghi Markov, care a îndrăznit să critice regimul comunist, a fost ucis în Anglia cu vârful otrăvit al unei umbrele. Recent s-a dezvăluit că operațiunea a fost organizată și dirijată de un agent sovietic, ca un gest de prietenie față de bulgari.
Ultimii care au vizitat Stara Zagora au fost un tată și fiul său: Zhivko LZ1GDR, inginer civil care lucrează pentru armată, și fiul său Del LZ1DEC, elev de liceu, ambii licențiați în 1997 și având licențe de clasa „C”, ceea ce înseamnă că pot opera numai pe VHF. Au un mic echipament de 2 metri cu o antenă Quad cu 4 elemente. Folosesc un computer. Engleza lui Del este foarte bună. Nu au cărți QSL. Am dormit în casa lor și a doua zi dimineață Roussko LZ1RT m-a dus cu mașina la Kazanlak.
Iată o glumă: un copil vine acasă de la școală și îl întreabă pe tatăl său:
„Tată, de ce mama aleargă în zigzag în curtea din spate?”
„Taci din gură – spune tatăl – și adu-mi mai multe gloanțe.”
Încă una. Într-un muzeu, un vizitator îl întreabă pe paznic:
„Nu e prea plictisitor să stai toată ziua fără să ai nimic de făcut?”
„Deloc”, răspunde paznicul, „întotdeauna sunt mulți turiști care pun cele mai stupide întrebări”.
Ultima, cel puțin pentru acest capitol. Un bărbat susține un examen pentru a obține licența de radioamator. Examinatorul îi citește răspunsul și spune:
„Există două soluții corecte posibile pentru această problemă. Din păcate, tu ai ales o a treia”.
KAZANLAK
KAZANLAK
In Kazanlak I met Nasko LZ1YE and his large radio amateur family. Nasko is an electronics technician, but now owns a printing plant and they make flyers, brochures and many of the most beautiful color-photo QSL cards used by LZ hams, competing with the ones made in Japan. Nasko was licensed in 1971 and has a class “A” license. He was very active, has many awards like the 5BDXCC, US Counties, is on Honor Roll both for Mixed and SSB, and many more. His wife Nassy LZ3FF, licensed in 1990, has a “B” license, and is a teacher of Bulgarian language. Nasko’s father Peter LZ3YE, licensed in 1993, has a “C” license, is a cabinetmaker and electrician. Nasko’s daughter Petya LZ3YW, licensed in 1990, has a “B” license, she graduated a radio communications high school, and now is taking care of her baby. Nasko’s other daughter Anny LZ3YP lives and works in France. Both daughters were national champions in high-speed telegraphy. Nasko’s brother Koly LZ1DB, an electronics technician, owns a store with equipment for amateur radio. Six members of a family all hams! Their station is squeezed in a small storage space, perhaps used to be a pantry, right near the kitchen. They have several antennas. The most impressive is a Quad installed high on the roof of the building with wide-open spaces all around. Nasko has a real beautiful QSL printed by his own company “Tempo” and his e-mail is [email protected].
Most of the hams in Kazanlak are members of the Thracian Rose Club, a group of DXers.
Next to visit was Don LZ1OJ, a mechanic, licensed in 1989. Don is using a transceiver; a 250-Watt power amplifier and a power supply, all homemade. He is member of the Thracian Rose Club, works mostly CW, has over 265 DX entities, and uses a very nice color-photo QSL card printed by his friend Nasko LZ1YE.
With Nasko LZ1YE, Don LZ1OJ, Milen LZ5DB, another member of the Thracian Rose Club, and Aleko LZ3ZZ we all went to LZ1KOZ club station, near Lake Koprinka, about 4-5 miles from Kazanlak. During contests this station is using the LZ5W call. I operated for awhile on 40 meter SSB, making about a dozen QSOs with Hungarian and Romanian stations; some of the operators I knew personally from previous visits. The station has a Yaesu FT-890 and a huge homemade power amplifier sitting on floor; they said that is of 1 kW but I believe they were just modest. They do have QSL cards, tons of it.
What is most impressive about this station are the four 80 foot towers; one having a 4 element Yagi for 40 meters on a 64 feet long boom; other supporting a 6 element Yagi for 20 meters on a 73 feet long boom; a third one with a 6 element Yagi for 15 meters on a 48 foot boom; and the fourth one having a 6 element Yagi for 10 meters on a 38 foot long boom.
No wonder the LZ1KOZ club station won so many national and international contests; they have a large number of awards to prove it.
We had lunch in a nearby restaurant where Aleko LZ3ZZ works as a waiter, then we went to see Todor LZ1BP and his son Peter LZ3PN, both national champions in high speed telegraphy. Todor, a metallurgical engineer, licensed in 1993, has a class “B” license. Peter, a student at the Technical University of Sofia, licensed in 1996, has a “C” license. Both work only CW using a homemade 100-Watt transceiver, a Windom antenna for 40 meters and a ground plane for 15 meters. Todor made his Yambic key that works very well.
Next to see was Kancho LZ1DY, an electronics technician licensed in 1953. All his equipment was made by him. His Quad is gone with the wind, now is using a multiband wire dipole antenna. Kancho has no QSL cards.
Andy LZ1RB is a mechanic by profession; he was licensed in 1981. He has a Yaesu FT-767GX, a 5 element Yagi for 15 meters, and a Delta Loop for 40 and 80 meters. He has nice color photo cards printed by LZ1RW and is a good QSLer. His Yambic key was made by Todor LZ1BP. He showed me some copies of the now defunct “LZ 73” magazine edited by Jordan LZ1UC and published years ago by the Bulgarian Federation of Radio Amateurs.
The last to visit in Kazanlak was Marin LZ1RW, a mechanical engineer, club operator from 1967, licensed with his own call in 1981. Marin has two occupations: he works in automatization of power stations and runs a printing shop with Liubomir LZ2EV where they make beautiful QSL cards both for Bulgarian and foreign hams. Ironically, his own cards are quite simple. His Quad has also gone with the wind, it seems that is the fate of many Quads. Now is using a 7 element Cushcraft Yagi for 10-15-20 meters. Marin works CW and SSB and has over 150 DX entities. His E-mail is [email protected].
I spent the night in the house of Milen LZ5DB and early next morning I took a train to Sliven.
Talking about trains, at a railway station a man with lots of luggage is asking the conductor:
“Are there seats on this car?”
“Yes Sir, there are many.”
The man loads up all his bags just before the train leaves.
“However - continues the conductor - there are people seating on them.”
Another one. On a train a traveler is asking the conductor:
“Is smoking permitted in this compartment?”
“No, this is a no smoking car.”
“From where are all these cigarette butts?
“From people who did not asked.”
The last one, I promise. At a railway station restaurant a traveler is asking the waiter:
“When is my steak coming? I will miss my train.”
“Don’t you worry Sir, it won’t be so big.”
În Kazanlak l-am întâlnit pe Nasko LZ1YE și pe numeroasa sa familie de radioamatori. Nasko este tehnician electronist, dar acum deține o tipografie unde se produc fluturași, broșuri și multe dintre cele mai frumoase cărți poștale QSL cu fotografii color utilizate de radioamatorii LZ, care concurează cu cele fabricate în Japonia. Nasko a obținut licența în 1971 și are o licență de clasa „A”. A fost foarte activ, are multe premii, cum ar fi 5BDXCC, US Counties, se află pe lista de onoare atât pentru Mixed, cât și pentru SSB și multe altele. Soția sa, Nassy LZ3FF, care a obținut licența în 1990, are o licență de clasa „B” și este profesoară de limba bulgară. Tatăl lui Nasko, Peter LZ3YE, licențiat în 1993, are o licență „C”, este tâmplar și electrician. Fiica lui Nasko, Petya LZ3YW, licențiată în 1990, are o licență „B”, a absolvit un liceu de comunicații radio și acum are grijă de copilul ei. Cealaltă fiică a lui Nasko, Anny LZ3YP, locuiește și lucrează în Franța. Ambele fiice au fost campioane naționale la telegrafie de mare viteză. Fratele lui Nasko, Koly LZ1DB, tehnician electronist, deține un magazin cu echipamente pentru radioamatori. Șase membri ai unei familii, toți radioamatori! Stația lor este înghesuită într-un mic spațiu de depozitare, probabil folosit cândva ca cămară, chiar lângă bucătărie. Au mai multe antene. Cea mai impresionantă este o antenă Quad instalată sus pe acoperișul clădirii, cu spații largi deschise în jur. Nasko are un QSL foarte frumos, tipărit de propria sa companie „Tempo”, iar adresa sa de e-mail este [email protected].
Majoritatea radioamatorilor din Kazanlak sunt membri ai Clubului Trandafirul Trac, un grup de DXeri.
Următorul vizitat a fost Don LZ1OJ, un mecanic, licențiat în 1989. Don folosește un transceiver, un amplificator de putere de 250 de wați și o sursă de alimentare, toate fabricate manual. Este membru al Clubului Trandafirul Traciei, lucrează mai ales în CW, are peste 265 de entități DX și folosește o carte QSL foarte frumoasă, cu fotografii color, tipărită de prietenul său Nasko LZ1YE.
Împreună cu Nasko LZ1YE, Don LZ1OJ, Milen LZ5DB, un alt membru al Clubului Trandafirul Tracic, și Aleko LZ3ZZ, ne-am dus cu toții la stația clubului LZ1KOZ, lângă Lacul Koprinka, la aproximativ 4-5 mile de Kazanlak. În timpul concursurilor, această stație folosește indicativul LZ5W. Am operat o vreme pe 40 de metri SSB, realizând aproximativ o duzină de QSO-uri cu stații maghiare și românești; pe unii dintre operatori îi cunoșteam personal din vizite anterioare. Stația are un Yaesu FT-890 și un amplificator de putere uriaș, fabricat artizanal, așezat pe podea; mi-au spus că are 1 kW, dar cred că erau doar modesti. Au cărți QSL, tone întregi.
Ceea ce impresionează cel mai mult la această stație sunt cele patru turnuri de 24 de metri; unul având un Yagi cu 4 elemente pentru 40 de metri pe un braț lung de 19 metri; celălalt susținând o antenă Yagi cu 6 elemente pentru 20 de metri pe un braț lung de 73 de picioare; al treilea cu o antenă Yagi cu 6 elemente pentru 15 metri pe un braț de 48 de picioare; iar al patrulea având o antenă Yagi cu 6 elemente pentru 10 metri pe un braț lung de 38 de picioare.
Nu e de mirare că stația clubului LZ1KOZ a câștigat atât de multe concursuri naționale și internaționale; au un număr mare de premii care dovedesc acest lucru.
Am luat prânzul într-un restaurant din apropiere, unde Aleko LZ3ZZ lucrează ca ospătar, apoi am mers să-i vedem pe Todor LZ1BP și pe fiul său Peter LZ3PN, ambii campioni naționali la telegrafie de mare viteză. Todor, inginer metalurgist, licențiat în 1993, are o licență de clasa „B”. Peter, student la Universitatea Tehnică din Sofia, licențiat în 1996, are o licență de clasa „C”. Amândoi lucrează numai în CW, folosind un transceiver de 100 de wați fabricat de ei, o antenă Windom pentru 40 de metri și o antenă plană pentru 15 metri. Todor și-a fabricat cheia Yambic, care funcționează foarte bine.
Următorul pe listă a fost Kancho LZ1DY, tehnician electronist licențiat în 1953. Toate echipamentele sale au fost fabricate de el. Antena sa Quad a dispărut odată cu vântul, iar acum folosește o antenă dipol multibandă. Kancho nu are cărți QSL.
Andy LZ1RB este mecanic de profesie; a obținut licența în 1981. Are un Yaesu FT-767GX, un Yagi cu 5 elemente pentru 15 metri și un Delta Loop pentru 40 și 80 de metri. Are cărți poștale color frumoase tipărite de LZ1RW și este un bun QSLer. Cheia sa Yambic a fost fabricată de Todor LZ1BP. Mi-a arătat câteva exemplare din revista „LZ 73”, acum dispărută, editată de Jordan LZ1UC și publicată cu ani în urmă de Federația Bulgară a Radioamatorilor.
Ultimul pe care l-am vizitat în Kazanlak a fost Marin LZ1RW, inginer mecanic, operator de club din 1967, licențiat cu propriul său indicativ în 1981. Marin are două ocupații: lucrează în automatizarea centralelor electrice și conduce o tipografie împreună cu Liubomir LZ2EV, unde realizează frumoase cărți poștale QSL atât pentru radioamatori bulgari, cât și străini. În mod ironic, propriile sale cărți poștale sunt destul de simple. Quad-ul său a dispărut și el, se pare că acesta este soarta multor Quad-uri. Acum folosește un Cushcraft Yagi cu 7 elemente pentru 10-15-20 metri. Marin lucrează CW și SSB și are peste 150 de entități DX. Adresa sa de e-mail este [email protected].
Am petrecut noaptea în casa lui Milen LZ5DB și dimineața devreme am luat trenul spre Sliven.
Vorbind despre trenuri, într-o gară, un bărbat cu multe bagaje îl întreabă pe conductor:
„Sunt locuri libere în vagonul acesta?”
„Da, domnule, sunt multe.”
Bărbatul își încarcă toate bagajele chiar înainte de plecarea trenului.
„Totuși”, continuă conductorul, „sunt oameni care stau pe ele.”
Încă una. Într-un tren, un călător îl întreabă pe conductor:
„Se poate fuma în acest compartiment?”
„Nu, acesta este un vagon pentru nefumători.”
„De unde sunt toate aceste mucuri de țigară?
„De la oamenii care nu au întrebat.”
Ultima, promit. La restaurantul unei gări, un călător îl întreabă pe chelner:
„Când îmi vine friptura? O să pierd trenul.”
„Nu vă faceți griji, domnule, nu va fi atât de mare.”
SLIVEN
SLIVEN
I left Kazanlak for Sliven by train early in the morning. I was sleepy and tired from the previous day. I mixed up my toothpaste with my shaving cream, as I did a few times in the past. They look so much alike. Let me tell you, one can shave with toothpaste but brushing the teeth with shaving cream will bring you fast to the real world.
The cost of the two-hour ride was 2.10 levas, less than a bus or subway ticket in New York City. The cars were dirty and in need of a good overhaul. The train was running like a very old jogger: ran for a while than it slowed down and rested. It stopped often waiting for other trains coming on the same tracks from the opposite direction. Good that it did.
At the Sliven railway station four hams were waiting for me: George LZ1WM, Stoian LZ1VN, Ivan LZ11GWM, and Dimiter who gave his callsign as LZ1KDZ which is a club call. Ivan LZ1GWM said he came as a translator. They argued a lot among themselves about where to go and what to do. The only one of these four hams who really had a station was George so we went to see it.
George LZ1WM, a retired electronics technician licensed in 1956, has indeed a nice station shared with his wife Vesa LZ1SG, a retired insurance clerk, licensed in 1964. George has class “A” license; Vesa has class “C.” George has QSL cards, Vesa does not. They use a tablefull of homemade equipment and some old manufactured ones. He can run up to 1 kW. For antenna they use a multiband W3DZZ and a dipole for 20 meters. George was a very active DXer and contester. A wall is full of awards, pendants and medals. He worked over 300 DX entities.
They said that the amateurs in Nova Zagora, about 20 miles from Sliven, want to meet me. This trip started to be an ego trip until I realized that Stoian and Dimiter had some business there and no hams were looking for me. We stopped at the radio and TV repair shop of George LZ1NE, a class “A” ham who had only a 2 meter rig. His daughter Darina LZ1DNI has a class “D” license.
Stoian and Dimiter left about their business saying they will come back in 45 minutes. They returned after two hour. I would have totally wasted my time but another ham came by, Stoian LZ1STO, and I convinced him to show me his station what was only a small 2-meter rig, and a homemade power supply, on the top of a washing machine. The antenna is a HB9CV. Stoian is a policeman and works only on 2 meter FM. He has no QSL cards. His young son Vasko, is operator at the LZ1KTS club station, he took the test and was waiting for his personal license.
We returned to George’s TV repair shop and when the Stoian and Dimiter finally showed up we returned to Sliven. Again a lot of arguing in the car and they said they will show me a radio club. We stopped at a Day Center for Social Rehabilitation for Disabled People. That again looked kind of phony to me. The above name written on a cardboard in English and misspelled, was hanging on the entrance, in a town where very few people spoke any foreign language. On a table two 2 meter rigs were placed, a world map was hung on the wall, and they said that is the club station LZ1KMK. I even made up a callsign for them. Then I was introduced to some handicapped people, each gave a name and a call: Mitko LZ1WMM, Pepa LZ1WPD, Ani LZ1WAR, and Desko LZ1CDD who did not seems to have any handicap. Later I found out that LZ1KMK, the call claimed to be of their club, really belongs to a school. I saw through this “Potemkin village” setup but I went along because even if this particular arrangement was not real, but the idea of creating a radio club in a center for disabled people is great, and more of these should be created.
My whole day in Sliven would have been wasted if it would not been for Ivan LZ3BF whom I met at lunchtime and he organized the visits for the rest of the day. First we visited Rumen LZ3RT, a sergeant, radio amateur since 1992, with a “B” license. His wife Nelly LZ3UI, a secretary, licensed in 1993, has a “C” license. They have a homemade 50-Watt transceiver and power supply, and a dipole antenna. Rumen prefers 40 and 80 meter CW and SSB; Nelly works only on 2 meters. They don’t use QSL cards.
Next we saw Hristo LZ1HM, a mechanic who retired from a textile factory. He was licensed in 1965 and has “B” class. Hristo has a very nice station, lots of equipment, all homemade. His antenna is a W3DZZ for 10-15-20-40-80 meters. He operates CW, RTTY, SSB and 2 meter FM, and he does have QSL cards. His 22-year-old grand daughter Magdalena, licensed in 1998, has class “C”. She is studying international tourism.
Ivan LZ1GM has a small station in a living room corner; licensed in 1967, he is test instrument specialist. He uses a homemade 50-Watt transceiver, and a 300-Watt linear amplifier. His 4 element Yagi for 10-15-20 meters is fixed on Germany because he talks mostly with a friend living there. He operates only on SSB but he is also on packet. Ivan has QSL cards, I don’t know if he sends any because it was quite difficult to find them.
I saw the neat station of Ivan LZ3BF, a police officer licensed in 1992. He is using modern Japanese equipment, a computer, and a dipole for 10-15-20-40-80 meters. Ivan works CW, SSB and 2 meter FM. He is a DXer with over 180 entities, a contester, and has QSL cards.
Stanyo LZ1JD is an electronics technician; he was licensed in 1986. Stanyo has a SB-101 and a homemade 300-Watt amplifier used with a wire dipole for 20-40-80 meters. He also built various accessories like an electronic keyer with memory. Stanyo works CW, SSB and 2 meter FM. He does have QSL cards.
I asked every ham I visited if he or she has QSL cards. Almost everybody assured me “of course!” Then I asked them to give me one. Some found them readily; others had to look for them. There was also a group who could not find them. They gave a whole new meaning to the words “of course.” Just like the immortal words we hear on the bands so often “QSL - no problem.”
The last ham to visit in Sliven was Svetlin LZ1SJ. He also has a nice all homemade station: transceiver, linear amplifier, electronic keyer, power supply, and voltage regulator. The antennas are a dipole for 40 and 80 meters, a Delta Loop for 15 meters, an HB9OP type of ground plane for 10 meters, and an HB9CV over HB9CV type of antenna for 6 meters. Svetlin works CW, SSB and keyboard CW. He is a DXer with 215 entities, on 6 meters he worked 61 countries. Svetlin has QSL cards.
We were talking that I need a place to sleep and I am looking for an inexpensive place. I suggested to Ivan LZ3BF who is a policeman to put me in jail for the night. He said that is not allowed, anyway they have there only a jail for 500 women. “Holly Ghost” I said “That would be a dream above all expectations! To be locked in for a night with 500 women who did not see a man for months or years. I may not come out alive in the morning, but what a glorious way to go!” Unfortunately I could not convince Ivan and I slept in Rumen LZ3RT’s house. I dreamed that I was in jail but it was no nightmare at all.
However once I had a real experience with jails. Long ago, while I was still living in Romania, I was curious to see how a jail looks like. A friend who was a police officer took me to his place of work, introduced me in a filthy and crowded cell and pretending that he has something urgent to do, left me there locking the door. Some of the inmates started to pull of my clothes and take off my shoes. They robbed me right inside the police station. Believe it or not, in that moment I lost all my interest in the criminal justice system.
After a rough start, Sliven came out right after all.
I was often asked:
“You travel so much, don’t you wish to have a quiet, pleasant family life with a nice loving wife?”
“I certainly do, every time I am at home.”
Let me tell you about a ham and used equipment dealer John Q. Smith W0XYZ who passed away. A major radio amateur magazine ran an announcement:
“John Q. Smith W0XYZ, the well known ham and advertiser in this publication, became a Silent Key and changed his QTH from earth to Heaven.”
Shortly after, the editor received an E-mail:
“John Q. Smith W0XYZ did not arrive here. Please inquire down under. 73 from [email protected].
Am plecat din Kazanlak spre Sliven cu trenul dimineața devreme. Eram somnoros și obosit de la ziua precedentă. Am confundat pasta de dinți cu crema de ras, așa cum mi s-a mai întâmplat de câteva ori în trecut. Seamănă foarte mult. Să vă spun ceva: te poți bărbieri cu pasta de dinți, dar dacă te speli pe dinți cu crema de ras, te trezești repede la realitate.
Călătoria de două ore a costat 2,10 leva, mai puțin decât un bilet de autobuz sau de metrou în New York City. Vagoanele erau murdare și aveau nevoie de o revizie generală. Trenul mergea ca un alergător foarte bătrân: alerga o vreme, apoi încetinea și se oprea. Se oprea des, așteptând alte trenuri care veneau pe aceleași linii din direcția opusă. Bine că a făcut asta.
La gara din Sliven mă așteptau patru radioamatori: George LZ1WM, Stoian LZ1VN, Ivan LZ11GWM și Dimiter, care și-a dat indicativul LZ1KDZ, care este un indicativ de club. Ivan LZ1GWM a spus că a venit ca traducător. S-au certat mult între ei despre unde să meargă și ce să facă. Singurul dintre acești patru radioamatori care avea cu adevărat o stație era George, așa că am mers să o vedem.
George LZ1WM, un tehnician electronic pensionat, licențiat în 1956, are într-adevăr o stație frumoasă, pe care o împarte cu soția sa, Vesa LZ1SG, o funcționară pensionată din domeniul asigurărilor, licențiată în 1964. George are licență de clasa „A”, iar Vesa are licență de clasa „C”. George are cartele QSL, iar Vesa nu. Ei folosesc o masă plină de echipamente fabricate manual și câteva echipamente vechi fabricate industrial. El poate funcționa până la 1 kW. Pentru antenă, ei folosesc un W3DZZ multibandă și un dipol pentru 20 de metri. George a fost un DXer și un contestator foarte activ. Un perete este plin de premii, pandantive și medalii. El a lucrat cu peste 300 de entități DX.
Ei au spus că amatorii din Nova Zagora, la aproximativ 20 de mile de Sliven, vor să mă cunoască. Această călătorie a început să fie o călătorie de ego până când mi-am dat seama că Stoian și Dimiter aveau niște treburi acolo și că niciun radioamator nu mă căuta. Ne-am oprit la atelierul de reparații radio și TV al lui George LZ1NE, un radioamator de clasa „A” care avea doar un echipament de 2 metri. Fiica sa, Darina LZ1DNI, are o licență de clasa „D”.
Stoian și Dimiter au plecat să-și vadă de treburile lor, spunând că se vor întoarce în 45 de minute. S-au întors după două ore. Mi-aș fi pierdut complet timpul, dar a venit un alt radioamator, Stoian LZ1STO, și l-am convins să-mi arate stația lui, care era doar un mic aparat de 2 metri și o sursă de alimentare făcută acasă, așezată deasupra unei mașini de spălat. Antena este un HB9CV. Stoian este polițist și lucrează doar pe FM de 2 metri. Nu are carduri QSL. Fiul său mai mic, Vasko, este operator la stația clubului LZ1KTS, a dat examenul și aștepta licența personală.
Ne-am întors la atelierul de reparații TV al lui George și, când Stoian și Dimiter au apărut în sfârșit, ne-am întors la Sliven. Din nou, au fost multe certuri în mașină și mi-au spus că îmi vor arăta un club de radio. Ne-am oprit la un centru de zi pentru reabilitarea socială a persoanelor cu dizabilități. Și asta mi s-a părut din nou cam fals. Numele de mai sus, scris pe un carton în engleză și cu greșeli ortografice, era agățat la intrare, într-un oraș în care foarte puțini oameni vorbeau vreo limbă străină. Pe o masă erau așezate două aparate de 2 metri, pe perete era agățată o hartă a lumii și mi-au spus că aceea este stația clubului LZ1KMK. Le-am inventat chiar și un indicativ de apel. Apoi mi-au fost prezentați câțiva oameni cu handicap, fiecare dintre ei având un nume și un indicativ: Mitko LZ1WMM, Pepa LZ1WPD, Ani LZ1WAR și Desko LZ1CDD, care nu părea să aibă niciun handicap. Mai târziu am aflat că LZ1KMK, indicativul care se pretindea a fi al clubului lor, aparține de fapt unei școli. Am văzut prin această înscenare de tip „sat Potemkin”, dar am acceptat-o, deoarece, chiar dacă acest aranjament particular nu era real, ideea de a crea un club de radio într-un centru pentru persoane cu dizabilități este excelentă și ar trebui create mai multe astfel de cluburi.
Întreaga mea zi în Sliven ar fi fost irosită dacă nu l-aș fi întâlnit pe Ivan LZ3BF la prânz, care a organizat vizitele pentru restul zilei. Mai întâi l-am vizitat pe Rumen LZ3RT, sergent, radioamator din 1992, cu licență „B”. Soția sa, Nelly LZ3UI, secretară, licențiată în 1993, are o licență „C”. Ei au un transceiver de 50 de wați și o sursă de alimentare fabricate acasă, precum și o antenă dipol. Rumen preferă CW și SSB pe 40 și 80 de metri; Nelly lucrează numai pe 2 metri. Ei nu folosesc cartele QSL.
Apoi l-am văzut pe Hristo LZ1HM, un mecanic pensionat de la o fabrică de textile. A obținut licența în 1965 și are clasa „B”. Hristo are o stație foarte frumoasă, cu multe echipamente, toate fabricate acasă. Antena lui este o W3DZZ pentru 10-15-20-40-80 metri. El operează CW, RTTY, SSB și FM de 2 metri și are cartele QSL. Nepoata sa de 22 de ani, Magdalena, licențiată în 1998, are clasa „C”. Ea studiază turismul internațional.
Ivan LZ1GM are o stație mică într-un colț al sufrageriei; licențiat în 1967, el este specialist în instrumente de testare. Folosește un transceiver de 50 de wați fabricat de el și un amplificator liniar de 300 de wați. Antena sa Yagi cu 4 elemente pentru 10-15-20 metri este fixată pe Germania, deoarece vorbește mai ales cu un prieten care locuiește acolo. Operează numai pe SSB, dar este și pe pachet. Ivan are cartele QSL, nu știu dacă le trimite, deoarece a fost destul de dificil să le găsesc.
Am văzut stația îngrijită a lui Ivan LZ3BF, un ofițer de poliție licențiat în 1992. El folosește echipamente japoneze moderne, un computer și un dipol pentru 10-15-20-40-80 metri. Ivan lucrează CW, SSB și FM de 2 metri. Este un DXer cu peste 180 de entități, un contestator și are cărți QSL.
Stanyo LZ1JD este tehnician electronist; a obținut licența în 1986. Stanyo are un SB-101 și un amplificator de 300 de wați fabricat manual, utilizat cu un dipol de sârmă pentru 20-40-80 de metri. De asemenea, a construit diverse accesorii, cum ar fi un cheie electronic cu memorie. Stanyo lucrează CW, SSB și FM de 2 metri. Are cărți QSL.
I-am întrebat pe toți radioamatorii pe care i-am vizitat dacă au cărți QSL. Aproape toți mi-au răspuns „desigur!”. Apoi le-am cerut să-mi dea una. Unii le-au găsit imediat, alții au trebuit să le caute. A fost și un grup care nu le-a găsit. Ei au dat un sens cu totul nou cuvintelor „desigur”. La fel ca cuvintele nemuritoare pe care le auzim atât de des pe benzi: „QSL – nicio problemă”.
Ultimul radioamator pe care l-am vizitat în Sliven a fost Svetlin LZ1SJ. Și el are o stație frumoasă, construită în întregime de el: transceiver, amplificator liniar, cheie electronică, sursă de alimentare și regulator de tensiune. Antenele sunt un dipol pentru 40 și 80 de metri, un Delta Loop pentru 15 metri, un tip HB9OP de plan de masă pentru 10 metri și un tip HB9CV peste HB9CV pentru 6 metri. Svetlin lucrează CW, SSB și tastatură CW. Este un DXer cu 215 entități, pe 6 metri a lucrat cu 61 de țări. Svetlin are cărți QSL.
Discutam despre faptul că am nevoie de un loc unde să dorm și căutam un loc ieftin. I-am sugerat lui Ivan LZ3BF, care este polițist, să mă bage în închisoare pentru o noapte. El a spus că nu este permis, oricum acolo au doar o închisoare pentru 500 de femei. „Sfinte Sisoe”, am spus, „ar fi un vis peste toate așteptările! Să fiu închis o noapte cu 500 de femei care nu au văzut un bărbat de luni sau ani de zile. S-ar putea să nu ies viu dimineața, dar ce mod glorios de a muri!” Din păcate, nu l-am putut convinge pe Ivan și am dormit în casa lui Rumen LZ3RT. Am visat că eram în închisoare, dar nu a fost deloc un coșmar.
Cu toate acestea, am avut o experiență reală cu închisoarea. Cu mult timp în urmă, când încă locuiam în România, eram curios să văd cum arată o închisoare. Un prieten care era polițist m-a dus la locul său de muncă, m-a introdus într-o celulă murdară și aglomerată și, pretinzând că are ceva urgent de făcut, m-a lăsat acolo, încuiând ușa. Unii dintre deținuți au început să-mi smulgă hainele și să-mi scoată pantofii. M-au jefuit chiar în secția de poliție. Credeți sau nu, în acel moment mi-am pierdut tot interesul pentru sistemul de justiție penală.
După un început dificil, Sliven a ieșit bine până la urmă.
Mi se punea adesea întrebarea:
„Călătorești atât de mult, nu-ți dorești o viață de familie liniștită și plăcută, cu o soție drăguță și iubitoare?”
„Sigur că da, de fiecare dată când sunt acasă.”
Să vă povestesc despre un comerciant de echipamente radioamatoristice și second-hand, John Q. Smith W0XYZ, care a decedat. O importantă revistă de radioamatorism a publicat un anunț:
„John Q. Smith W0XYZ, cunoscutul radioamator și advertiser al acestei publicații, a devenit Silent Key și și-a schimbat QTH-ul de pe Pământ în Rai.”
La scurt timp după aceea, editorul a primit un e-mail:
„John Q. Smith W0XYZ nu a ajuns aici. Vă rugăm să întrebați în Australia. 73 de la [email protected].
BURGAS
BURGAS
In Sliven I took the 5:25 AM train and arrived to Burgas on the Black Sea at 8:00 AM. The ticket was 2.30 levas, about a dollar and a quarter. At the railway station three hams were waiting for me: Stefan LZ3OE, an electronics technician working for the army; Stoian LZ3QX, a radio communications sergeant, and Todor LZ5QZ, a high school student.
I went to the Hotel Bulgaria, a nice place right in the center of the town and five-minute walk to the railway station. A double room set me back with 56 levas, tax included, which comes to about $30.00. Breakfast was included in the price, but because next morning I left early before the restaurant opened, I got a bag with two sandwiches and an apple.
First we all went to the radio club LZ1KSN sponsored by a large chemical plant, located at the Cultural Center. I took there some photos then left to see the station of Stefan LZ1RN; an electrical engineer licensed in 1981, now having a class “A” license. Stefan has an IC-735, with a homemade power supply, and a 1 kW amplifier feeding a 2 element Quad for 10-15-20 meters, installed on a homemade tower. He also has a Delta Loop for 40 meters, an inverted V for 80 meters, and a 2 element Delta Loop for 15 meters fixed in the direction of the U.S. Stefan is a DXer with 301 entities worked, has several awards, does computer logging and has QSL cards.
Next to see were Deko LZ1QV and his wife Ginka LZ1GW. Deko for 25 years was a radio officer on cargo ships, now is purser on an oil tanker; he used to operate Maritime Mobile. Ginka is studying economy at the university. They use a computer, a Kenwood R-100 communication receiver, a Yaesu FT-990 and an allband Delta Loop antenna. Deko has worked over 100 DX entities and they have his and hers type QSL cards.
We went to see LZ1KRB club station located in the town park by the seaside. There I met several amateurs. Ivan LZ3GM, a broadcast engineer with class “A” license, his father Kancho LZ3MG, Nick LZ1ZM, a former seaman, now port traffic controller, and others. The station has a TS-830S, a RFT EKD-300 general coverage receiver made in East Germany, and an old 1.5 kW marine station. They have an allband 265 feet long wire, and a wire dipole for 15-20-80 meters. They do have QSL cards.
Later I visited George LZ1CGM, a mechanical engineer licensed in 1993. He has a small station, operates only on SSB, and has no QSL cards. He has DX cluster and does computer logging. George uses a dipole for 80 meters; a Diamond ground plane for 6-10-15-20-40-80 meters, and a 4 element Yagi for 6 meters.
We took a trip to the village of Dolno Ezerovo, just 4 miles outside Burgas, to see the station of Nick LZ1ZM. Nick uses a Kenwood TS-820 pushing 100 Watts into a Delta Loop for 15 meters or in another Delta Loop for 20 meters, or in a dipole for 80 meters. For 2 meters he has a ground plane. Nick operates CW, Pactor, RTTY, and he is on packet. His E-mail is: [email protected].
Next to see was Boyko LZ1QN a shipbroker licensed in 1987. Boyko built a new house 25 miles North of Burgas, about 4 miles West of Sunny Beach. There Boyko uses a TS-850S with a 700 Watt homemade amplifier. His antenna is a 6-element log periodic for 10 to 20 meters. Boyko is a DXer with over 240 entities, and a contester. He has a picture postcard type of QSL showing sites of Sunny Beach, a playground for tourists and the local rich.
We also went to see Nick LZ1OE, a chemical engineer licensed in 19972 with a “B” class license. Nick has the five part military equipment I saw in many ham shacks: an antenna tuner over an amplifier, transmitter, receiver, and a power supply on the bottom. Nick is a very good builder; he made for himself a transceiver, an electronic keyer, a modem, and other various gadgets. He operates mostly on CW and uses his computer for packet radio. On the lower bands he uses a long wire; for 2 meters he has two HB9CV type of antennas. Nick’s son Stefan LZ3OE has a class “C” license, his daughter Mira LZ3ON has class “D.”
The last to see in Burgas was Todor LZ5QZ, a high school student licensed in 1995 with class “C.” He is the son of Kolyo LZ1QZ, a class “A” licensee. They have a Yaesu FT-707S and a homemade antenna tuner. The antenna is a Delta Loop for 80 meters. They have another house about 45 miles West of Burgas, the grandparent’s house, where they have a second station. Todor LZ5QZ and his father Kolyo LZ1QZ are contesters, and both do computer logging. I did not see any of their QSL cards.
After I finished with the last visit, I went to McDonald to eat; where else would a cautious American go? Talking about food; a woman goes to the police station and reports:
“A week ago I was making hamburgers for dinner and my husband went to the store to get some pepper, but did not return. What can I do?”
“Spaghetti - said the policeman - it is good and doesn’t need pepper.”
Later I went to the hotel to sleep asking for a 4:45 AM wake-up call because my train was leaving for VelikoTarnovo at 5:20 AM.
Burgas, after Varna, is the country second largest port city. Lots of ships, lots of seamen.
One of them goes to a tattoo parlor and asks for a portrait of his faithful and devoted fiance to be drawn on his chest. The artist asks how she looks like. The seaman shows her photograph.
“Oh, that’s Stefka, I can do her quite well from memory!”
Another seaman is telling his friends a story:
“Once during a big storm I fell in the water. I almost drowned when a beautiful mermaid saved me and took me to the shore.”
All his friends expressed their strong disbelieves. The seaman got angry:
“Why don’t you believe me? Can’t you see with your own eyes that I am alive?”
În Sliven am luat trenul de la 5:25 dimineața și am ajuns la Burgas, pe malul Mării Negre, la ora 8:00 dimineața. Biletul a costat 2,30 leva, aproximativ un dolar și un sfert. La gară mă așteptau trei radioamatori: Stefan LZ3OE, tehnician electronist în armată, Stoian LZ3QX, sergent în comunicații radio, și Todor LZ5QZ, elev de liceu.
M-am cazat la Hotel Bulgaria, un loc frumos chiar în centrul orașului, la cinci minute de mers pe jos de gară. O cameră dublă m-a costat 56 de leva, cu taxe incluse, ceea ce înseamnă aproximativ 30 de dolari. Micul dejun era inclus în preț, dar pentru că a doua zi dimineață am plecat devreme, înainte de deschiderea restaurantului, am primit o pungă cu două sandvișuri și un măr.
Mai întâi am mers cu toții la clubul radio LZ1KSN, sponsorizat de o mare fabrică chimică, situat la Centrul Cultural. Am făcut câteva fotografii acolo, apoi am plecat să văd stația lui Stefan LZ1RN, un inginer electrician licențiat în 1981, care are acum o licență de clasa „A”. Stefan are un IC-735, cu o sursă de alimentare de casă și un amplificator de 1 kW care alimentează un Quad cu 2 elemente pentru 10-15-20 metri, instalat pe un turn de casă. Are, de asemenea, o antenă Delta Loop pentru 40 de metri, o antenă V inversată pentru 80 de metri și o antenă Delta Loop cu 2 elemente pentru 15 metri, fixată în direcția SUA. Stefan este un DXer cu 301 entități lucrate, are mai multe premii, face înregistrări pe computer și are cărți QSL.
Următorii pe care i-am vizitat au fost Deko LZ1QV și soția sa, Ginka LZ1GW. Deko a fost timp de 25 de ani ofițer radio pe nave de marfă, iar acum este comisar de bord pe un petrolier; el obișnuia să opereze Maritime Mobile. Ginka studiază economia la universitate. Ei folosesc un computer, un receptor de comunicații Kenwood R-100, un Yaesu FT-990 și o antenă Delta Loop allband. Deko a lucrat cu peste 100 de entități DX și ei au cărți QSL de tipul lui și al ei.
Am vizitat stația clubului LZ1KRB situată în parcul orașului, lângă malul mării. Acolo am întâlnit mai mulți amatori. Ivan LZ3GM, inginer de radiodifuziune cu licență de clasa „A”, tatăl său Kancho LZ3MG, Nick LZ1ZM, fost marinar, acum controlor de trafic portuar, și alții. Stația are un TS-830S, un receptor cu acoperire generală RFT EKD-300 fabricat în Germania de Est și o stație marină veche de 1,5 kW. Au un cablu allband de 265 de picioare lungime și un dipol de cablu pentru 15-20-80 de metri. Au cărți QSL.
Mai târziu l-am vizitat pe George LZ1CGM, inginer mecanic licențiat în 1993. El are o stație mică, operează numai pe SSB și nu are cartele QSL. Are un cluster DX și înregistrează pe computer. George folosește un dipol pentru 80 de metri; un plan de masă Diamond pentru 6-10-15-20-40-80 de metri și un Yagi cu 4 elemente pentru 6 metri.
Am făcut o excursie în satul Dolno Ezerovo, la doar 4 mile de Burgas, pentru a vedea stația lui Nick LZ1ZM. Nick folosește un Kenwood TS-820 care emite 100 de wați într-un Delta Loop pentru 15 metri sau într-un alt Delta Loop pentru 20 de metri, sau într-un dipol pentru 80 de metri. Pentru 2 metri are un plan de masă. Nick operează CW, Pactor, RTTY și este pe pachet. Adresa lui de e-mail este: [email protected].
Următorul pe listă a fost Boyko LZ1QN, un broker naval licențiat în 1987. Boyko și-a construit o casă nouă la 40 km nord de Burgas, la aproximativ 6 km vest de Sunny Beach. Acolo, Boyko folosește un TS-850S cu un amplificator de 700 de wați fabricat de el. Antena lui este una log-periodică cu 6 elemente pentru 10-20 de metri. Boyko este un DXer cu peste 240 de entități și un contestator. Are un tip de QSL de tip carte poștală cu imagini din Sunny Beach, un loc de joacă pentru turiști și pentru bogații locali.
Am mers, de asemenea, să-l vizităm pe Nick LZ1OE, un inginer chimist autorizat în 1972, deținător al unei licențe de clasa „B”. Nick are cele cinci componente ale echipamentului militar pe care le-am văzut în multe stații de radioamatori: un acordor de antenă deasupra unui amplificator, un emițător, un receptor și o sursă de alimentare la bază. Nick este un constructor foarte bun; și-a construit singur un emițător-receptor (transceiver), un cheie electronică, un modem și diverse alte dispozitive.
Operează în principal în modul CW (telegrafie) și folosește calculatorul pentru radio prin pachete (packet radio). Pe benzile inferioare folosește un fir lung (long wire), iar pentru 2 metri are două antene de tip HB9CV.
Fiul lui Nick, Stefan LZ3OE, are licență de clasa „C”, iar fiica sa, Mira LZ3ON, deține licență de clasa „D”.
Ultima vizită din Burgas a fost la Todor LZ5QZ, un licean licențiat în 1995 cu clasa „C”. El este fiul lui Kolyo LZ1QZ, deținător al unei licențe de clasa „A”. Au un Yaesu FT-707S și un acordor de antenă făcut de ei înșiși. Antena lor este de tip Delta Loop pentru banda de 80 de metri. Mai au o casă la aproximativ 72 km (45 de mile) vest de Burgas — casa bunicilor — unde dețin o a doua stație.
Todor LZ5QZ și tatăl său, Kolyo LZ1QZ, participă la concursuri de radio (contest) și amândoi folosesc programe de jurnalizare pe calculator. Nu am văzut niciunul dintre cardurile lor QSL.
După ce am terminat ultima vizită, m-am dus la McDonald’s să mănânc — unde altundeva ar merge un american precaut?
Vorbind despre mâncare, o femeie se duce la secția de poliție și raportează:
„Acum o săptămână pregăteam hamburgere pentru cină, iar soțul meu a mers la magazin să cumpere puțin piper, dar nu s-a mai întors. Ce pot face?”
„Spaghetti — răspunde polițistul — este bun și nu are nevoie de piper.”
Mai târziu, m-am întors la hotel să dorm și am cerut un apel de trezire la ora 4:45 dimineața, deoarece trenul meu pleca spre Veliko Tarnovo la 5:20.
Burgasul este, după Varna, al doilea cel mai mare oraș-port din țară. Multe nave, mulți marinari. Unul dintre ei intră într-un salon de tatuaje și cere să i se facă un portret al logodnicei sale credincioase și devotate pe piept. Artistul îl întreabă cum arată ea. Marinariul îi arată fotografia.
„Ah, asta e Stefka! Pot s-o fac foarte bine din memorie!”
Un alt marinar le spune prietenilor o poveste:
„Odată, în mijlocul unei furtuni grozave, am căzut în apă. Aproape m-am înecat când o frumoasă sirena m-a salvat și m-a adus la țărm.”
Toți prietenii săi și-au exprimat puternica neîncredere. Marinariul s-a supărat:
„De ce nu ma credeți? Nu vedeți cu ochii voștri că sunt viu?”
VELIKO TARNOVO
VELIKO TARNOVO
This was a longer train ride because I had to cross the Balkan Mountains from southern to northern Bulgaria. The first class ticket for the five hour ride was 8.95 levas, less than $5.00 however I had to change at Dabovo where according to the schedule I had three minutes between trains. My train was late; so what’s new? Fortunately the second train was also late so I caught it.
We went though many tunnels in complete darkness, some short ones, others long or very long. A man traveling with his girlfriend said to her:
“If I would have known that his tunnel is so long I would have taken advantage of it.”
“Oh, that was not you?” replied the surprised but contended girl.
I arrived finally to Veliko Tarnovo and Kiril LZ2JA, an electronics engineer, the director of Chamber of Commerce and Industry was waiting for me.
First we went to the village of Kutsina, about 12 miles North of Veliko Tarnovo, to see George LZ2VT; an electronics technician licensed in 1971, with a class “A” license. George has a Kenwood TS-830S with a separate VFO-230, a second homemade transceiver, and three linear amplifiers, all homemade, one of 350 Watts, the second of 800 Watts, and a third one of 1 kW. There is no shortage of power there. On his 32 feet high tower, installed 6.5 feet from the ground, George has a 2 element Quad for 15 and 20 meters; he also has a horizontal Quad for 80 meters. He worked over 100 DX entities. George has a nice color photo QSL card and his E-mail address is [email protected].
I was often introduced as an American amateur originally from Romania. I sometimes felt that some local hams were kind of disappointed with me; they expected to see a real “Yankee imperialist” but what they got was a half of imperialist and half of a Balkan. Anyway, they thought, half of an imperialist is better than no imperialist at all, so they were kind to me.
Next we went to the village of Polikraiste to see Rumen LZ2DD, a barman, licensed in 1988, with a class “A” license. Rumen has a homemade 50-Watt transceiver, a transmatch and a power supply, and a 4 element Quad for 10-15-20 meters on the top of an 80-foot tower. He is a DXer, has over 200 entities, worked mostly on CW. He worked LU1SM, Carlos Saul Menem, the President of Argentina. Rumen has QSL cards, I wonder if he sent one to Menem.
We also visited Kiril LZ2ZK, licensed in 1969, an electronic engineer, presently dealing with corn, wheat and sunflower. He has a FT-575GX with a 1 kW Kenwood linear amplifier TL-922, a homemade power supply and an antenna tuner. He has a 3 element Yagi for 10-15-20 meters, a 4 element Yagi for 6 meters, a Delta Loop for 80 and 160 meters, and a 13 element cross Yagi for 2 meters. Kiril operates CW, RTTY, and SSB, does computer logging but is not too much for DXing. His wife Gina LZ4ZI has a “D” class license. Kiril has a very nice color photo QSL card, but considering that he is not doing lots of DX he will have them for a very long time. His E-mail address is: [email protected].
Next Kiril LZ2JA took me to the Military Academy to see the LZ2KMS club station and some of its operators. Years ago it would have been unthinkable for an American to go even near of a Bulgarian military installation and take photograph of smiling high ranking officers.
The club station has a TS-830S, a TS-780 and a couple of huge obsolete military gear donated by the army. I met a father and son team: Khristo LZ4XG an army colonel, and his son Kaloyan LZ2GKX, a sergeant; a second colonel Ilia LZ4JO; a third one Ivan LZ4IX, and Wasil a cadet at the Academy, club operator without personal call. The wife of Khristo LZ4XG is Jordanka LZ4UJ, and his daughter is Gergana LZ4VF. The wife of Ilia LZ4JO is Kari LZ2GKV, his son Todor LZ4ZP is a cadet, and his daughter is Diana LZ2GID. The wife of the third colonel Ivan LZ4IX is Ganka LZ4UI, a teacher, one daughter is Zornitza LZ4XZ, an army sergeant, and the second daughter Petya LZ4XJ is a college student. All three colonels are professors at the Military Academy. LZ2KMS is a contest station; they worked over 200 DX entities, on CW, RTTY, and SSB. They do computer logging and they have QSL cards. The computer is also used for high-speed telegraphy practice. They also have a shop for constructions.
As we were leaving the Academy we met Mike LZ2NW, a sergeant and the president of another radio club, LZ2KBA, contest call LZ6T.
We went to see the personal station of Ilia LZ4JO located in his attic. He has an IC-728, and homemade 250 W amplifier and power supply, as well as homemade antenna tuner and electronic keyer. He has two dipoles, one for 40, the other for 80 meters, and is working on a 4 element Yagi for 20 meters. Ilia worked over 100 entities only on CW. Ilia has a nice color photo QSL card with his call and those of his two children.
We also visited Kiril, a retired radio technician, licensed in 1992. He uses a homemade 50-Watt transceiver and a 100 Watt linear amplifier. His antenna is a Delta Loop for 40 and 80 meter. Kiril operates only on CW and he has QSL cards.
Next to see was the station of another Kiril: LZ2JA, an electronics engineer licensed in 1969, now the director of the local Chamber of Commerce and Industry. His station is located in the attic, in a separate room from his apartment. Kiril has a FT-990, a second transceiver and a transverter for 2 and 6 meters, both homemade, as well as various pieces of old military radios. Kiril has four 4-element monoband Yagis for 6, 10, 15, and 20 meters, also a dipole for 40 and 80 meters. He operates packet, RTTY, Amtor, and PSK 31. One computer is for logging, the other one for RTTY. Kiril’s office secretary is Genka LZ2GYK, with a “D” license. Perhaps a radio amateur license is a job requirement, it wouldn’t be a bad idea.
We visited Nick LZ2JF, an electronics technician licensed in 1964. He is using an all-homemade station: transceiver, 400 W power amplifier, power supply, and various accessories. His antenna is a W3DZZ for 10-15-20-40-80 meters, and he has two dipoles for 17 and 30 meters. He is a DXer, a contester and an award hunter; he has the 5BDXCC, 5BWAZ, and many other prestigious awards. Nick operates CW, RTTY and SSB. Some of his QSL cards picture a rose reminding people that Bulgaria is the land of the roses.
The last one to visit in Veliko Tarnovo, the ancient capital of Bulgaria, was Angel LZ2UG, an electronics technician licensed in 1972. His station is in a small room that looks more like a Voodoo temple than a radio shack, and Angel could be mistaken for the high priest. Lots of pictures and various objects related or not to amateur radio are hanging from the walls. Angel worked over 250 entities, only on CW, received several awards and likes to build and experiment with antennas. He has a Delta Loop for 80 meters and a Russian designed vertical for 10-12-15-17-20 meters. Angel has a nice QSL card.
In the evening, Kiril LZ2JA, Kiril LZ2ZK (there is no shortage of Kirils in Bulgaria), the three radio amateur colonels and their families, and myself, met in a little restaurant and we had a long and pleasant conversation.
I finished my job; I went to the hotel to sleep. I have to mention that a single room in Hotel Yantra was 22 levas for a Bulgarian and $42.00, about 79 levas, for a foreigner. Probably to show their love and esteem for hard currency. Figure that out.
In the morning, I got up in a hurry, Kiril LZ2JA was waiting for me in front of the hotel to take me to the railway station. I left the hotel without taking my passport which according to the old and present rules, has to be left there until one departs. At the railway station, 16 minutes before my train was scheduled to leave I remembered my passport. Kiril jumped in his car and went to get it. The train arrived, everybody got up, I stayed near it waiting. At one moment I saw Kiril running towards the train with my passport in hand. I threw my bags on the train, got on the steps, the moment Kiril handed me the passport the train left for Russe.
If this was not enough for excitement I had another one on the way. At Gorna, a locality somewhere between Veliko Tarnovo and Russe, everybody from my car got off. I stayed there
alone. Nobody else is going to Russe? I got suspicious and took my bags and also got off the train. I found out that part of the train was detached and directed to another destination. Nobody mentioned this possibility. I rushed to the front of the train, got up in a car marked Russe, I asked six people where are they going, and I found out that this time I was in the right place. The whole ride lasted about two hours at a cost of 2.10 levas, a dollar and a quarter. It was cheap and the excitement was thrown in for free.
An amateur goes to Africa on a DXpedition. In a village he sees the witch doctor hitting his tam-tam drums. He inquires:
“What is the problem?”
“Here no water.”
“Are you asking the mighty spirits for a rain?”
“No way! I am calling that lousy plumber!”
Another story about water. A ham that never took a bath with warm water and soap was getting married. A day before the wedding his mother sent him to a public bath to clean himself for the special occasion. Upon his returned he exclaimed:
“I never would have believed how many people are getting married tomorrow!”
A fost o călătorie mai lungă cu trenul, deoarece trebuia să traversez Munții Balcani din sudul spre nordul Bulgariei. Biletul de clasa întâi pentru cele cinci ore de drum a costat 8,95 leva — adică mai puțin de 5 dolari. Totuși, a trebuit să schimb trenul la Dabovo, unde, conform programului, aveam doar trei minute între sosirea unui tren și plecarea celuilalt. Trenul meu a întârziat — ce nou e în asta? Din fericire, și al doilea tren a fost întârziat, așa că l-am prins.
Am trecut prin multe tuneluri, unele scurte, altele lungi sau chiar foarte lungi, toate în întuneric total. Un bărbat care călătorea cu iubita sa i-a spus:
„Dacă aș fi știut că acest tunel e atât de lung, m-aș fi folosit de el.”
„O, deci nu ai fost tu?” a răspuns fata, surprinsă, dar mulțumită.
Am ajuns în sfârșit la Veliko Tarnovo, unde mă aștepta Kiril LZ2JA, inginer electronician și director al Camerei de Comerț și Industrie.
Mai întâi am mers în satul Kutsina, la aproximativ 19 km (12 mile) nord de Veliko Tarnovo, să-l vizităm pe George LZ2VT, tehnician electronician licențiat în 1971, deținător al unei licențe de clasa „A”. George are un Kenwood TS-830S cu un VFO-230 separat, un al doilea transceiver construit de el însuși și trei amplificatoare liniare, toate făcute acasă: unul de 350 W, altul de 800 W și unul de 1 kW. Acolo nu lipsește deloc curentul! Pe turnul său de 9,8 metri (32 de picioare), antena este montată la 2 metri (6,5 picioare) de sol și este o antenă Quad cu două elemente pentru benzile de 15 și 20 m. Are, de asemenea, un Quad orizontal pentru 80 m. A lucrat cu peste 100 de entități DX. George are un card QSL color frumos, iar adresa lui de e-mail este [email protected].
Adesea eram prezentat ca un radioamator american originar din România. Uneori simțeam că unii radioamatori locali erau ușor dezamăgiți de mine: se așteptau să vadă un adevărat „imperialist yankee”, dar au primit jumătate imperialist și jumătate balcanic. Oricum, s-au gândit ei, jumătate de imperialist e mai bine decât deloc, așa că au fost amabili cu mine.
Apoi am mers în satul Polikraiste să-l vizităm pe Rumen LZ2DD, barman, licențiat în 1988, cu licență de clasa „A”. Rumen are un transceiver casnic de 50 W, un transmatch, o sursă de alimentare și o antenă Quad cu patru elemente pentru benzile de 10, 15 și 20 m, montată pe un turn de 24 de metri (80 de picioare). Este DX-er, a lucrat cu peste 200 de entități, în principal în CW. A lucrat chiar cu LU1SM — Carlos Saul Menem, președintele Argentinei. Rumen are carduri QSL; mă întreb dacă i-a trimis vreunul lui Menem.
Am vizitat și pe Kiril LZ2ZK, licențiat în 1969, inginer electronician, care acum se ocupă cu porumb, grâu și floarea-soarelui. Are un FT-575GX, un amplificator liniar Kenwood TL-922 de 1 kW, o sursă de alimentare și un acordor de antenă, toate făcute de el. Antenele sale includ o Yagi cu trei elemente pentru 10–15–20 m, o Yagi cu patru elemente pentru 6 m, un Delta Loop pentru 80 și 160 m și o Yagi încrucișată cu 13 elemente pentru 2 m. Kiril operează în CW, RTTY și SSB, folosește jurnalizare pe calculator, dar nu este prea pasionat de DX. Soția sa, Gina LZ4ZI, are licență de clasa „D”. Kiril are un card QSL color foarte frumos, dar, având în vedere că nu face prea mult DX, probabil că va avea destule carduri pentru mult timp. Adresa lui de e-mail este: [email protected].
Apoi, Kiril LZ2JA m-a dus la Academia Militară să vizităm stația de club LZ2KMS și câțiva dintre operatorii săi. Acum câțiva ani ar fi fost de neconceput ca un american să se apropie măcar de o instalație militară bulgară, darămite să facă fotografii cu ofițeri de rang înalt zâmbind.
Stația de club are un TS-830S, un TS-780 și câteva piese uriașe de echipament militar învechit, donate de armată. Am cunoscut o echipă tată-fiul: Hristo LZ4XG, colonel în armată, și fiul său Kaloyan LZ2GKX, sergent; apoi un al doilea colonel, Ilia LZ4JO; un al treilea, Ivan LZ4IX; și Vasile, un cadet la Academie, operator al clubului, dar fără indicativ personal. Soția lui Hristo LZ4XG este Jordanka LZ4UJ, iar fiica lor este Gergana LZ4VF. Soția lui Ilia LZ4JO este Kari LZ2GKV, fiul său Todor LZ4ZP este cadet, iar fiica Diana LZ2GID. Soția celui de-al treilea colonel, Ivan LZ4IX, este Ganka LZ4UI, profesoară; una dintre fiice, Zornitza LZ4XZ, este sergent în armată, iar cealaltă, Petya LZ4XJ, este studentă. Toți cei trei coloneli sunt profesori la Academia Militară. Stația LZ2KMS participă la concursuri și a lucrat cu peste 200 de entități DX, în CW, RTTY și SSB. Folosesc jurnalizare pe calculator și au carduri QSL. Calculatorul este folosit și pentru antrenament în telegrafie de mare viteză. Au și un atelier pentru construcții radio.
Când ieșeam din Academie, l-am întâlnit pe Mike LZ2NW, sergent și președinte al unui alt club de radioamatori, LZ2KBA, cu indicativul de concurs LZ6T.
Am mers apoi la stația personală a lui Ilia LZ4JO, situată în mansarda casei sale. Are un IC-728, un amplificator liniar casnic de 250 W, o sursă de alimentare, un acordor de antenă și un cheie electronică, toate făcute de el. Are două dipoli: unul pentru 40 m și altul pentru 80 m, și lucrează la o Yagi cu patru elemente pentru 20 m. Ilia a lucrat peste 100 de entități, exclusiv în CW. Cardul său QSL color este frumos și include indicativul său și pe cele ale celor doi copii.
Am vizitat și un alt Kiril, tehnician radio pensionar, licențiat în 1992. Folosește un transceiver casnic de 50 W și un amplificator liniar de 100 W. Antena sa este un Delta Loop pentru 40 și 80 m. Operează doar în CW și are carduri QSL.
Următoarea vizită a fost la stația altui Kiril: LZ2JA, inginer electronician licențiat în 1969, actualul director al Camerei locale de Comerț și Industrie. Stația sa este într-o cameră separată din mansardă, distinctă de apartamentul său. Kiril are un FT-990, un al doilea transceiver și un transverter pentru 2 și 6 m, ambele făcute de el, precum și diverse piese de radio militar vechi. Are patru antene Yagi monoband cu câte patru elemente pentru 6, 10, 15 și 20 m, plus un dipol pentru 40 și 80 m. Operează în packet, RTTY, Amtor și PSK31. Un calculator este folosit pentru jurnalizare, celălalt pentru RTTY. Secretara biroului său este Genka LZ2GYK, cu licență de clasa „D”. Poate că licența de radioamator e condiție obligatorie pentru angajare — nu ar fi o idee rea.
Am vizitat și pe Nick LZ2JF, tehnician electronician licențiat în 1964. Folosește o stație complet casnică: transceiver, amplificator de 400 W, sursă de alimentare și diverse accesorii. Antena sa este un W3DZZ pentru 10–15–20–40–80 m, și are două dipoli pentru 17 și 30 m. Este DX-er, concursist și colecționar de premii: are 5BDXCC, 5BWAZ și multe alte distincții prestigioase. Operează în CW, RTTY și SSB. Unele dintre cardurile sale QSL au imaginea unei trandafiri, amintind că Bulgaria este țara trandafirilor.
Ultima vizită din Veliko Tarnovo — vechea capitală a Bulgariei — a fost la Angel LZ2UG, tehnician electronician licențiat în 1972. Stația sa este într-o cameră mică care seamănă mai degrabă cu un templu voodoo decât cu o shack de radioamator, iar Angel ar putea fi ușor confundat cu un mare preot. Pereții sunt acoperiți cu tot felul de imagini și obiecte, legate sau nu de radioamatorism. Angel a lucrat cu peste 250 de entități, exclusiv în CW, a primit mai multe premii și îi place să construiască și să experimenteze cu antene. Are un Delta Loop pentru 80 m și o antenă verticală de tip rusesc pentru 10–12–15–17–20 m. Cardul său QSL este frumos.
Seara, Kiril LZ2JA, Kiril LZ2ZK (pare că în Bulgaria nu-i lipsește Kirilii!), cei trei coloneli radioamatori cu familiile lor și cu mine ne-am întâlnit într-un mic restaurant, unde am avut o conversație lungă și plăcută.
Mi-am terminat misiunea și m-am întors la hotel să dorm. Trebuie menționat că o cameră single la Hotelul Yantra costa 22 de leva pentru un bulgar, dar 42 de dolari (aproximativ 79 de leva) pentru un străin — probabil ca semn al dragostei și respectului lor față de valuta tare. Încercați să înțelegeți logica...
Dimineața, m-am sculat grăbit. Kiril LZ2JA mă aștepta în fața hotelului ca să mă ducă la gară. Am părăsit hotelul fără pașaport — conform regulilor vechi și actuale, acesta trebuie lăsat la recepție până la plecare. La gară, cu 16 minute înainte de plecarea trenului, mi-am amintit de pașaport. Kiril a sărit în mașină și s-a întors să-l ia. Trenul a sosit, toți s-au urcat, eu am stat lângă ușă, așteptând. La un moment dat, l-am văzut pe Kiril alergând spre tren cu pașaportul în mână. Mi-am aruncat geanta în tren, m-am urcat pe treptă, și exact în clipa în care Kiril mi-a dat pașaportul, trenul a pornit spre Ruse.
Dar ca să nu fie destulă emoție, am avut parte de încă una pe drum. La Gorna — o localitate undeva între Veliko Tarnovo și Ruse — toți pasagerii din vagonul meu au coborât. Am rămas singur. Nimeni altcineva nu merge la Ruse? M-am îndoit și eu am coborât cu bagajele. Am aflat că o parte a trenului fusese desprinsă și trimisă spre altă destinație. Nimeni nu menționase această posibilitate. M-am grăbit spre locomotivă, am urcat într-un vagon marcat „Ruse” și am întrebat șase persoane încotro merg. De data asta eram în locul potrivit. Drumul a durat cam două ore și a costat 2,10 leva — adică un dolar și un sfert. A fost ieftin, iar emoția a fost inclusă gratis.
Un radioamator pleacă în Africa, pe o expediție DX. Într-un sat, vede vrăjitorul satului bătând din tobele tam-tam. Îl întreabă:
„Care e problema?”
„Aici nu e apă.”
„Invoci spiritele puternice să aducă ploaie?”
„Nicidecum! Sun acel instalator incompetent!”
O altă poveste despre apă: un radioamator care nu se spălase niciodată cu apă caldă și săpun urma să se căsătorească. Cu o zi înainte de nuntă, mama l-a trimis la baia publică să se spele pentru ocazia specială. Când s-a întors, a exclamat:
„N-aș fi crezut niciodată că atâția oameni se căsătoresc mâine!”
RUSSE
RUSSE
At the railway station Mike LZ2ZD was waiting for me. He is a broadcast engineer working at the local television station; the building in shape of a tall needle is very contemporary, as is the equipment it houses. Mike was licensed in 1984, he graduated from the Technical University of Sofia and is still a proud member of his “alma mater” radio club, LZ1KDP. He is using a “Volna” type transceiver made in the Ukraine with a homemade 400 W amplifier. For 2 meter packet Mike has a Yaesu FT-290. He has three dipoles for 15, 20 and 80 meter bands. Operates SSB and RTTY, worked over 100 DX entities. He works in contests as member of the LZ2KIM team. Mike has QSL cards and his E-mail address is: [email protected].
Next to visit was Ivan LZ4IP a computer programmer licensed in 1991. He is using all homemade equipment: a 5 band transceiver, a 100 Watt linear amplifier, a 5 Watt transceiver for 80 meters, two 2 meter transceivers, even a 386 computer used for packet. Ivan has a wire dipole for 20-40-80 meters and works only SSB. I did not see any of his QSL cards.
Mike LZ2ZD took me to Nasko LZ2AD a radio officer on cargo ships, licensed in 1982 with a class “A” license. He has lots of homemade equipment like a transceiver and a 1 kW linear amplifier crowded in s small built-in closet type space. Nasko operates CW and SSB and has no QSL cards. He has four separate dipoles for the 15, 20, 40, and 80 meter bands. His wife Jordanka LZ2IJ is a computer operator with class “C” license. His son Nedko LZ4HO is a baker.
We also went to see Rumen LZ2AF, a college professor teaching Computer Architecture and Networking. Rumen was licensed in 1979 and has a class “A” (extra) license. He used to be active on lower bands; nowadays operates only on 2 meter FM because of lack of time and equipment. While he is one of the trustees of LZ2KIM club station of the University of Russe, Rumen is still member of the LZ1KDP radio club of Sofia. His wife Snejana LZ2AFS licensed in 1996 with a “B” class license (kind a general-advanced), is a real estate broker. Rumen’s E-mail address is: [email protected].
Next to see was Bojidar LZ2BO, a college professor teaching Analog Electronics and Signal Processing. He was licensed in 1985. Bojidar, or Darry on the air, has a Kenwood TS-50 allband 100-Watt transceiver used with wire antennas. For 2 meters he has a Ten-Tec. His son Razvigor LZ2CO works in Paris, France, while his daughter Zorry LZ2LJ studies in Germany.
The last station to see in Bulgaria was of the Technical University Student’s Radio Club, LZ1KIM. When we arrived, Rumen LZ2AF was already there trying to make it presentable, but it showed poverty and neglect as the entire building did. The shortage of financial support affected amateur radio in the entire country; many radio clubs were closed, equipment deteriorated, the enthusiasm of the amateurs declined. This club used to be very active with lots of operators. It still has a Kenwood TS-830, a homemade 250 Watt linear amplifier, and another of a 1 kW. For antennas they use wire dipoles. They do have QSL cards.
I heard a story: in a Sunday school one of the student is asking the priest:
“Sir, can we smoke while we study the Bible?”
“No, you can not do that” answered the strict and knowledgeable priest.
“But can we study the Bible while we smoke?” asks another student.
“Of course you can, my dear students” acknowledged the devoted clergyman.
Another one about education. Little Ivan comes home from school and his father is asking for the report card.
“I don’t have it.”
“How come?”
“I loaned it to my friend Kosta; he wants to scare his parents with it.”
And one about religion. A tourist is visiting a small town and the local guide is showing him around.
“Here is the Greek Orthodox church, there is one for the Catholics, across the street is a Jewish synagogue and that building is for the Baptists.”
“Are they any atheists in this town?”
“They could be, but they don’t have a church yet.”
La gară mă aștepta Mike LZ2ZD. Este inginer de emisie la postul local de televiziune; clădirea, în formă de ac înalt, este foarte modernă, la fel ca echipamentele pe care le găzduiește. Mike a obținut licența în 1984, a absolvit Universitatea Tehnică din Sofia și rămâne un membru mândru al clubului radio al „alma mater”-ului său, LZ1KDP. Folosește un transceiver de tip „Volna”, fabricat în Ucraina, împreună cu un amplificator liniar de 400 W, construit de el însuși. Pentru packet pe 2 metri are un Yaesu FT-290. Are trei dipoli pentru benzile de 15, 20 și 80 m. Operează în SSB și RTTY și a lucrat cu peste 100 de entități DX. Participă la concursuri ca membru al echipei LZ2KIM. Mike are carduri QSL, iar adresa lui de e-mail este: [email protected].
Următoarea vizită a fost la Ivan LZ4IP, programator de calculator, licențiat în 1991. Folosește exclusiv echipament casnic: un transceiver pentru cinci benzi, un amplificator liniar de 100 W, un transceiver mic de 5 W pentru 80 m, două transceivere pentru 2 m și chiar un calculator vechi 386 folosit pentru packet. Are un dipol din fir pentru benzile de 20–40–80 m și operează doar în SSB. Nu am văzut niciunul dintre cardurile sale QSL.
Mike LZ2ZD m-a dus apoi la Nasko LZ2AD, ofițer radio pe nave de marfă, licențiat în 1982 cu licență de clasa „A”. Are o mulțime de echipamente făcute de el — un transceiver și un amplificator liniar de 1 kW — înghesuite într-un spațiu mic, asemănător unui dulap încorporat. Nasko operează în CW și SSB și nu are carduri QSL. Are patru dipoli separați pentru benzile de 15, 20, 40 și 80 m. Soția sa, Jordanka LZ2IJ, este operator de calculator și are licență de clasa „C”. Fiul lor, Nedko LZ4HO, este brutar.
Am mers și la Rumen LZ2AF, profesor universitar care predă Arhitectura Calculatoarelor și Rețele. Rumen a obținut licența în 1979 și deține o licență de clasa „A” (extra). În trecut era activ pe benzile inferioare, dar astăzi operează doar în FM pe 2 metri, din lipsă de timp și echipament. Deși este unul dintre administratorii stației de club LZ2KIM de la Universitatea din Ruse, Rumen rămâne membru al clubului radio LZ1KDP din Sofia. Soția sa, Snežana LZ2AFS, licențiată în 1996 cu licență de clasa „B” (echivalentul unei licențe „general-advanced”), este agent imobiliar. Adresa lui de e-mail este: [email protected].
Următorul pe listă a fost Bojidar LZ2BO, profesor universitar care predă Electronica Analogică și Prelucrarea Semnalelor. A obținut licența în 1985. Bojidar — sau „Darry” pe undă — are un Kenwood TS-50, transceiver allband de 100 W, folosit cu antene din fir. Pentru 2 metri folosește un Ten-Tec. Fiul său, Razvigor LZ2CO, lucrează în Paris, Franța, iar fiica, Zorry LZ2LJ, studiază în Germania.
Ultima stație pe care am vizitat-o în Bulgaria a fost cea a Clubului Studențesc de Radioamatori de la Universitatea Tehnică, LZ1KIM. Când am ajuns, Rumen LZ2AF era deja acolo, încercând s-o facă prezentabilă, dar totul trăda sărăcie și neglijență — la fel ca întreaga clădire. Lipsa sprijinului financiar a afectat radioamatorismul în toată țara: multe cluburi s-au închis, echipamentele s-au deteriorat, iar entuziasmul radioamatorilor a scăzut. Acest club fusese cândva foarte activ, cu mulți operatori. Mai are încă un Kenwood TS-830, un amplificator liniar casnic de 250 W și un altul de 1 kW. Pentru antene folosesc dipoli din fir. Au și carduri QSL.
Am auzit o poveste: la școala duminicală, un elev îl întreabă pe preot:
„Domnule, putem fuma în timp ce studiem Biblia?”
„Nu, nu puteți face asta,” răspunde preotul, strict și bine informat.
Un alt elev întreabă:
„Dar putem studia Biblia în timp ce fumăm?”
„Desigur că da, dragii mei!” aprobă clerul devotat.
Iată și una despre educație: Micuțul Ivan vine acasă de la școală, iar tatăl îl întreabă de carnetul de note.
„Nu-l am.”
„Cum așa?”
„L-am împrumutat prietenului meu Kosta; vrea să-și sperie părinții cu el.”
Și una despre religie: Un turist vizitează un oraș mic, iar ghidul local îl poartă prin zonă.
„Aici este biserica ortodoxă greacă, acolo cea catolică, dincolo de stradă este o sinagogă evreiască, iar acea clădire este pentru baptiști.”
„Există și atei în acest oraș?”
„S-ar putea, dar încă nu au o biserică.”
EPILOG
EPILOG
With this I finished my tour of Bulgarian amateurs. I slept in the guestroom of the television building, an arrangement made by Mike LZ2ZD. In the morning Mike took me to the railway station, I boarded the train that took me across the Danube river, all the way to Bucharest, Romania. There I changed trains and after another 9 hours I arrived to my native town of Timisoara where I rested a few days before I took a plane back to New York City.
Tracking back with my story I have to tell that in compartment I traveled from Russe to Romania, besides me there were five Bulgarian ladies, over the border traders. They were packed with merchandise they intended to sell in Romania. I was the only one in my compartment who had train tickets. When the conductor came I presented my ticket and the ladies, according to the local customs, gave him some cash. Later when the control came, he just stuck his head in the door and asked:
“Everybody has tickets?”
Before I could answer, the five ladies, none of them had any, replied a loud:
“Yes, of course!”
The trains and the tracks are in bad shape, dirty and in need for repairs. The railroad administrations keeps raising the price of the tickets to make ends meet, but the money just doesn’t come in; it is filtered down by corrupt employees.
But enough of this nasty social comment. I had a very good time with the Bulgarian amateurs; there are a bunch of very nice guys and gals. I reccomend visiting them but please do not forget; nodding the head up and down means “no.”
Cu aceasta mi-am încheiat turul printre radioamatorii bulgari. Am dormit în camera pentru oaspeți a clădirii televiziunii, o aranjare făcută de Mike LZ2ZD. Dimineața, Mike m-a dus la gară, unde m-am urcat în trenul care m-a dus peste Dunăre, până la București, România. Acolo am schimbat trenul și, după încă nouă ore de călătorie, am ajuns în orașul meu natal, Timișoara, unde m-am odihnit câteva zile înainte de a lua avionul înapoi spre New York.
Retrocedând puțin în povestea mea, trebuie să menționez că, în compartimentul în care am călătorit de la Ruse spre România, erau, pe lângă mine, cinci doamne bulgare — comerciante transfrontaliere. Erau împachetate cu marfă pe care intenționau s-o vândă în România. Eram singurul din compartiment care avea bilet de tren. Când a venit conductorul, eu i-am arătat biletul, iar doamnele, conform obiceiurilor locale, i-au dat bani direct. Mai târziu, când a venit controlorul, acesta doar și-a băgat capul pe ușă și a întrebat:
„Toată lumea are bilete?”
Înainte ca eu să pot răspunde, cele cinci doamne — niciuna dintre ele nefiind în posesia unui bilet — au strigat în cor:
„Da, desigur!”
Trenurile și șinele sunt într-o stare proastă — murdare și în mare nevoie de reparații. Administrația feroviară tot crește prețul biletelor ca să-și acopere cheltuielile, dar banii nu ajung niciodată; se pierd pe drum, filtrați de angajați corupți.
Dar destul cu aceste comentarii sociale neplăcute. Am petrecut o perioadă foarte plăcută cu radioamatorii bulgari — sunt o grămadă de tipi și fete minunați. Le recomand cu căldură celor care doresc să-i viziteze, dar vă rog să nu uitați: în Bulgaria, datul din cap în sus și în jos înseamnă „NU”!
