Un transmatch destul de simplu
cu care "se acordeaza si gardul gradinii",
daca puterea nu depaseste 300W

Ideea e veche, desi in multe locuri il veti gasi sub numele de "ultimate transmatch". In esenta, este un filtru in T acordabil pe o plaja foarte larga. Transmatch-ul are raport performanta-pret detul de bun. Problema este gasirea condensatoarelor, care, chiar daca nu sunt profesionale,  trebuie sa fie totusi de calitate buna, fara jocuri sau urme de deformari, cu izolatie din material plastic rigid (nu cu prespan!) sau cu ceramica.

Reacordul unei antene filare e necesar in benzile joase dupa deplasarea cu +/- 20...50kHz, dar in cele superioare plaja in care SWR-ul ramane sub 1.5 poate sa depaseasca 100kHz. In banda de 160m acordul e destul de critic, in limitele a 15-20kHz. 
Exista intotdeauna o variatie a parametrilor de acord (pozitie CV-uri) cu temperatura sau umiditatea atmosferica, deci acordul pe instrumente inainte de fiecare emisie este absolut necesar. Eu folosesc un tabel cu pozitiile CV1, CV2 si Sw2 pentru fiecare mijloc de banda si, normal, pentru fiecare antena. A trebuit sa refac tabelele dupa fiecare modificare adusa antenei, inclusiv de pozitie fata de sol si cladiri. 

Materialele au unele pretentii: carcasa bobinei mari e bine sa fie de calit. Daca aveti rabdare, incercati sa realizati bobina mare L1 "in aer" sprijinita pe 4-6 betigase de plexiglas sau teflon, crestate pentru a sustine spirele (munca de chinez batran, HI!...). Eu am folosit tubul ramas dupa golirea unui "cartus" de silicon, tub fabricat dintr-un material care pare sa fie de calitate buna, pe care am bobinat fir de cupru emailat de 1mm, in paralel cu un fir de nylon de pescuit alb transparent de aceeasi grosime.  Bobina mica L2 nu are nevoie de carcasa si e din fir de cupru de 2mm, nud sau emailat. Condensatoarele variabile trebuie sa aiba minimum 0.5 mm distanta intre placi (se poate determina folosind un set de lere).

In rest, schema e autoexplicativa iar poza sper sa ajute...

Indicatii constructive:

• CV-urile trebuie montate foarte bine izolate fata de carcasa metalica prin talpi de plexiglas
• Butoanele de manevra sa fie foarte bine izolate fata de axul condensatorului variabil. Se recomanda alegerea unor butoane de diametru mare, integral din material plastic, pe cat posibil fara ornamente metalice.
• Comutatoarele trebuie sa fie robuste, preferabil pe calit si sa suporte prin contacte trecerea a cel putin 300W de radiofrecventa. Comutatoarele profesionale de radiofrecventa mai moderne (anii '70-'80) sunt mai mici si destul de rezistente. Atentie insa la lipituri, plasticul din care sunt facuti galetii -desi foarte bun- se va topi la o lipitura prelungita sau prea mare, deteriorand iremediabil mecanica delicata a comutatorului. Preincalziti firul si folositi cositor cu moderatie, dar suficient pentru un contact robust.
• Cutia sa fie bine facuta, din tabla de aluminiu de 1mm sau otel de 0.5 mm, iar gaurile de trecere ale axelor condensatoarelor variabile sa fie largi, de 12...15 mm
• Mufele sa fie bine insurubate si sa se faca o legatura de masa prin lipire cu cositor intre surubul de impamantare (bine fixat la carcasa), masele mufelor, intre acestea si punctul de masa al celorlalte piese din montaj.
• condensatoarele variabile, dupa montarea IZOLATA in cutie, se verifica cu un ohmmetru sa nu faca scurtcircuit intre placi, la rotire. Se procedeaza apoi la fel fata de cutie, ca nu cumva placile sa atinga vreun surub (eu am patit-o!). Abia dupa aceea se trece la lipirea firelor.
• Inainte de a lega antena si transceiverul, verificati montajul. Urmariti conexiunile, sa existe cel putin 1mm intre oricare din fire, ca si intre orice parte metalica a montajului si carcasa.

Comutatorul SW1 este un comutator dublu cu trei pozitii, care leaga transceiverul pe una din caile: direct la antena / prin transmatch / pe sarcina fictiva. Simultan, antena este legata direct la transceiver / prin transmatch / la pamant. Daca nu aveti un comutator foarte serios si... nou, mai bine nu il montati.

Am montat si un powermetru gradat relativ (in procente, fata de maxim pe sarcina fictiva, in 14MHz). Traductorul este un inel de ferita de mici dimensiuni, sectiune cca. 2x2mm si diametru interior de cca. 6mm. As putea recomanda cu siguranta vreo celebritate Amidon, dar -cinstit!- eu l-am ales prin sortare din cutia cu recuperari. Pe acest inel am bobinat 20 de spire de fir subtire de Cu izolat cu plastic (fir de wrapping). Am introdus o bucatica de varnish de teflon in centrul inelului bobinat si am pus ansamblul pe firul care duce la mufa de TRx.
Instrumentul de masura e un microampermetru de cca. 150uA si Ri de vreo 600ohm de la un fost casetofon. Se aduc ambii trimeri la valoare maxima.
Reglajul se face cu emitatorul pe sarcina artificiala.  Se emite in 14MHz la  putere maxima, purtatoare continua (CW - key down). Se aduce instrumentul la cap de scala din trimerul de 50K. Daca nu e posibil, se adauga sau se scot dupa caz, spire de pe inel. 
Cu aceeasi putere si tot cu purtatoare continua, se actioneaza trimerul de 500 ohm pentru a aduce indicatia la cca. 3/4 din scala, punct care va insemna 100% putere. Aceasta operatiune este necesara pentru ca in SSB puterea de varf poate sa o  depaseasca pe cea in CW din cauza compresorului de dinamica, acul avand tendinta de a depasi capul de scala.
Desi destul de imprecis, pwr-metrul se dovedeste foarte util in trafic, eu nu l-as abandona...