Istoria radioamatorismului din Beius, ca de altfel al radioamatorismului din Romania, este neclara la origini, deoarece radioamatorismul romanesc este cu greu acceptat in Romania, in perioada ante si postbelica ( 1920 - 1947 ) .
             Trebuie mentionat la inceput ca datele scrise de mine, yo5osf - Sorin Flonta, mi-au parvenit in urma relatarilor decanului de varsta al radioamatorilor din Beius, yo5aph - Traian Popa, cel care a sustinut dealungul anilor radioamatorismul in Beius, fiind 90 %, de la aparitia radioamatorismului si pana azi, fiind spun in marea majoritate singurul activ in benzile radio. Ceilalti s-au multumit sau ca s-au gandit ca este mai bine sa se multumeasca doar a ramane sub " jurisdictia " sefului de club si cel mai in varsta radioamator, yo5aph - Traian, cunoscut sub numele de " Nanasu ", poate si prin faptul ca ne-a " nanasit " pe toti in ale radioamatorismului.
             Primele emisiuni de radioamator in localitatea Beius au fost efectuate de catre un anume Ciuhandru, in 1930 - 1937 care s-a multumit cu atat, nu era radioamator si a facut doar unele teste de emisie. Se pare ca ar fi avut si unele probleme cu autoritatile. Era depanator radio si mai apoi si de televizoare. A venit in Beius din Oradea, se pare, unde a fost ucenic. Tatal sau avea o mare crasma, cum se spunea pe vremea aceea.
             In 1936-1937 a venit in Beius, sublocotenentul Mircea Lupeanu, care a fost mutat cu serviciul de la Aiud, la Batalionul 6 Vanatori de Munte din Beius.
             Trebuie specificat ca in acea vreme toti radioamatorii erau neautorizati, cu toate ca se infiintase A.A.R.U.S. ( Asociatia Amatorilor Romani de Unde Scurte ). Schimbul de qsl-uri se facea prin A.A.R.U.S. unde era qsl manager dl. Contuniari.
             Mircea Lupeanu l-a auzit o data pe respectivul Ciuhandru, dar se pare ca Ciuhandru s-a multumit doar cu testele de pana atunci. Nu a mai continuat activitatea radio.
             Mircea Lupeanu avea atunci indicativul ( neoficial ) YR5ML, apoi YR5BR, apoi din 1965 cu indicativul YO9AGL , mutandu-se la Ploiesti. Lucra din Beius cu un oscilator pilot + un amplificator de 6w, iar ca receptor un receptor 1-V-1, clasica reactie. Se lucra foarte bine, in tara mai ales cu Craiova, in fonie, iar in telegrafie cu toata Europa si Africa de Nord. In Beius exista pe vremea aceea ( 1938/ 39 ) o retea de curent continuu, iar uzina de curent era moara de langa gara, care furniza curent electric orasului de la motoarele care invarteau moara, iar noaptea orasul se alimenta de la bateriile de acumulatori care furnizau 220 V, dar in retea nu mai mult de 200 V. Socotind si pierderile din filtraj, in emitator existau doar 180 V.
             Toata activitatea de radioamatorism a d-lui Lupeanu in Beius a avut loc pana la data de 14/ 15 martie 1939, cand a inceput mobilizarea.
             O alta etapa importanta, este cea a anului 1940-1941 , dar de asemenea care probabil nu va fi cunoscuta niciodata, este aparitia in Beius a unui preot, care avea un fiu in anul terminal al liceului, care era destul de activ in telegrafie si care era ascultat de peste gard de viitorul yo5aph, Traian. Locuia pe strada Carmen Silva 3, actual Nicolae Balcescu, strada pe care locuieste si astazi Popa Traian, yo5aph. Se pare ca era destul de activ, dupa amiaza, cand venea de la liceu, dupa cate isi mai aduce aminte Traian, yo5aph, vecinul de atunci, care avea 13-14 ani. Deci inca de pe atunci se anunta pasiunea pentru radio, a viitorului yo5aph, Traian. Dar urma sa treaca multi ani pana sa devina radioamator cu indicativ.
             O alta etapa din istoria radioamatorismului beiusean, din anii 1940 acum, este cea a inginerului Ernest Gross, evreu de origine, al carui tata locuia in Beius si era medic. Dupa revista Radioamatorul se pare ca Ernest Gross a fost cel mai activ radioamator din Beius pana la yo5aph, Traian, avand se pare o deosebita contributie la publicitatea radioamatorismului romanesc prin legaturile pe care le-a avut in acea perioada din Beius, in benzile de radioamatori, cu indicativul YR5IG , apoi YO3AA.
             Dupa spusele lui yo9agl, dl. Lupeanu Mircea, Ernest Gross si Lupeanu Mircea s-ar fi intalnit la Bucuresti la un simpozion, in 1954. Tot dupa revista Radioamatorul Ernes Gross, a fost intr-o perioada directorul Radiodifuziunii romane, iar dupa spusele d-lui Mircea Lupeanu, Ernest Gross ar fi fost unul din fostii conducatori ai Federatiei Romane de Radioamatorism.
             Dupa discutiile mele cu yo5aph, Popa Traian, urmatoarea etapa a radioamatorismului romanesc o reprezinta intalnirea lui Popa Traian cu radioamatorismul. Se intampla in 11.10.1961, cand, Popa Traian, angajandu-se la uzina 7 Noiembrie din Beius, il intalneste pe Petrico Francisc, care era mecanic sef la intreprinderea respectiva si ca si pregatire era maistru. Mai tarziu, Petrico Francisc devine economist. Petrico Francisc ( Fery ) avea indicativul YO5AJJ si infiintase Radioclubul Orasenesc Beius si foarte curand s-a primit indicativul YO5KDC, pentru acest radioclub. Clubul functiona sub jurisdictia C.O.E.F.S. ( Consiliul Orasenesc pentru Educatie Fizica si Sport ), de pe acea vreme si avea sediul in magazia C.O.E.F.S., care C.O.E.F.S. avea sediul si magazia unde actualmente se alfa sediul Clubului Copiilor din Beius. Antena era L.W. de 40m.
Condensatoare construite de yo5aph in anii '60
             Se vor muta apoi, dupa cei de la C.O.E.F.S., la sediul Casinei Romane din Beius, care la vremea aceea se afla langa Scoala Generala de azi, din Beius.
             Traian nu avea deocamdata nici un fel de autorizatie, deci lucra ca ajutor de sef de radioclub.
             Radioclulul avea sediul in magazia C.O.E.F.S. si ca si antena folosea un L.W. de 40m.
             In primavara anului urmator, 1962, Popa Traian merge la examen si primeste certificatul de receptor.
             In 17.07.1967, Popa Traian obtine autorizatia de radioamator si indicativul YO5APH.
             In toata aceasta perioada se utiliza un receptor USP, care apoi a fost schimbat cu un receptor militar, pe acumulatori. Existau cateva piese, dar ca si echipament, doar acest receptor.

Condensatoare construite de yo5aph in anii '60
              Clubul isi muta sediul, in 1967, dupa cel al C.O.E.F.S., in centrul orasului, unde actualmente se afla magazinul si restaurantul Crisul, in cartierul Motilor. Se primeste un emitator receptor R40, care se intalnea in acea vreme la multi radioamatori din yo, probabil din faptul ca nu functiona corect, a fost scos din armata si oferit radioamatorilor. Nu functiona nici la acestia, deci el a trebuit modificat complet.
             Sediul clubului se muta acum la subsolul, apoi la mansarda muzeului orasenesc Beius, sigur, dupa cei de la C.O.E.F.S. Distanta prea mare de la antena la emitator face insa ca o buna perioada de vreme activitatea in eter a clubului yo5kdc sa fie intrerupta, pana cand se fac alte masuratori si se modifica antena. Sigur ca dupa ce lunginea antenei a fost modificata, camera in care se afla clubul se muta de la subsol la mansarda si nu mai era nevoie de o prelungire a feederului.
             Sediul clubului se muta din nou, in locul unde este si actualmente, la mansarda deasupra atelierului foto din Beius.
             Asa dupa cum am precizat, tot timpul s-a utilizat aparatura de la R40, modificata si care dupa modificari mergea excelent, efectuandu-se legaturi foarte bune in tara. S-au facut si unele legaturi in strainatate, dar foarte putine, se poate intelege de ce. Cu acest aparat se lucra doar in fonie AM, foarte rar in telegrafie AM.

Condensatoare construite de yo5aph in anii '60
             In 1978, YO5BBO din Oradea, incerca sa construiasca pentru yo5kdc, un emitator in SSB, dar nu a functionat corect, avea o fuga de frecventa de 2 kHz/ ora.
             In 1977, YO5APH primeste certificatul de radioamator de clasa a II-a, dar nu cere autorizatie, de clasa a II-a. La examenul de telegrafie, operator era yo5ln, din Oradea, Kuly.
             In 1980 se primeste o noua autorizatie pentru yo5kdc, datorita faptului, ca se schimbase C.O.E.F.S.-ul in U.C.F.S. ( Uniunea de Cultura Fizica si Sport ), devenita mai tarziu C.N.E.F.S. ( Consiliul National de Educatie Fizica si Sport ).
             De atunci s-a lucrat prea putin deoarece nu exista aparatura in SSB, iar statiile din yo, nu mai lucrau in AM.
             S-au efectuat aprox. 15.000 qso-uri, exista aprox. 3000 qsl-uri primite, de asemenea 50 dipome. Sunt confirmate 40 tari. Foarte multa evidenta s-a pierdut dealungul anilor.
             Dupa 1989, autoritatile au intrerupt furnizarea energiei electrice pe motiv ca nu s-a platit de 6 ani ( probabil se incerca eliminarea celor care ocupa acea camera pentru a se vinde spatiul unor firme private, dar ce spatiu... sta sa se darame tavanul ). Deci sediul exista, dar nu se poate numi sediu. Aparatura de ssb nu exista, exista doar vechea antena. Se lucreaza cu indicativul yo5kdc, de la mine de acasa, yo5osf si cu acceptul sefului de radioclub, yo5aph. Dar singurul operator sunt eu, ceilalti nu se mai ocupa de radioamatorism sau se ocupa de activitatile lor.
             La 17.04.2002, pleaca dintre noi, la 75 de " spire pe bobina ", yo5aph, in amiaza zilei, suferind de 17 ani de inima. Lucra la un emitator, pe 40 m, pe care l-a construit si functiona impreuna cu liniarul cu un GU50. S-a stins brusc, uimindu-ne pe toti, amintesc doar faptul ca i se zicea "Nanasu". Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
             Trebuie sa amintim pe cei care in trecut se desfasurau activitatea de radioamatorism in aceasta urbe : YO5AJJ - Fery, YO5APH - Traian ( 16.09.1927 - 17.04.2002 ), YO5CHY - Marinica, YO5CDE - Nicu, YO5CDO - Ghyury, YO5BGO - Nelu, YO5CUC - Viorel, YO5OAW - Cristy ( singurul cu o activitate mai ampla in cw ), YO5OTF - Cornel ( plecat in EA ), YO5OSF - Sorin, YO5PBS - Ady.
             Inchei totusi aceasta prezentare cu speranta ca partea financiara, in viitor, ne va ajuta sa reinviem activitatea de radioamatorism din Beius.
                                                                                       05 August 2002,yo5osf - Sorin Flonta


[Home]