Un transmatch destul de simplu
cu care "se acordeaza si gardul gradinii",
daca puterea nu depaseste 300W
Ideea e veche, desi in multe locuri il veti gasi sub numele de "ultimate transmatch". In esenta, este un filtru in T acordabil pe o plaja foarte larga. Transmatch-ul are raport performanta-pret detul de bun. Problema este gasirea condensatoarelor, care, chiar daca nu sunt profesionale, trebuie sa fie totusi de calitate buna, fara jocuri sau urme de deformari, cu izolatie din material plastic rigid (nu cu prespan!) sau cu ceramica.
Reacordul
unei antene filare e
necesar in benzile joase dupa deplasarea cu +/- 20...50kHz, dar in
cele superioare plaja in care SWR-ul ramane sub 1.5 poate sa depaseasca
100kHz. In banda de 160m acordul e destul de critic, in limitele a
15-20kHz.
Exista intotdeauna o
variatie a parametrilor de acord (pozitie CV-uri) cu temperatura sau umiditatea
atmosferica, deci acordul pe instrumente inainte de fiecare emisie este absolut
necesar. Eu folosesc un tabel cu pozitiile CV1, CV2 si Sw2 pentru fiecare mijloc de banda si, normal, pentru fiecare
antena. A trebuit sa refac tabelele dupa fiecare modificare adusa
antenei, inclusiv de pozitie fata de sol si cladiri.
Materialele au unele pretentii: carcasa bobinei mari e bine sa fie de calit. Daca aveti rabdare, incercati sa realizati bobina mare L1 "in aer" sprijinita pe 4-6 betigase de plexiglas sau teflon, crestate pentru a sustine spirele (munca de chinez batran, HI!...). Eu am folosit tubul ramas dupa golirea unui "cartus" de silicon, tub fabricat dintr-un material care pare sa fie de calitate buna, pe care am bobinat fir de cupru emailat de 1mm, in paralel cu un fir de nylon de pescuit alb transparent de aceeasi grosime. Bobina mica L2 nu are nevoie de carcasa si e din fir de cupru de 2mm, nud sau emailat. Condensatoarele variabile trebuie sa aiba minimum 0.5 mm distanta intre placi (se poate determina folosind un set de lere).
In rest, schema e autoexplicativa iar poza sper sa ajute...
Indicatii constructive:
Comutatorul SW1 este un comutator dublu cu trei pozitii, care leaga transceiverul pe una din caile: direct la antena / prin transmatch / pe sarcina fictiva. Simultan, antena este legata direct la transceiver / prin transmatch / la pamant. Daca nu aveti un comutator foarte serios si... nou, mai bine nu il montati.
Am montat si un powermetru gradat relativ (in procente, fata de maxim pe
sarcina fictiva, in 14MHz). Traductorul este un inel de ferita de mici
dimensiuni, sectiune cca. 2x2mm si diametru interior de cca. 6mm. As putea
recomanda cu siguranta vreo celebritate Amidon, dar -cinstit!- eu l-am ales prin
sortare din cutia cu recuperari. Pe acest inel am bobinat 20 de spire de fir
subtire de Cu izolat cu plastic (fir de wrapping). Am introdus o bucatica de
varnish de teflon in centrul inelului bobinat si am pus ansamblul pe firul care
duce la mufa de TRx.
Instrumentul de masura e un microampermetru de cca. 150uA si Ri de vreo 600ohm
de la un fost casetofon. Se aduc ambii trimeri la valoare maxima.
Reglajul se face cu emitatorul pe sarcina artificiala. Se emite in 14MHz
la putere maxima, purtatoare continua (CW - key down). Se aduce
instrumentul la cap de scala
din trimerul de 50K. Daca nu e posibil, se adauga sau se scot dupa caz, spire de
pe inel.
Cu aceeasi putere si tot cu purtatoare continua, se actioneaza trimerul de 500
ohm pentru a aduce indicatia
la cca. 3/4 din scala, punct care va insemna 100% putere. Aceasta operatiune
este necesara pentru ca in SSB puterea de varf poate sa o depaseasca pe
cea in CW din cauza compresorului de dinamica, acul avand tendinta de a depasi
capul de scala.
Desi destul de imprecis, pwr-metrul se dovedeste foarte util in trafic, eu nu
l-as abandona...