| Daca va place sa construiti, atunci stiti ca nu electronica ne omoara, ci mecanica pe care sta, pornind chiar de la banalul cablaj imprimat. Treceti din cand in cand pe la magazinele cu scule pentru stomatologie. Cautati pense autoblocante (veti descoperi ca sunt excelente "maini in plus"), pensete (cele curbate sunt foarte "indemanatice"), discuri abrazive si de taiat pentru tehnica dentara (taie orice, inclusiv ceramica!), freze diamantate (tin o viata, spre deosebire de burghiele de 1mm din care se "duc" 2-3 pe o placa de sticlostratitex, in plus pot sa faca si gauri patrate!), scule de chirurgie... si multe, multe altele... |
Bobinele de dimensiuni mari, fara miez - cele pentru
transmatch-uri, balunuri, etc... se pot realiza pe tuburile de chit
siliconic golite. Plasticul din care sunt confectionate are calitati
dielectrice incredibil de bune. Balunurile mele sunt facute pe astfel de
tuburi si au suportat foarte bine cam 200W. Atentie insa ca nu suporta
temperaturi ridicate, deci pentru bobinele din QRO-uri serioase, cu
tuburi, cautati carcase ceramice sau faceti carcase din sticlostratitex. A propos: puteti folosi foaie de sticlostratitex (sau sticlotextolit, cum i se mai spune) si, fireste, neplacata cu cupru, de 1- 2 mm grosime pentru a realiza carcase "colivie". Se decupeaza doua placute sau "inele" cu 8-12 laturi, in care se fac crestaturi radiale echidistante. In crestaturi se introduc fasii din acelasi material. Lipirea se face cu rasina sintetica (adeziv bicomponent) dar numai varianta transparenta. Rasinile netransparente contin diverse pulberi, unele metalice... |
Priza de pamant. O priza de pamant se face corect dupa
prevederile standardelor. Putini insa sunt cei care au conditiile
necesare si inca si mai putini aceia care isi permit cheltuiala... Cei
mai multi folosesc prize improvizate. Atentie insa cum alegeti
improvizatia!
|
 Izolatori pentru
antene - cei din portelan electrotehnic sau din sticla au disparut
de mult din comert, dar inca se mai pot gasi. Unde? Fiti cu ochii pe
stalpii din lemn de pe marginea caii ferate sau pe cei de curent
electric din sate. Foarte curand liniile respective vor fi dezafectate
si inlocuite cu linii moderne de fibra optica sau cu cabluri ingropate.
Cand se demareaza lucrarile de demolare, recuperati cativa din acesti
izolatori, avand grija sa ii alegeti pe cei intacti. Ganditi-va ca veti
avea de intins un Beverage...
Daca va cad in mana deseuri de placa de plexiglas gros (peste 15mm) nu le desconsiderati. Adunati-le cu grija pentru ca va puteti face fara eforturi deosebite niste excelenti izolatori "nuca" pentru antenele filare. In figura vedeti si cum se monteaza corect "nucile" pe firul antenei. Acest mod de legare previne caderea antenei daca izolatorul se rupe. Tot din plexiglas, care este foarte frumos prelucrabil prin metode mecanice, se pot face diferiti distantieri, fie pentru antene filare, fie pentru cele din tuburi de aluminiu sau cupru, fie pentru montarea diverselor elemente ale unui aparat. Indiferent la ce il veti folosi, plexiglasul trebuie sa fie fara crapaturi, curat si pe cat posibil alb transparent. Nu confundati plexiglasul cu polistirenul! La incalzire cu flacara, plexiglasul devine elastic apoi se carbonizeaza fara flacara, iar "topitura" nu se intinde, ci se rupe la tractiune. Polistirenul se topeste repede, arde cu flacara si fum negru iar topitura se intinde in fir. |
| Cablaje imprimate - Putini stiu ca nu toate foliile de cablaj
imprimat au aceeasi grosime a stratului de cupru. Daca aveti de facut un
montaj prin care circula curenti mari (un etaj final de peste 10W sau o
sursa de alimentare de peste 2A) asigurati-va ca folositi cablaj cu
strat de cupru gros. Puteti aprecia grosimea incercand sa dezlipiti
folia de pe o bucatica de "sacrificiu". Incalziti puternic
cablajul (pe plita de exemplu) pana cand incepe sa
"pocneasca". Daca folia se rupe usor la "jupuire"
atunci este subtire. Daca este rezistenta si poate fi desprinsa cu
oarecare usurinta, in fasii lungi, avem de-a face cu o folie
"groasa". Experimentand veti intelege ce vreau sa spun.
Atentie la degete, nu atingeti placuta incalzita! folositi clesti,
pensete, etc... Daca nu gasiti un cablaj cu strat conductor gros, atunci acoperiti insulele de circuit cu aliaj de lipit. Nu e solutia optima, dar in lipsa de altceva... |
| Mufele-mama SO-239 vechi, cu izolatia din pertinax, pe care le-ati inlocuit cu mufe pe teflon, se pot folosi la punerea antenelor la pamant. Pe o placa metalica sau de cablaj fixati cateva din aceste mufe, scurt-circuitati firele centrale cu masa si legati totul la pamant. Mufele de pe cablurile antenelor se vor odihni de acum ordonat si sigur pe panoul de pamantare. |
| Prevenirea rotirii necomandate a reductorului sub presiunea
vantului asupra antenei - o problema. Se propun tot felul de mecanisme
de blocare sau solutii electromagnetice pentru rezolvarea acestei
probleme. Daca nu este vorba de vreun "avion" gen full-size
Yagi in 40m sau cine stie ce "radiotelescop" gen 4x4x25
elemente in 2m, atunci solutia mecanismului melcat este cea mai buna.
Ansamblul melc-roata melcata este cu un singur sens: roata melcata nu
poate roti melcul. Indiferent unde este pus, la intrare sau la iesire
din reductor, un astfel de mecanism asigura auto-blocarea ansamblului la
oprirea melcului. O observatie pentru cei ce folosesc motoreductoare de stergator de parbriz: cel putin la modelele romanesti, constructia statorului motorului este in asa fel facuta incat, atunci cand nu este alimentat, acesta "strange" ca un cleste rotorul, blocand mecanismul. La alimentare, fluxul magnetic creat in stator il "deschide" si permite rotorului sa se miste liber. Desteapta solutie, nu-i asa? |
| Echipamentul IT vechi, in special unitatile de banda sau imprimantele de acum 20-25 de ani si care zac inca neduse la fier vechi, pot sa fie o sursa de superbe motorase de curent continuu puternice, compacte, silentioase si rezistente. Tot aici se gasesc roti dintate, reductoare, mecanisme melcate, folosibile cu succes la rotitoarele de antene home made... Asta doar daca va place si mecanica, nu numai radioul... |