📻 Pagini din Revista Radioamatorul 1958
De la primele experimente din anii '20 până la organizarea modernă
La începutul secolului XX, activitatea de radioamator în România nu era reglementată de lege. Cu toate acestea, entuziaștii români ai radiofoniei nu s-au lăsat opriți de această situație și și-au început experimentele la începutul anilor '20, situând România printre primele națiuni din lume în acest domeniu.
În martie 1925, un grup de entuziaști conduși de profesorul Dragomir Hurmuzescu și inginerul C. Busila au înființat "Asociația Prietenilor Radiofoniei" (RADIOFONIA).
13 septembrie 1925: A apărut primul număr al revistei românești de radio "RADIO ROMAN". Revista conținea articole despre codul Morse, codul Q, scheme pentru receptoare radio și alte informații tehnice.
În iunie 1925, Parlamentul României a votat "Legea pentru înființarea și folosirea stațiilor electrice radio", dar aceasta nu menționa dreptul persoanelor fizice de a folosi stații radio private.
În octombrie 1925, a apărut a doua revistă românească de radio, "RADIOFONIA".
În cel de-al 8-lea număr al revistei "RADIO ROMAN" a fost publicată prima schemă a unui emițător radio.
Primul contact radio amator: Un tânăr student român, Popescu Malăiești, a realizat primele contacte radio (QSO) din România folosind indicatorul de apel BR5AA pe banda de 42 metri. Unul dintre contactele sale este certificat prin cartea QSL primită de la G2BUO, datată 27.12.1926, ora 18:35 GMT.
La 18 martie 1926, în Craiova, a fost înființată Asociația Prietenilor Radio "RADIO CRAIOVA" și primul Radio Club din România, "RADIOCLUBUL CRAIOVA".
În octombrie 1926, a fost pusă în funcțiune prima stație experimentală de radiodifuziune pe unde scurte din România (cu o putere de 25W), în cadrul Institutului Electrotehnic Universitar din București.
Popescu Malăiești (BR5AA) și-a schimbat indicatorul de apel în ER5AA, conform noilor reglementări IARU. În martie 1927, un nou radioamator român își începe activitatea: inginerul Nicolae Lupas, cu indicatorul de apel ER5AB.
Prima stație națională de radiodifuziune pe unde scurte, RADIO ROMÂNIA, își începe activitatea.
România semnează Convenția de la Haga privind autorizarea stațiilor de radioamatori, dar legea care permite activitatea stațiilor de emisie amatoare a fost promovată abia în 1936 și validată de Parlamentul României în 1938.
ARAD: Asociațiunea Radio-Amatorilor - primul club organizat
Este înființată prima stație colectivă de radioamatori români, ER5BI.
Multe stații românești de radioamatori erau active pe benzile de 3,5, 7 și 14 MHz. Printre acestea: CV5AV, CV5AS, CV5FD, CV5EV, CV5BB și altele.
YR5AP (Anatol Poruznik) - primul WAC România
Radioamatorii români încep să folosească noul prefix YP5 în loc de CV5. În octombrie 1934, apare o nouă revistă de radio, "RADIO UNIVERSUL", care include și pagini dedicate activității de radioamator.
1934: Expoziție receptoare/emițătoare la Radio Club Craiova
Dr. Alex. Savopol (CV5AS): QSL-Bureau str. C.A. Rosetti nr.4, cursuri inițiere
Este înființată "Asociația Română a Radioamatorilor pe Unde Scurte" (AARUS). Președinții AARUS au fost: YR5AA (ing. Paul Popescu Malăiești) și mai târziu YR5EB (ing. Gheorghe Enescu).
Asociația a fost admisă oficial ca membru în I.A.R.U. la 10 ianuarie 1938.
1936: YR5FD - al 2-lea WAC România
1939 ARRL Callbook: 177 stații YR5 + cluburi (YR5AAC, YR5ABC)
Petiție legalizare: Ernest Gross + 12 radioamatori
În septembrie 1939, din cauza războiului, activitatea radioamatorilor români a fost suspendată de autorități.
După război, deși activitatea de radioamator nu era legalizată, unii entuziaști și-au reluat activitatea clandestin. Pentru a păcăli autoritățile, unii și-au șters ultima literă din indicativul de apel din perioada antebelică, iar alții au folosit indicative fictive.
În toamna anului 1946, un grup de radioamatori a făcut o petiție către Ministerul Apărării și Ministerul Afacerilor Interne pentru a cere legalizarea activității de radioamator în România.
La 2 octombrie 1948, a fost legalizată "Asociația Amatorilor de Radio pe Unde Scurte" (A.A.R.U.S).
Activitatea de radioamator devine legală. Autorizația nr. 1 a fost primită de YO3AA (ing. Ernest Gross, fosta YR5IG), iar nr. 2 de YO2BU (Dan Constantin) în 1949.
În 1950, A.A.R.U.S. s-a transformat în "Asociația radioamatorilor emițători-receptori pe unde scurte" (A.R.E.R).
În 1956 apare o nouă revistă de radioamatori, "RADIOAMATORUL", care a fost tipărită până în septembrie 1958 (22 de numere în total). Aceasta a fost cea mai bună revistă de radioamatori tipărită în România.
În 1960, este înființată Federația de sporturi aviatice și radioamatorism, care ulterior s-a transformat în Federația Română de Radioamatorism (FRR). În același an, existau 296 de stații de radioamator autorizate.