RADIOAMATORII  DIN TRANSILVANIA
George Pataki  WB2AQC

   In 1993 am fost invitat de Federatia Romana de Radioamatorism sa vizitez amatorii din YO.  Timp de 26 de zile am cutreierat tara si am fotografiat in 24 de localitati.  Am scris apoi o serie de articole care au fost publicate in Romania, Statele Unite si Japonia.  Am trimis in tara reviste cu materialele publicate, atit radiocluburilor judetene cat si persoanelor a caror poze au aparut in articole.  Ulterior am primit o serie de invitatii de la amatorii din orasele unde nu am fost inca, iar recent Federatia m-a chemat din nou sa vad si sa fotografiez si pe acestia.
   Acum voi descrie pe cine si ceea ce am vazut in 6 orase din Transilvania: Satu Mare, Baia Mare, Baia Sprie, Sighetu Marmatiei, Sf. Gheorghe si Miercurea Ciuc, precum si in cateva sate in zonele respective.
   Transilvania a devenit faimoasa peste hotare din cauza legendei cu Dracula.  Eu am trait 35 de ani la Timisoara, deci aproape de Transilvania, dar nu am auzit niciodata nici de Contele Dracula si nici de neastamparatii vampiri.  Se pare ca saracul conte a fost mai renumit in strainatate decit la el acasa.  Legenda lui Dracula nu a intrat in istoria tarii, dar a devenit foarte populara in filmele de groaza si oroare facute la Hollywood.
   Primele 4 orase vizitate sunt grupate in nord-vestul tarii, deci destul de departe de Bucuresti, care este in partea sud-estica.  La Federatie am discutat diferitele cai care ne-ar duce la destinatie, dar in loc de cea mai simpla s-a ales cea mai complicata solutie.  Costel YO3GDS, proprietarul intreprinderii comerciale Conex, a trebuit sa mearga in vestul tarii intr-o calatorie de afaceri.  El s-a oferit sa duca cu masina, pe secretarul federal Gil YO3FU si pe mine pina la Oradea; de acolo, el o lua spre Arad, iar noi spre Satu Mare.  De la Bucuresti s-au anuntat radiocluburile din cele 4 orase sa se pregateasca in vederea sosirii noastre, adica amatorii sa mai curete nitel masa cu aparatura, sa-si scrie indicativele cu litere mari pe niste cartoane si sa le plaseze pe echipament, ca fotografiile pe care le vom face sa fie identificabile.  Totodata, i-am rugat sa invete sa zimbeasca cit mai prietenos atunci cind le voi face pozele.
   Am plecat din Bucuresti tirziu dupa amiaza.  Costel YO3GDS si Gil YO3FU conduceau cu schimbul.  Eu conduc in New York dar nu as fi avut curajul sa conduc in Romania, mai ales in orasele mai mari.  Chiar ca pasager am fost speriat des de lunaticii de pe drumul mare.
   Am ajuns la Alba Iulia aproape de miezul noptii si am cautat un hotel.  Am gasit unul dar pe cind o camera pentru localnici era 22.000 de lei, pentru straini era 88.000 lei.  Costel si Gil au inchiriat o camera si m-au introdus si pe mine pe furis.  Am fost un pasager clandestin intr-un hotel romanesc.  Camera avea doua paturi; deoarece eu am fost strainul ilegal am ales sa dorm pe podea.  Dimineata a trebuit sa parasesc hotelul asa cum am intrat; foarte prudent.
   In cursul calatoriilor mele prin Europa de Est, am gasit trei categorii de hoteluri: luxos A, unde apa din baie curgea intr-una; luxos B unde apa din baie nu curgea deloc; si luxos C, unde baia era la capatul coridorului si nu se dadea cheie la ea.  Din intimplare noi am avut un hotel luxos A.

SATU MARE

   Am continuat drumul cum a fost planuit.  La Oradea ne-am luat ramas bun de la Costel YO3GDS, iar Gil YO3FU si cu mine am luat un tren la Satu Mare, oras frumos, asezat pe malurile riului Somes.  De la gara a trebuit sa luam un taxi.  Primul sofer a zis ca stie unde este strada pe care o cautam si vroia sa intram repede in masina dar cand l-am intrebat pe unde este adresa, a marturisit ca habar nu are.  A vrut doar sa ne duca intr-o plimbare lunga.  Al doilea sofer parea ca stie unde este destinatia noastra si intr-adevar ne-a dus direct acolo.  Asa am ajuns acasa la Costi YO5AOM, un colonel pensionar.
   Costi este seful clubului judetean si o persoana simpatica, dar fosta lui ocupatie mi-a reamintit de citeva anecdote.  Intr-o cazarma un ofiter a examinat un militar nou venit ca sa determine ce munca sa-i dea:
   “Soldat, ce ai vrea sa fii in armata?’
   “Sa traiti!  As vrea sa fiu un colonel ca Domnia Voastra!” a raspuns militarul.
   “Ce, esti nebun?” s-a rastit suparat ofiterul.
   “Sa traiti, nu stiam ca nebunia este o conditie necesara!” s-a scuzat speriat soldatul.
   Iata si o alta poveste cam pe aceasi linie.  Intr-o noapte, pe o strada intunecoasa un soldat s-a lovit de un general si l-a trintit la pamint.  Superiorul, a strigat furios:
   “Stii cine sint eu?”
   “Nu, nu stiu” a raspuns soldatul.
   “Eu sunt comandantul regimentului” a spus generalul amenintator.
   “Dar Dumneavoastra stiti cine sunt eu?” a intrebat soldatul.
   “Nu, nu stiu” a zis uimit ofiterul.
   “Atunci e foarte bine!” a murmurat soldatul si a disparut in intuneric.
   Ultima cu armata: un colonel  inspectind o unitate gaseste soldatii foarte murdari.  Imediat a dat ordin ca militarii sa se spele si sa schimbe rufaria de corp.  A doua zi colonelul revine si vede in curtea cazarmii un soldat gras, in pielea goala, tinindu-si indispensabilii murdari in mina.
   “Ce este cu acest soldat?” a intreabat pe comandantul unitatii.
   “Sa traiti!  Nimeni nu vrea sa schimbe izmenele cu el!” raspunde comandantul.
   Costi YO5AOM ne-a dus la club sa ne arate statia bine echipata YO5KAW care participa des la concursuri.  Am facut cateva fotografii, intii numai cu seful operator Costi, apoi o poza grup cu Ady YO5OEE; Tibi YO5LE; Costi YO5AOM; si Mihai YO5OCP.  Am vazut si biroul lor de QSL-uri (cartotecile de confirmare a legaturilor prin radio) care din lipsa de fonduri este mai mult de primiri decat de expedieri.
   Am inceput sa vizitez amatori cu statii personale.  Primul a fost Mihai YO5OCP, care are o statie frumoasa cu aparatura facuta de el, precum si un calculator.  A urmat apoi Grig YO5QAL, cu intregul echipament proiectat si construit de el.  Urmatorul a fost Ioan YO5BQQ, cu un emitator-receptor American de tip Heathkit HW-101.  De fapt aparatele Heathkit se vind in piese detasate iar amatorul trebuie sa le ansambleze si sa faca singur reglajele.  Tibi YO5LE a fost ultimul, el locuieste in satul Seini, linga Satu Mare si foloseste o combinatie de aparate de fabrica si constructii de amator.  Tibi il antreneaza pe tinarul sau fiu Emanuel, deja radioamator receptor, in tehnica radiocomunicatiilor.

BAIA MARE

   De la Satu Mare ne-am dus cu masina spre Baia Mare, dar ne-am oprit in comuna Tautii Magheraus la Miki YO5AJR.  Statia lui este foarte bine echipata cu o multime de aparate si cu amplificator mare de puterea unei instalatii de radiodifuziune.  Sunt convins ca atunci cand Miki trece in emisie, luminile din sat scad apreciabil.
   In Baia Mare, vechi oras minier, ne-am dus sa vedem radioclubul judetean si statiunea bogat inzestrata YO5KAD.  Aici l-am gasit pe Geo YO5ODW, seful clubului, si am facut cateva fotografii.  Intretimp, au aparut inca doi amatori: Alex YO5AFJ a carui baiat Alex Jr. este tot radioamator si are indicativul YO5BJW; si Vasile YO5ODU, din Baia Sprie.
   Considerind ca Baia Mare este un oras cam de marimea Satului Mare, am asteptat sa vad acelas numar mare de amatori, dar am intilnit doar citiva.  Singura explicatie ar fi ca, seful radioclubului din Satu Mare munceste cu mai mult elan decit cel din Baia Mare.
   Ca o nota pozitiva, am observat insa ca radioamatorii din Transilvania, fie ca vorbesc romaneste, fie ungureste, sunt in relatii de buna prietenie si colaborare.  Venind vorba de limbi, iata o mica anecdota: Un roman intra in restaurantul “Bucuresti” din New York si spre surpriza lui este servit de un chelner chinez care vorbeste binisor romaneste.
   “Este minunat!” spune el cu voce tare “In America, un chelner chinez vorbeste romaneste!”
   Proprietarul restaurantului vine in graba si ii sopteste:
   “Mai incet va rog, el crede ca eu il invat englezeste!”

BAIA SPRIE

  Din Baia Mare am continuat drumul - tot cu masina - la Baia Sprie, de asemenea un vechi oras minier.  Prima mentiune documentara a acestei localitati, dateaza din anul 1329.  Aici am vizitat trei statii de radioamator.  Prima a fost a lui Vasile YO5ODU, cel care a venit in intimpinarea noastra la Baia Mare.  Statia lui Vasile este bine echipata mai ales cu aparatura de fabricatie proprie.  Urmatoarea a fost statia lui Laszlo YO5OCZ care este mai modesta, dar foarte activa.  Cea de a treia, a lui Mircea YO5AXB, compusa dintr-o multime de aparate de constructie proprie, este des folosita atit in telegrafie cit si in telefonie.  Mircea, un pictor si sculptor cu renume, se pregatea sa mearga in Olanda unde organiza o expozitie personala.
   Apropo de arta plastica: se stie ca Rembrandt a realizat in cursul vietii cam 300 de picturi din care aproape 1.000 se afla in America.
   In Baia Sprie am mai vizitat un radioamator dar acesta nu avea nimic pregatit.  A adunat el de ici si de colo diferite aparate, dar nu avea nici microfon si nici manipulator pentru telegrafie.  L-am intrebat daca are un registru in care isi noteaza legaturile si s-a dus sa-l caute.  Dupa vreo 10 minute s-a intors cu o sticla de tuica, dar tot fara registru de care  uitase complet.  Am plecat fara sa-l mai fotografiez iar intreprinzatorul Gil YO3FU care ma acompania nu a uitat sa ia sticla cu el.
   Aici s-a vorbit plin de admiratie despre un amator local:  “Nu face aceeasi greseala de doua ori.  Mereu gaseste una noua”.

 SIGHETU MARMATIEI

   Am plecat din Baia Sprie cu masina spre nord si dupa vreo 50 de km am ajuns la Sighetu Marmatiei.  Aceasta localitate este cea mai nordica a tarii.  Fosta capitala a Maramuresului este asezata la confluenta  a trei riuri; cel mai mare Tisa facind granita cu Ucraina.  Inainte de cel de-al 2-lea razboi mondial, Romania se invecina la nord cu Cehoslovacia si Polonia iar la est cu Uniunea Sovietica.  Probabil in dorinta de a simplifica geografia, marele prieten din rasarit si-a mutat hotarele spre vest anexind atit teritorii romanesti cit si ale tarilor din nordul nostru, astfel ca ne-am pomenit cu un nou vecin: Ucraina.
   Sighetul nu este capitala de judet, deci in loc de radioclub judetean are unul municipal.  Aici se afla o statie modesta, dar activa: YO5KAP.  Intai l-am fotografiat pe operatorul sef Csaba YO5AUV.  Apoi am facut poze de grup cu Alex YO5AAA; Dan YO5OFD; Csaba YO5AUV; Ferdy YO5YJ; si Anton YO5BIN.  Pe Alex YO5AAA, un profesor de muzica iesit la pensie, il cunosc de cca 40 de ani, pe cind preda in orasul meu natal: Timisoara.
   Ferdy YO5YJ a fost primul amator cu statiune personala pe care l-am vizitat.  Recent am primit QSLul sau confirmind o legatura ce am avut in 1990.  Nimeni nu-l poate acuza pe Ferdy ca face lucrurile in graba.  Ferdy YO5YJ foloseste un emitator-receptor de tip Heathkit HW-101 pe care acum 38 de ani l-am dat cadou socrului meu Stefan, fost radioamator YO2BGP.  Stefan a vindut acest aparat cind a plecat din tara; acum traind in Chicago, IL.
   Noi am vizitat si o familie de radioamatori: Emi YO5QBY si sotul ei Anton YO5BIN.  Ei folosesc atit echipament construit personal, cit si de fabrica, precum si un calculator.
   Am auzit o recomandare utila, desi prea tarziu pentru mine:  “Logodna are avantajul ca scurteaza casatoria”.
   In sfarsit, Gil YO3FU si cu mine am luat bilete la vagon de dormit, am luat trenul de seara, iar dimineata am ajuns inapoi la Bucuresti.

SF. GHEORGHE

   La Federatia Romana de Radioamatorism, Vasile YO3APG, secretarul general, a chemat la telefon niste amatori din Sf. Gheorghe si Miercurea Ciuc si a aranjat cu ei un plan de intilniri.  Vasile a pregatit astfel toate vizitele mele care au mers foarte bine.
   Am pornit singur in aceasta noua calatorie si ajungind la gara din Sf. Gheorghe  am fost asteptat de 4 radioamatori, cite doi din fiecare oras.  Amatorii locali au vrut sa mergem la un restaurant “sa vorbim.”  Flecareala este o recreatie favorita de radioamatori, dar eu am venit acolo sa fac o treaba si am insistat sa o incep.  Localnicii au argumentat ca nu s-au pregatit, nu au statiuni frumoase, s.a.m.d. si e mai bine sa mergem sa mincam.  Eu, desi nu am mincat de o zi inainte si mi-era foame, am propus ca in loc sa o facem dupa metoda socialista (adica sa incepem cu mincare, sa continuam cu povestile, apoi sa trecem la odihna), mai bine sa incercam metoda capitalista (adica intii sa ne apucam de lucru si dupa ce terminam sa ne odihnim).  Radioamatorii au marturisit ca nu sint obisnuiti cu aceste idei noi, dar pina la urma au acceptat.
   Sf. Gheorghe, un oras marisor, este centrul administrativ al judetului Covasna dar nu au acolo un radioclub activ.  Localnicii nu sunt prea buni in organizare, creere de publicitate pentru radioamatorism, antrenare si pregatire de noi amatori.
   Am inceput sa vizitez cei doi amatori locali care ma asteptasera la gara.  Primul a fost Gyula YO6CVN care foloseste numai echipament construit de el.  Apoi am vazut statia lui Dody YO6UO, care pe linga echipament constructie de amator mai are niste instrumente industriale de masura, precum si un aparat vechi militar.  Am dat localnicilor unul din pachetele pe care le pregatisem pentru fiecare oras vizitat, continind cite un ARRL Handbook 1995 si niste reviste de radioamator.  Sper ca literatura tehnica noua va destepta mai mult interes pentru aceasta pasiune.
   Gyula YO6CVN si Dody YO6UO au incercat sa-mi arate statia dela “Casa Copiilor” fosta “Casa Pionierilor”, dar nu au gasit instructorul cercului de radiotehnica.
   Dupa terminarea lucrului, conform intelegerii, ne-am dus la un restaurant unde am mincat o gramada de mititei foarte gustosi.  Dupa mincare ne-am luat ramas bun de la radioamatorii locali, iar Kalman YO6OEK cu Gabi YO6JN m-au dus cu masina in orasul lor Miercurea Ciuc, in inima Carpatilor.
   Muntiii din Romania ofera un vinat variat.  Un vinator a aratat unui prieten un covor de blana de urs si se lauda:
   “Pe asta l-am impuscat in Bucegi.  Era primejdios: era sau el, sau eu”.
   “Pai, el face un covor mai frumos” a opiniat prietenul.

MIERCUREA CIUC

   Acest oras este cam de marimea lui Sf. Gheorghe dar are un grup mult mai mare si mai activ de radioamatori.  Am inceput vizitele cu Kalman YO6OEK care folosind un emitator-receptor de tip Volna, fabricat in Ucraina, este foarte activ in emisie, cit si in “packet radio.”  Urmatorul a fost Peti YO6FCV, care mi-a fost de mare ajutor ducindu-ma la diversi amatori din oras si chiar gazduindu-ma peste noapte.  Peti are o serie de aparate divrse si face multe legaturi.
   Pista YO6BGT, opereaza acum mai mult pe 2 metri, este membru in FIRAC, o asociatie internationala de radioamatori feroviari.  A urmat o familie cu trei radioamatori: tata Lacy YO6CFB, mama Ildiko YO6OBZ; si un baiat de 13 ani, Lacika YO6OEY.  Ei folosesc in comun un emitator-receptor si niste aparate auxiliare, toate facute in casa.  Laci YO6FDP, foloseste la fel numai echipament construit de el si judecind dupa registrul lui in care trece legaturile facute si dupa QSL-urile pe care le-a primit, este foarte activ.
   A urmat o alta familie de radioamatori compusa din tata Tibi YO6CBI, mama Kety YO6FDE, si fiu Biti YO6OFA.  A trebuit sa fac mai multe fotografii caci ori unul, ori altul, s-au miscat sau nu au zimbit destul de prietenos.  In urmatoarea familie erau doi radioamatori: sotia Eniko YO6ODZ, si sotul Peter YO6BZL.  Instalatia lor este complet construita de ei.  Panoul frontal al emitatorului-receptor are o sumedenie de intrerupatoare si comutatoare, precum si o serie de orificii in care se pot monta la nevoie si alte butoane.  Asa sunt aparatele construite de radioamatori: mereu in schimbare si inbunatatire.
   Urmatorul, Attila YO6OBI, are un aparat construit de el si altul de provenienta militara, dar poseda si un emitator-receptor portabil modern pentru unde ultra scurte.  Peti YO6FCV, m-a dus sa-mi arate radio clubul judetean unde functioneaza statiunea YO6KNE.  Acesta este in “Casa Elevilor” si cind este operata de copii, atunci se foloseste indicativul YO6KNS.  Ei utilizeaza un vechi aparat militar scos din dotarea armatei si un receptor de fabricatie cehoslovaca.  Peti lucreaza mult cu cercetasii care dupa 1989 s-au organizat masiv, si au multe si felurite activitati educative.
   Bela YO6OAF, lucreaza in telegrafie si foloseste un singur aparat construit de el, dar acesta este foarte mare.  Vizita urmatoare a fost la Wily YO6FCW, un radioamator entuziast care foloseste un aparat de fabrica  si pentru banda de 2 metri are un “walkie-talkie.”  Wily YO6FCW, ca si Pista YO6BGT, mentionat mai sus, lucreaza tot la calea ferata.
   Ultimul pe care l-am vazut a fost Gabi YO6JN, care in loc sa-si monteze statia de radio acasa cum fac majoritatea amatorilor, si-a instalat-o intr-un edificiu pe care il are afara din oras.  Acolo are o antena tip Quad cu doua elemente pentru lungimile de unda de 10, 15 si 20 de metri, precum si un emitator-receptor modern facut de fabrica.  Statia este ideala pentru lucru cu statiuni la mare distanta sau in concursuri.
   Cind am luat trenul sa ma intorc la Bucuresti, sapte radioamatori au venit la gara sa-si ia ramas bun si sa fie siguri ca plec.

 INCHEIERE

   In timpul vizitei mele anterioare am intilnit radioamatori in citeva localitati din Transilvania; acum am fost in alte sase orase.  Mai sunt multe centre cu activitati bune de radioamator, dar a trebuit sa viu acasa sa ma odihnesc.  Stiu ca un pic ne-am necajit reciproc: ei ma indemnau sa beau, ceea ce eu nu obisnuesc - iar eu le ceream sa zimbeasca la fotografiat, ceea ce ei nu obisnuesc.   Ma bucur ca am facut aceasta calatorie, intilnirile cu prieteni este cea mai placuta distractie (ei bine, a doua cea mai placuta distractie) pentru un batrin ca mine.