Ca sa fiu sigur ca nu voi pati ca acum vreo 20 de ani cand la “sfatul” securitatii nu am fost admis la radioclubul Timisoara, iar la radioclubul din Bucuresti aveam un neradioamator in spatele meu in tot timpul vizitei, am cerut Federatiei o invitatie oficiala in scris.  Am si primit o invitatie care era semi-oficiala caci nu avea stampila Federatiei, ulterior dl Vasile Ciobanita, secretarul general mi-a zis ca cica nu a gasit stampila cand mi-a scris.  Era o precautie care s-a dovedit inutila caci in mai tot locul sefii de club si amatorii din diferite localitati m-au primit cu multa prietenie, mi-au aratat statiile lor, m-au plimbat prin orasele lor, m-au invitat in casele lor.
   Necunoscand prezenta dotare a amatorilor din tara, inainte de plecare l-am intrebat pe secretarul general al Federatiei ce anume ar fi mai util sa aduc.  Dansul a evitat sa-mi raspunda ca sa nu se interpreteze ca amatorii YO cer anumite lucruri de la straini dar dupa cateva insistente am inteles ca literatura tehnica ar fi cea mai de folos.  Am comandat de la ARRL 15 exemplare din Handbook 1993 si o serie de alte carti publicate de ei, am adaugat colectii de reviste QST, CQ, The DX Magazine, colectii de cataloage, dischete, microfoane, casci, comutatoare, mufe, filtre de ferita, filtre trece sus si cele trece jos, precum si alte maruntisuri necesare radioamatorilor.  Am desfacut doua transceivere de mana Yaesu pentru 2 m si am impachetat separat aparatele propriu-zise, antenele, bateriile, precum si incarcatoarea pentru ele si le-am plasat in diferite colturi ale geamantanului.
   Deoarece cartile si periodicele sunt cam grele iar eu eram limitat la greutate pe avion am rezolvat problema luand foarte putine haine pentru mine, plasand materialele grele in bagajul de mana care nu se cantareste la aeroport.  Am aranjat cu Taromul din New York sa pot lua extra greutate, un colet de 25 kg care era tocmai 10 ARRL Handbook-uri 1993 si am expediat separat un colet de 35 kg cu carti si reviste.
   Ca sa usurez schimbul de QSL-uri intre YO si W am cerut de la ARRL sa-mi trimeata tot ce aveau pentru Romania si mi-au trimis un pachet de vre-o 4 kg pe care l-am dus si l-am predat Federatiei, de unde s-a distribuit.
   Am calatorit cu Tarom caci vroiam sa vad daca este vreo diferenta intre conditiile mizerabile de acum 8 ani cand am mai zburat cu aceasta linie aeriana si cele din prezent.  Pe linia New York - Bucuresti Taromul are acum 3 curse pe saptamana si folosesc cele mai moderne airbusuri.  Zborul a fost perfect si serviciul excelent.

   Stiind ca pentru aparate electronice se incaseaza vama si deoarece mie nu imi pare rau sa cheltuiesc pentru prietenii radioamatori dar nu imi place sa dau deloc bani vamesilor (si nu le-am dat niciodata) nu am adus echipament mare in afara de o antena verticala 14AVQ.  Am desfacut antena cit se putea, am pus partile mai mici intr-un geamantan iar tevile lungi le-am legat impreuna si am atasat la ele o mulineta de pescuit ca sa nu arate ceea ce era de fapt si ceea ce ar fi putut sa atraga atentia vamesilor.  In sala de sosire unul cu cizme si epoleti m-a intrebat:
   “Pentru ce sunt aceste tevi?”
   “Pentru pescuit” i-am raspuns calm si serios.
   Omul m-a inconjurat de cateva ori apoi m-a intrebat:
   “Dar de ce sunt de aluminiu?”
   “Sunt pentru pesti de aluminiu!” l-am lamurit pe preacuriosul si am impins repede caruciorul incarcat cu geamantane si cutii spre vama.
   Vama are doua sectoare; unul pentru cei care nu au nimic de declarat si absolut toti calatorii au ales aceasta cale.  Alt sector este pentru cei care se simt cu musca pe caciula si deodata sunt apucati de impulsuri de onestitate si dorinte de spovedanie dar acolo n-am vazut pe nimeni, nici macar un vames.
   Vamesul m-a intrebat de cateva ori daca am echipament electronic si i-am raspuns cu tonul cel mai sincer pe care am reusit sa-o simulez ca nu am decat carti.  Toate bagajele erau legate cu sfori, curele de sigutanta, unele chiar si cu lanturi cu lacate; desfacerea lor cerea migala si timp mult.  Vamesul ba ca nu vroia sa se incurce cu desfacerea bagajelor, ba ca era convins de expresia mea proverbiala de cinstita, m-a lasat sa trec fara sa deschida ceva.
   La iesirea din aeroport am fost asteptat de Vasile, YO3APG, secretar general al Federatiei si Ovidiu, YO3CBO.  Ei m-au recunoscut dupa betele de pescuit care au devenit deja o antena 14AVQ si dupa indicativul meu WB2AQC care era brodat pe sapca.  Am carat bagajele la masina lui Ovidiu care era asa de prafuita parca chiar a traversat Sahara cu ea.  Am aflat ca in Romania benzina si alte bunuri sunt cam greu de gasit dar nu am auzit ca ar fi si criza de apa.  Sosing acolo in luna mai am intrebat pe Ovidiu cand se spala masinile la Bucuresti.  Mi-a spus ca in ianuarie sau cand ploua dar apoi mi-a destainuit ca o lasa murdara si nu o spala nici atunci ca golanii de pe strada sa nu sara pe ea.
   De la aeroport ne-am dus la Federatie unde am predat materialele aduse, apoi fiind obosit ne-am dus acasa la Vasile YO3APG, care mi-a oferit ospitalitatea lui.
   Timp de aproape 4 saptamani pe langa vizitele facute radioamatorilor bucuresteni am colindat tara cateodata impreuna cu Vasile, YO3APG, in alte ocazii singur.  Partea cea mai grea a voiajurilor a fost caldura din trenuri iar partile cele mai placute erau intilnirile cu amatorii pe care ii stiam de acum 35 - 40 de ani.  Din pacate pentru multe intilniri am ajuns prea tarziu, unii din prietenii mei radioamatori au decedat intre timp.
   La Bucuresti l-am gasit pe Gil, YO3FU, care mi-a fost pionier la YO2KAC in anii 1956-1958.  El si-a mai schimbat numele de citeva ori, eu l-am cunoscut Gigel, cand a mai crescut a devenit Ghita, mai apoi Gil, iar in ultimul timp, dupa spusele Marelui Crocodil Liviu, YO3RD, a devenit Ghitan.  Numele si-o fi schimbat des dar mereu si-a pastrat humorul si am fost fericit sa-l vad din nou.
   Gil mi-a povestit ca intr-o cladire a unei vechi militii un om cu o hartie in mana a intrebat pe un amarat intalnit pe coridor:
   “Stii dumneata unde se bate la masina?”
   “Nu stiu” a raspuns amaratul “Pe mine m-a batut manual!”
   Venind vorba de Marele Crocodil, l-am vizitat pe Liviu, YO3RD, care pentru decenii a fost in fruntea amatorismului romanesc cu aparatura lui de constructie proprie care se inalta de la podea la tavan, cu numeroasele lui carti publicate in folosul amatorilor si indrumarea tuturora care vreodata i-au cerut sfatul.  L-am intrebat daca s-a mai modernizat si a trecut de la emitatorul cu scantei la ceva nou si el mandru mi-a aratat un emitator-receptor japonez.
   O alta “institutie” demna de venerat este Andy, YO3AC, care este “parintele” QTC-urilor de vineri seara la orele 18.00, pe 80 m, retransmise sambata dimineata pe 2 m.  Aceste emisiuni de informare au inceput din 1976 si pentru multi ani au fost singurele surse de informatii accesibile radioamatorilor YO.  Am vazut de cateva ori cata importanta se da acestor emisiuni; cand eram vineri intr-un oras de provincie si doream sa facem planul de vizite, mi s-a spus ca la 6-7 seara nu e bine caci amatorii sunt ocupati ascultand QTC-ul.  Era ca cetateanul de rand care lasand totul balta in anumite seri, cand nimic nu era mai important decat sa fuga acasa, sa vada Dallas la televizor.
   L-am vizitat si pe Nelu, YO3CZ, pe-l stiam de prin anii 1954 - 1958.  Are o statie de fabrica si este destul de activ atat pe banda cat si in probleme organizatorice.
   M-am dus si la radioclubul municipal unde amatorii locali se aduna marti dupa-masa sa ridice QSL-urile sosite si sortate cu dragoste si migala de Misu, YO3PI, si Rodica, YO3ARF.  Sotul doamnei Rodica a fost George, YO3RF, cel mai respectat si iubit radioamator roman care a existat vreodata, si tocmai acest om a avut de indurat nedreptatile regimului trecut fiind condamnat la ani grei de munca silnica, cu toate ca era absolut nevinovat.  Acest club are si o statie, YO3KWA, dar aparatura era “in reparatie” de cate ori am trecut pe acolo.
   Am intalnit la acest club pe “marii rechini” din perioada tineretii mele: Mihai, YO3CV; Petrica, YO3ZR; Lulu, YO3LX; Vasile YO3CR; Nicolae, YO3ZM; Mihai YO3ZC; precum si pe multi altii care au devenit “rechini” dupa plecarea mea din tara.
   Dintre cei noi, trebuie sa incep cu Tina, YO3FRI, cea mai fotogenica dintre toti amatorii YO.  Tina este foarte activa, participa la concursuri si este foarte constiincioasa la trimiteri de QSL-uri.
   Dan, YO3AID, foloseste antene simple dar scoate rezultate bune cu aparatele lui industriale.
   Carol, YO3RU, de profesie inginer de radiocomunicatii, isi pregateste baiatul, Andrei (YO3-2496/BU) pentru examenul de radioamator.
   Ely, YO3AS, este ofiter de politie si amator pasionat; fiul sau Ely Junior, era in asteptarea autorizatiei de emisie.  Lucky, YO3DCO, folosing aparatura de fabrica si un Yagi cu 3 elemente montat pe un turn inalt chiar in centrul Bucurestiului a obtinut in putini ani rezultate exceptional de bune.  Sandu, YO3FBK, este tot o stea noua pe firnamentul radioamatorismului YO, lucreaza si in packet radio, domeniu relativ nou in Romania.
   L-am vizitat pe Lix, la sediul companiei sale ADCON Computer unde si-a instalat o statie de club YO3KWT, pentru folosinta lui si a catorva angajati radioamatori.  Lix este cunoscut ca proiectantul si realizatorul unui excelent emitator-receptor, tip A412, folosit de multi amatori YO.
   Pe Toto, YO3NL, l-am intalnit la Federatie; ca presedinte al comisiei municipale de radioamatorism din Bucuresti, este foarte activ in probleme de organizare si relatii oficiale.
   Am vazut si radioclubul Scolii Generale nr. 175, cu indicativul YO3KWF, unde de ani de zile Vasile, YO3AAJ, a instruit sute de elevi si a pregatit pe multi din ei pentru examenul de radioamator.  Unii au participat la concursuri nationale de telegrafie de sala si au obtinut rezultate remarcabile.
   Statiunea de la Palatul Elevilor, YO3KPA, este condusa de Sandy, YO3AWC, in colaborare cu Nicu, YO3CB, care a lucrat la aceasta institutie chiar de la infiintarea ei, cand era inca in Cotroceni si se numea Palatul Pionierilor.
   Doresc sa arat ca am incercat sa vizitez cat mai multi radioamatori in cat mai multe localitati.  Am cerut sfatul secretarului general al Federatiei, caci el stia unde voi gasi amatori activi.  Pe plan local, sefii cluburilor judetene m-au indrumat si chiar au aranjat intalnirile.  La Timisoara, orasul meu natal, cunosc multi amatori, asa ca acolo m-am descurcat singur.  Marea majoritate a amatorilor solicitati au acceptat cu placere cate o scurta vizita, si-au aranjat statiile si si-au pregatit indicative scrise care ajuta la indentificarea fotografiilor.  Am considerat ca dupa cum era la latitudinea mea pe cine sa vizitez, era si dreptul celor solicitati sa ma accepte sau nu.
    Amatorii m-au invitat cu prietenie, chiar si in cazurile cand avand complexe de inferiotate s-au scuzat ca aveau aparate mai simple, facute de ei, care nu se compara cu aparatele fabricate in Japonia sau Statele Unite.  Le-am spus ca daca au proiectat si executat macar o parte din echipamentele lor, ei ar trebui sa se mandreasca, caci dovedesc ca sunt amatori mai buni decat mine, de exemplu, care ca sa-mi instalez o statie tot ce a trebuit sa stiu era sa telefonez la o pravalie, sa le spun ce-mi trebuie si sa le dau numarul meu de cont.
   Au fost si cazuri cand amatorii au fost vizibil jenati de starea proasta in care se gaseau casele in care locuiau.  Zeci de ani, casele nationalizate nu prea au fost intretinute, dar cu chiriile mici pe care locatarii le plateau nici nu se putea face prea mare gospodarie.  Un radioamator pe care-l stiam de cand am fost la YO2KAC s-a scuzat ca fiind burlac, era dezordine in casa, deoarece nu a maturat de 12 ani.  Eu, fiind casatorit, nu stiu la ce intervale de timp matura burlacii dar nu cred ca numai femeile au dreptul exclusiv la matura.  Pe de alta parte, la socrul meu in casa, desi are nevasta, cred ca nu s-a maturat de cand si-au luat televizor.
   In timpul vizitelor am avut greutati cu gazdele foarte insistente, care-mi ofereau fara intrerupere tot felul de bauturi alcoolice.  Ei nu au inteles ca s-ar putea ca unuia sa nu-i placa bauturile alcoolice si erau jigniti de refuzul meu repetat.  Eu nu beau nici Coke, nici Pepsi si ca sa mai scapam de discutii am cerut cate un pahar cu apa rece.
   “De ce in programul de televiziune Dallas nimeni nu bea apa?” m-au intrebat de cateva ori.
   “Pentru ca in Texas apa este foarte scumpa!” am incercat eu sa dau o explicatie dialectica.
   Pana la urma am zis ca nu beau, deoarece religia mea nu imi da voie si am inventat o noua credinta, o combinatie intre pocaiti si musulmani.  Nu stiu daca m-au crezut dar sunt sigur ca nu as fi putut converti pe nimeni.
   Nici o picatura de bautura nu a ramas neconsumata caci Vasile, YO3APG, mereu s-a sacrificat si a acceptat si portia oferite mie.  De fapt cand am plecat sa vizitez amatorii si Vasile a ramas cu altii, la intoarcere mereu am vazut cat de mult s-a sacrificat; cu cat ochii lui erau mai inchisi, cu atat sacrificiul lui a fost mai mare.
    O mica problema pe care am intimpinat-o este obiceiul galant al barbatilor din Romania de a saruta mainile doamnelor, atat la intalnire cat si la plecare.  Eu nu eram un adept al acestei deprinderi nici cand am trait in tara, iar in Statele Unite acest lucru nu exista.  Era cam jenant cand am vizitat cate un radioamator si am fost presentat doamnelor din casa, secretarul general, seful clubului judetean si toti care erau in grupa, au sarutat ceremonios mainile doamnelor, numai eu, americanul necioplit, am coborat mana deja ridicata si am scuturat-o tovaraseste.  Vedeti, eu am ramas in urma cu un regim desi in timpul vizitelor din trecut am vazut la televizor ca un timp in tara ministrii se cam imbulzeau la pupatul mainii.  Eu ministru nu sunt, savante nu am intalnit, desi nu aveam nici o obligatie in acest sens!

   Primul drum facut in afara Bucurestiului a fost la Brasov.  Am plecat cu YO3APG in ziua cand membrii Asociatiei Radioamatorilor Feroviari din Romania, afiliata la FIRAC, aveau o sedinta de lucru.  Cred ca erau cam 30 de participanti, reprezentanti din diferite orase ale tarii.  Am ascultat un timp discursurile lor, dar deoarece eu m-am saturat de sedinte de cand traiam in Romania, am plecat in oras sa fac fotografii.  Un localnic, Iosif, YO6FUV, mi-a fost ghid pentru o ora si mi-a aratat centrul orasului si faimoasa Biserica Neagra.
   Ne-am intors tocmai cand se faceau alegerile pentru noul comitet de conducere.  Am observat ca pe cand discutiile in probleme organizatorice erau destul de animate, cand s-a ajuns la alegeri, era ca in trecut: s-au propus unul cate unul candidatii pentru diferite functii, membrii prezenti nu au facut nici o alta contrapropunere si nici nu au discutat calitatile celor propusi.  S-a votat in unanimitate ca si cum totul era pre-aranjat.  Am asteptat ca la sfarsitul sedintei participantii sa se ridice, sa aplaude furtunos si sa scandeze lozinci, dar din fericire, astea nu s-au mai intamplat.  In conditiile de libertate si democratie am crezut ca vor apare multiple candidaturi pentru fiecare post de conducere, dezbateri constructive, discutii, argumente, dar obiceiurile intiparite zeci de ani se schimba greu si incet.
   Am vizitat radioclubul judetean YO6KAF, avand sef de club pe Nelu, YO6AWB, unde am facut fotografii cu operatorii Marius, YO6FTV; Feri, YO6BSJ; cu fiul sau Attila, YO6-032/BV; si natural cu seful.  Am plecat sa vad statia lui Theo, YO6BKG, una din primele din tara echipata cu packet si mailbox.  Lantul de comunicatii packet prin Ungaria care ar lega Romania cu Europa de vest nu era inca instalat asa ca amatorii YO se conectau la reteaua din Bulgaria care la randul ei este legata de restul Europei.
   Am vazut si familia de radioamatori a veteranului Dan, YO6EZ; cu fiica Ines, YO6ZI, activa atat pe banda cat si la organizare de concursuri de goniometrie; si nepotul Alin, YO6-004/BV, vanator de vulpi cu experienta.
   Ne-am dus si la Geo, YO6MZ, care opereaza o statie bine aranjata, precum si la Victor, YO6AW, care are o antena quad impresionanta.  Ultimul brasovean vazut a fost Tica, YO6XO, acum pensionar, dar pe care l-am cunoscut inca pe cand era student la Politehnica din Timisoara.  M-a facut sa reflectez cat de repede au trecut anii si cu ce ne-am ales!
   In timpul calatoriilor cu trenul, Vasile, YO3APG, a facut multe legaturi folosind un mic walkie-talkie pe 2 m, sa vada cum functioneaza repetoarele, de la ce distanta se pot deschide, etc.  Unii dintre calatorii din compartiment au fost uimiti de astfel de activitati, altii au fost cam nelinistiti.  O doamna care pana la un moment dat a fost cam vioaie, cand l-a vazut pe Vasile care purta o sapca cu indicativul sau, YO3APG, greu de inteles in sine, scotand din servieta un aparat de radio folosit de autoritati si facand comunicari pe care ea nu le pricepea, s-a acoperit cu un ziar mare si nu a mai scos capul pana la prima statie unde, ori a coborat, ori s-a mutat in alt compartiment.
   O experienta asemanatoare am avut si cu un taxi in Bucuresti.  In general taxiurile au oblicatia sa aibe contoare care sa arate la destinatia cat este de plata, dar in cel putin jumatate de ocazii, soferii ziceau ca contoarele sunt stricate si cereau de 2-3 ori rata normala.  O data cand am intrat intr-un taxi sa vizitam un radioamator si Vasile, YO3APG, a scos micul emitator-receptor, soferul a devenit nelinistit si a pretins ca nu ii mai merge masina.  Am luat un alt taxi, radioul a fost scos numai dupa ce a pornit masina si minune ... chiar si contorul a functionat perfect.
   Cand am vizitat-o pe Tina, YO3FRI, de la Federatie pana la cartierul Pipera am luat un taxi si la destinatia Vasile YO3APG a platit suma indicata de contor.  La inapoiere, am luat un alt taxi care cica avea contorul stricat si pentru exact aceasi distanta ca la venire, soferul a pretins o suma de 3 ori mai mare.  Vasile a scos micul walkie-talkie din servieta si si-a dat indicativul.  Soferul si-a schimbat imediat atitudinea si a zis: “Platiti Va rog cat credeti D-voastra!”
   O data, langa hotelul Intercontinental un tanar se tinea scai dupa mine oferind sa-mi schimbe dolarii la o cota mult mai ridicata dacat cea oficiala.  I-am spus ca eu nu sunt strain si ca nu am valuta, dar el parca a mirosit dolarii si nu vroia sa plece.  Am scos din buzunar micul Yaesu, nici n-am apasat pe butonul de emisie, dar l-am ridicat la gura si am zis:  “Aici YO - WB2AQC portabil.”  Tanarul bancher de strada, deodata si-a amintit ca are o intalnire urgenta de afaceri altundeva si m-a parasit urgent.  Cine stie la ce s-o fi gandit?

   A doua deplasare cu secretarul general, a fost la Ploiesti - Campina - Valea Calugareasca.  La clubul judetean Prahova din Ploiesti, YO9KAG, am intalnit operatorii Eugen, YO9FBO; Gheorghe, YO9AEL; Titus, YO9FMR; Stelian, YO9AYM; precum si pe altii pe care nu pot sa-i numesc din cauza unui fapt curios: o parte din notitele mele si din QSL-urile pe care le-am colectat in cursul vizitelor au disparut din geamantanul predat la Tarom la intoarcere.  Notitele si QSL-rile imi trebuiau la identificarea fotografiilor si pentru scrierea notelor de drum.  Nimic altceva nu a disparut, nici nu aveam lucruri de valoare, dar daca cineva vroia sa stie cu cine m-am intalnit putea doar sa-l intrebe pe secretarul general care mereu colabora cu autoritatile, sau sa copieze notitele mele si indicativele de pe QSl-uri, nu era nevoie sa le ia.  Se pare ca vechile obiceiuri dispar greu.
   Tot in Ploiesti l-am vazut si pe Sax, YO9AFT, cu care am avut multe QSO-uri, si am admirat cu invidie antena lui quad.  Urmatorul amator vizitat apartine grupului marilor rechini: Iulian, YO9VI, care sta la etajul cel mai de sus al blocului sau si foloseste tot un quad formidabil.  Am fost si la Electroplus unde un grup de radioamatori printre care: Liviu,YO9FAF si Florentin, YO9CHO, au realizat o firma prospera si o instalatie de TV prin cablu.
   Trebuie sa mentionez ca in timpul vizitelor mele am urcat pe jos parca sute de etaje caci se pare ca fiecare radioamator statea cat mai sus posibil in blocuri fara lift sau cu lifturile defecte care aveau notite ingalbenite de vreme “temporar nu functioneaza.”  Trenurile foarte calde si lifturile defecte vor ramane mult timp in aminitirea mea.

   La Campina ne-am dus la Nita, YO9WL, si simpatica lui partnera, Liliana, YO9FVU.  Il stiam pe Nita de peste 35 de ani, iar cu Liliana am avut recent cateva QSO-uri.  Am facut si o scurta plimbare prin oras si am vizitat pe Victor, YO9HL, si pe Nelu, YO9BFQ, care au un lucru in comun: statiile lor sunt instalate in spatii atat de mici incat mi-a fost greu sa le fotografiez.
   Cu Liliana, YO9FVU; Nita, YO9WL si Misu, YO6BCV, ne-am dus la Clubul Elevilor, YO9KPD, situat pe strada unde se afla castelul Iulia Hasdeu precum si casa memoriala si muzeul marelui pictor Nicolae Grigorescu.  Copii nu am vazut, cred ca era in afara orelor de program, dar l-am intalnit pe Lucian, YO9IF, instructorul lor si seful statiei.

   La intoarcere ne-am oprit la scoala din Valea Calugareasca unde prin grija directorului Andrei, YO9FNS si a invatatorului Aurel YO9FNR, functioneaza radioclubul copiilor, YO9KVV.  Scoala are si un atelier pentru constructii electronice.

   Urmatorul drum a fost lung si anevoios si a inclus orasele Sighisoara, Targu-Mures, Cluj-Napoca, Oradea, Arad cu o serie de localitati mici din jur, apoi Timisoara si Craiova.
   De la Bucuresti, secretarul general si cu mine am luat trenul la Sighisoara unde ne astepta Emanoil, YO6QAR, unul din cei doi sefi de club din Targu-Mures.  S-a facut acest aranjament caci drumul cu trenul pana la Targu-Mures ar fi fost lung si intortocheat, dar cu masina lui Emanoil era mai drept si mai simplu.  Cu aceasta ocazie am vazut si Sighisoara cu cladirile ei medievale si am intalnit doi amatori locali: Dan, YO8AHL/6, care in ultimii ani a locuit in Iasi si acum foloseste un emitator - receptor de fabrica; precum si pe prietenul sau Mihai YO6UQ.

   De la Sighisoara am plecat cu masina condusa de Emanoil YO6QAR, la Targu Mures.  Ajuns la radioclubul judetean Mures, YO6KBM, am gasit peste 20 de amatori vorbind romaneste si ungureste, intr-o atmosfera de prietenie totala.
   Aici a fost singura ocazie dupa cate stiu, ca un ofiter de la Serviciul Roman de Informatii a venit sa vada dupa ce draci ma tiu; am fost prezentati; eu stiam cine este si el stia ca eu stiu. am vorbit cu el nitel, era foarte politicos si cred ca s-a convins ca nu am venit sa numar submarinele atomice din oras.
   L-am intalnit si pe Val, YO6DDF, al doilea sef al acestui radioclub foarte activ, cu un numar mare de membri.  Am facut o serie de fotografii la statie cu diversi operatori al caror nume ar fi ramas in mister datorite celui care mi-a cotrobait prin geamantan daca nu i-as fi putut identifica cu ajutorul pozelor si a lui Val, YO6DDF.  Am intalnit pe Grig, YO6ODM; Karcsi, YO6XR; Nelu, YO6CGE; Valy YO6AHP; Sanyi, YO6CBM; Geo YO6OBG; Mit, YO6DCE; Geza, YO6DV; Nicu, YO6DNH; Laci, YO6OCI; Stefan, YO6OBH din Reghin; si pe multi altii.
   Am vizitat statia eleganta cu aparate de fabrica si cu calculator a lui Emanoil, YO6QAR; alta inzestrata tot cu echipament industrial a lui Geo, YO6OBG.  Am mai vazut aparatele in majoritate constructii de amator ale lui Feri, YO6XB, de meserie profesor de fizica, precum si statia lui Ianos, YO6MK, care foloseste atat aparatura de fabrica cat si de amator.
   Inainte de a pleca din New York, am trimis la Federatie o copie a autorizatiei mele de radioamator si niste date personale.  La sosire la Bucuresti Vasile, YO3APG, mi-a inmanat o autorizatie de radioamator cu indicativul  YO / WB2AQC pe care am folosit-o in diferite orase, mai ales pe 2 m FM cu walkie-talki pe care l-am adus de acasa.  La Targu Mures prin bunavointa lui Sanyi, YO6CBM, am folosit echipamentul din masina lui si am facut vre-o duzina de QSO-uri cu amatorii din imprejurimi.

   De la Targu Mures am continuat la Cluj Napoca unde ne-a asteptat la gara Nelu, YO5TE, seful radioclubului judetean Cluj, cu o mica grupa de amatori locali.  Am vazut statia frumos aranjata a lui Bela, YO5TP, care include un emitator-receptor Heathkit; una la fel de aratoasa a lui Vasile, YO5BLA, care foloseste un transceiver de fabrica, precum si accesorii construite de amatori si am admirat quadul lui amplasat inalt deasupra blocului.
   Am vizitat statia lui Nelu, YO5TE, care pe langa un emitator-receptor de fabricatie straina si echipament auxiliar construit de el foloseste si un calculator, inca destul de scump si greu de procurat acolo.  Nelu mi-a dat un tur al orasului, o urbie foarte frumos intretinuta, avand si cateva cartiere noi si moderne.  Feri, YO5LH, utilizeaza cu succes constructii de amator si coltul lui este decorat  cu diplome si QSL-uri.  Statia lui Sergiu, YO5CRI, functioneaza excelent nu numai datorita unui emitator de mare putere ci si din cauza unor antene foarte bine degajate intre doua blocuri inalte.
   Nelu, YO5TE, si Bela, YO5TP, m-au dus apoi la Micesti, la o altitudine de 830 m, sa vedem locul unde statiunea de club a fabricii Unirea, YO6KAS/P a reusit sa obtina niste rezultate fantastice in concursurile VHF/UHF.  Secretul succesului este pozitia geografica si antenele instalate pe un turn inalt.

   De la Cluj-Napoca Vasile, YO3APG, s-a intors la Bucuresti, iar eu am continuat singur drumul la Oradea, unde Vasile, YO5BBL, seful radioclubului judetean Bihor, m-a asteptat la gara.  In tot timpul calatoriilor eu am purtat pe camasa indicativul meu gravat pe o mica placuta, cateodata si o sapca cu nume si indicativ, astfel incat recunoasterea la intalniri a fost usoara.  Am vizitat radioclubul cu statia YO5KAU care este foarte bine plasat chiar in centrul orasului.  De cand cu privatizarile, sunt greutati mari in obtinerea unor localuri bune pentru cluburile judetene precum si cu plata chiriilor destul de ridicate, dar acolo unde exista un sef de club intreprinzator si un grup de amatori entuziasmati si activi, lucrurile se pot aranja bine.
   Intre timp a aparut Tavy, YO5RE, care a fost student la Politehnica din Timisoara.  El a fost un radioamator atat de pasionat incat a fost mai mult timp la club decat la cursuri pana cand scoala i-a spus ca nu il mai vor, iar armata i-a zis ca il vrea.  A plecat Tavy la armata, dar avand o buba la autobiografie l-au dat la constructii in loc de combatanti.  A tras Tavy cu lopata caci pusca nu i-au mai dat, de dimineata pana seara si s-ar fi intors cu drag la facultate daca il lasau la vatra.  Eu cunosteam un colonel care era seful unitatilor de constructii din regiune, i-am explicat situatia si l-am rugat sa aranjeze sa fie trimis acasa.
   Iata ce mi-a povestit ulterior colonelul: “Mi-am notat dorinta ta si am plecat in control la unitatea unde era prietenul tau.  Am ajuns acolo seara tarziu, am inceput cu scandal caci am gasit sentinela dormind in post.  Am lucrat la inspectie vreo 3 zile si chiar inainte de plecare mi-am adus aminte de cea ce mi-ai cerut.  Am chemat pe seful unitatii si i-am ordonat ca in prima transa de militari lasati la vatra sa fie inclus si soldatul cutare.  Seful unitatii care era tot un colonel l-a chemat imediat pe subalternul lui, un maior, si i-a transmis ordinul.  Maiorul a dat ordin capitanului si dupa cateva retransmisiuni a fost chemat sergentul si i s-a spus ce sa faca.  Problema era ca soldatul cutare nu a raspuns la apel si toti ofiterii il cautau inebuniti.  Pana la urma sergentul si-a amintit ca soldatul cutare este la carcera caci a fost gasit de mine dormind in post.  L-au scos, l-au curatat si l-au trimis acasa.”  Asa a ajuns soldatul cutare, inapoi la facultate.
   Acum, dupa cca. 35 de ani, soldatul cutare mi s-a parut mai grasut si mai chelut, dar cu acelas zambet smecheros, de la o ureche la alta, cu care il stiam inainte.  Cu Vasile, YO5BBL, ne-am dus sa vedem statia lui Tavy care s-a pozat langa echipamentul sau dar si-a incrucisat bratele la piept si a refuzat cu incapatanare sa-si puna indicativul pe statie.  De fapt, daca era statia mea cred ca as fi facut la fel.
   Vizitele la radioamatori au fost bine organizate.  L-am vazut pe Puiu, YO5BIM, cu o statie mica dar folosind si un calculator pentru packet; Nicu, YO5ALI, are echipament bun si lucreaza multe DX-uri; Carol, YO5AIR, care avand un indicativ pe perete mai mare decat toata instalatia era ideal pentru fotografiat; Dorin, YO5DNI, cu o statie modesta dar foarte activa; si Kuli, YO5LN, care a obtinut rezultate frumoase in trafic cu o statie bine aranjata.  Vasile, seful clubului, m-a gazduit peste noapte asa ca am vazut si statia lui, YO5BBL, cu un calculator care devine de nelipsit in statiile de radioamator moderne, si l-am cunoscut pe fiul sau Andrei, YO5-4074/BH.
   Cu Vasile, YO5BBL, si Tavy, YO5RE, am facut un scurt tur al orasului in care s-a cladit mult si s-a infrumusetat de cand l-am vazut cu multi ani in urma.

   De La Oradea am plecat cu trenul la Arad unde la gara am fost asteptat de Mircea, YO2VA, si Peter, YO2LGO.  Mircea este cel mai bun organizator dintre toti amatorii pe care i-am vazut.  Omul a facut o harta cu localitatile celor pe care a propus sa vizitam, cu amatorii si indicativele lor, distantele in kilometri intre ei, timpul cat tine sa ajungem de la unul la altul, etc.
   Bine pregatiti, in orasul Arad l-am vizitat pe Stefan, YO2BZ, radioamator cu experienta, care a contribuit mult la ghidarea convoaielor germane cu alimente si medicamente venite in tara dupa evenimentele din decembrie 1989.
   L-am vazut si pe Peter, YO2LGO, care a vrut sa se pozeze la statie cu catelul lui pe care il dreseaza sa latre “CQ.”  Vizitand echipamentul lui Ioan, YO2BJ, am vazut ca este un constructor de mana intaia iar statia computerizata a lui Ady, YO2BT, denota ca si el tine pasul cu progresul tehnic.
   Tot la Arad l-am vizitat pe Jon, YO2LEJ, care folosind un Heathkit si niste aparate construite de el este unul dintre amatorii cei mai activi din orasul de pe Mures.
   Mircea, YO2VA, autorizat din 1954, are o statie foarte frumoasa si o serie de antene modeste la vedere dar care dau rezultate remarcabile.  Pasiunea lui Mircea este QRP, contacte radio folosind puteri mici, de obicei sub 5 W.  Pana in prezent a lucrat QRP in SSB cam 80 de tari diferite.  Este impresionant evidenta numarului enorm al legaturilor, toate notate cu migala si precizie.  Mircea a ghidat prin radio convoaiele de ajutor venite din Franta, le-a asteptat la intrarea in oras si le-a condus cu pricepere la destinatiile lor.
   Intr-o dimineata m-am dus cu Mircea la oficiul postal de cartier sa-si ridice corespondenta de la casuta postala pe care si-a inchiriat-o ca sa reduca numarul QSL-urilor care nu mai ajungeau la adresa lui.  Iata insa o situatie curioasa: in loc sa mearga direct la casutele postale aflate in holul postei, Mircea s-a dus la un ghiseu si a cerut corespondenta sosita.  Credeam ca era numai un pretext sa mai schimbe o vorba cu una din oficiantele frumoase dar mi-a spus mai tarziu ca multe scrisori dispar chiar si din casutele postale, publicul si hotii avand acces la ele, asa ca nu se mai depoziteaza acolo ci raman in sala cu functionarele pana cand destinatarii vin sa le ceara.
   Unii se mai intreaba ce se intampla cu corespondenta venita din strainatate care nu ajunge nici pana la oficiile postale de cartier.  Trecand prin multe maini, unele mai curate decat altele, pentru unii lucratori la posta tentatia este mare de a “verifica” scrisorile care ar putea sa contina ceva valoros ca un timbru verde.  Dupa deschiderea plicului corespondenta respectiva se arunca si iata de ce multe QSL-uri trimise amatorilor YO nu mai ajung la destinatie.

   De la Arad, cu Mircea, YO2VA, si Peter, YO2LGO, am pornit la Ineu sa-l vedem pe Nelu, YO2LEA, care are o serie de aparate, majoritatea constructii de amator; iar de acolo am continuat in munti la Sebis, o localitate mica dar unde am intalnit 3 radioamatori.  Primul a fost tanarul Felix, YO2LIN, activ in telegrafie cu o statie de constructie proprie, mica dar buna.  Felix tocmai a primit vizita veteranului Petru, YO2ALK.  Am continuat cu drumul la Sorin, YO2LIM, care foloseste tot o statie modesta dar are si un mic amplificator final si face multe legaturi.

   Sud de Sebis este o comuna mica Buteni unde ne-am oprit sa-l vedem pe Fred, YO2ASJ, care desi acum multi ani a fost victima paraliziei infantile este agil si isi castiga painea raparand radiouri si televizoare.  Tot la Buteni l-am vazut pe Andrei, YO2CGU, profesor de fizica la scoala locala si am examinat statiunea lui “home made” cu panoul plin de butoane si instrumente dovedind ca ii place munca de constructii.

   Tot de la Arad, pe o alta ruta am ajuns la Lipova sa-l vedem pe Aliodor, YO2BOF, si statia lui de fabricatie industriala dar si cu multe aparate auxiliare construite de el.  Aliodor foloseste un calculator si este activ pe banda.

   Urmatoarea destinatie a fost Timisoara, orasul meu natal.  Aici am dat telefon lui Leo, YO2BM, care in lipsa sefului de club local, a aranjat toate vizitele.  Leo are o statie foarte eleganta si cu o antena Yagi cu 3 elemente pune un semnal foarte puternic in Statele Unite.  Cu Leo m-am dus la Romica, YO2AEG, electronist de meserie si asta se vede la statia lui bine amenajata.  Continuand cu vizitele ne-am oprit la Bata, YO2LAM, care insa nu a fost acasa; de cand cu privatizarile, sta omul in pravalie si face bani.  Am vazut insa quadul lui montat inalt deasupra acoperisului.
   Cu urmatorii 2 amatori am avut multe QSO-uri din New York si pe ambii i-am receptionat foarte bine.  Primul este Oscar, YO3BF, pe care il cunosc de vre-o 35 de ani; el foloseste o statie complexa cu majoritatea echipamentului construit de el.  Al doilea este Zoli, YO2BP, care are un emitator-receptor de constructie industriala dar cheia succesului sau este o antena quad bine dagajata.
   Ultimul timisorean vizitat a fost Aurel, YO2BS, inginer la postul de radio si televiziune; statia lui este bine echipata dar nu se aude prea des din cauza obligatiilor de servici.  La Aurel a venit si eternul tanar Policarp, YO2BX, de care am pomenit ca nu matura casa prea des.
   Radioclubul nu am putut sa-l vad caci seful cand a auzit ca sosesc a pus o nota pe usa: “Sunt in concediu pe 3 zile” si a disparut din oras.  Acum 20 de ani cand am venit in vizita si am dorit sa merg la radioclub, seful de atunci a fost sfatuit de “organele in drept” sa plece de urgenta din club, sa nu ma primeasca.  Oare istoria se repeta in Orasul Martir?

   Urmatorul oras vizitat a fost Lugoj.  Cand am ajuns cu trenul in gara, am fost asteptat de un unchi si o matusa pe care nu i-am vazut de aproape 10 ani, precum si de 2 amatori: Ivan, YO2AIX si Gheorghe, YO2AOB.  Am dat geamantanul meu neamurilor, urmand sa-i vad la noapte, si am plecat cu amatorii.
   Ne-am dus la Casa de Cultura a Sindicatelor, o cladire moderna in centrul orasului chiar langa raul Timis, unde este radioclubul local si statia YO2KHG.  Gheorghe, YO2AOB, este seful acestui club activ, inzestrat cu echipament bun.
   Dupa scurt timp a aparut si Beni, YO2CMI, cu care am avut un QSO pe 28 MHz SSB, cand era inca banda buna si mi-a trimis si QSL!  Cu Ivan, YO2AIX, urmatoarea destinatie, tot am avut o legatura dar pe 7 MHz telegrafie si tot am primit confirmare.  Cine spune ca e greu sa primesti QSL-uri de la amatorii YO?  Tot ce trebuie facut este de mentionat ca in curand vor fi vizitati si cei care nu au trimis QSL-uri, ca o ultima curtoazie dupa un QSO, vor avea in casa un yankeu imperialist tare furios.
   Tot in orasul de pe Timis l-am vizitat pe Romulus, YO2BXG, care lucreaza mai mult in telegrafie si pe Nelu, YO2BEH, cu o statie mare si puternica.
   Venind vorba de raul Timis, de multe ori am incercat sa inteleg de ce orasul de pe Timis se chiama Lugoj, iar orasul de pe Bega se numeste Timisoara.

   Urmatorul oras vizitat a fost Craiova unde nu am fost niciodata in cei 35 de ani traiti in Romania.  Poate cauza a fost ca multi banateni au avut ceva prejudecati fata de olteni; de exemplu odata circula un zvon ca intr-un parc la Timisoara s-a gasit un om spanzurat si in buzunar a avut o nota zicand: “De 3 saptamani am venit din Oltenia si nici pana acum nu m-au facut director.” Nu cred ca zvonul era adevarat caci in general nu tinea atat de mult.
   La gara am fost asteptat de Miti, YO7CKP, seful radioclubului judetean Dolj, YO7KAJ, si Constantin, YO7ARZ, care mi-au dat un tur al orasului si apoi m-au condus la club unde am vazut un mic emitator-receptor japonez si o cutie mare de provenienta militara.  Multe cluburi au in dotare echipament primit de la armata, unele functioneaza, altele stau acolo doar ca pavoazare sa impresioneze vizitatotii.  In curind a sosit Marcel, YO7LHA, cu care am avut cateva QSO-uri inainte.  Ne-am urcat cu totii pe acoperis sa vedem o antena Yagi cu 2 elemente pentru o singura banda si privind in jur am vazut spatii deschise in toate directiile, situatie fericita pentru bune legaturi.
   In Craiova, multumita talentului organizatoric al sefului de club Miti, precum si ospitalitatii craiovenilor am vazut multe statii.  La fabrica “Electroputere” unde inaintea evenimentelor din decembrie 1989 nu cred ca puteam intra, am vazut statia YO7KJX, unde Constantin, YO7BGA, pare sa fie sef.  Statia este bine dotata si activa.
   Am vizitat pe Marian, YO7BKX, fost telegrafist pe nave comerciale, dar a fost pus in “rezerva” cand fratele sau, in timpul unui voiaj in apus a ramas si n-a mai venit.  Asa a fost inainte de revolutie.  Ilie, YO7NJ, are pe raft o droaie de aparate, de la masa de lucru pana la tavan.  Eugen, YO7BEN, este la fel de bogat in echipament, toate facute in casa.  La fel se prezinta si instalatia lui Victor, YO7DO; multe aparate cu multe panouri, instrumente, comutatoare, sper ca el stie cum si cand sa le invarte.  Emil, YO7JV, are si el un sortiment bogat de aparataj electronic, doua din ele parca sunt emitatoare-receptoare.
   Marcel, YO7AY, foloseste echipament industrial si dupa QSL-urile si diplomele afisate pe perete a avut rezultate bune.  Constantin, YO7ARZ, utilizand un emitator-receptor de fabrica a lucrat un numar mare de tari pentru DXCC.
   Jean, YO7AOZ, isi tine un FTDX-500 pe o latura; fiind de fabricatie japoneza de pe partea cealalta a globului, parca asa merge mai bine.  Emitatorul-receptor a lui Constantin, YO7BGA, pe care l-am intalnit si la radioclubul fabricii “Electroputere” este folosit si de fiul sau Robert, YO7LFV.
   L-am vizitat si pe Constantin, YO7AOT, constructor de prima clasa, autor al cartii “Aparate electronice pentru radioamatori” si tata a 2 baieti pe care ii instrueste in electronica.
   Am observat ca la Craiova este o aglomeratie de amatori numiti Constantin; noroc ca au indicative diferite.
   La Clubul Elevilor, fostul Palat al Pionierilor, este statia de radio YO7KFK.  Cand directorul unitatii, Dorel, YO7LCZ, care este si seful de club, a fost informat de Miti, seful clubului judetean, ca am dori sa-i facem o vizita, deodata a pierdut cheile si s-a dus acasa sa caute altele, dar cica nu s-a mai intors toata ziua.  Cand Miti i-a telefonat a doua zi, harnicul director a fost ocupat cu pregatirea zilei copilului si nu am mai putut obtine o audienta.  Cineva ar trebui sa-i deschida o fereastra in biroul domnului director sa mai intre ceva aer proaspat!
   Dupa Craiova m-am intors la Bucuresti si am intalnit inca multi amatori atat la Federatie cat si marti dupa-masa la radioclubul municipal.  Daca am crezut ca ma voi putea odihni macar putin m-am inselat caci secretarul general a decis sa mergem a doua zi in Moldova.

   Am plecat seara din Bucuresti si a doua zi dimineata am ajuns la Botosani in nord-estul tarii.  In tren l-am intalnit pe Constantin, YO8CAO, care se intorcea din capitala si pe care urma sa-l vedem mai tarziu, in cursul zilei.
   In compartiment era grozav de cald si fereastra nu se putea deschide.  Aceasi situatie era si in compartimentele vecine.  L-am rugat pe conducator sa deschida fereastra dar nu si-a dat osteneala nici sa incerce.  Treaba e buna sau rea, leafa tot atata este.  Aceasi atitudine am gasit si in alte sectoare.  Pana la urma Vasile si Constantin au fortat fereastra si au deschis-o.
   Neanuntati ne-am dus cu secretarul  general Vasile, YO3APG, la radioclubul judetean Botosani, YO8KGL, unde Proto, YO8FR,, seful clubului lucra intr-un concurs.  Localul clubului are mai multe camere si este in centrul orasului, dar era foarte murdar.  Apa si curentul electric s-au taiat caci nu s-a platit consumul.  Electricitatea pentru club era obtinuta printr-o racordare de la un vecin dar lipsa apei s-a simtit mai ales in camera de baie.  Radioclubul este bine dotata cu aparatura si Proto este des pe banda folosind indicativul sau personal YO8FR.
   La club au venit Ilie, YO8DDV, si Constantin, YO8CAO (specialist in calculatoare), pe care l-am intalnit in tren.
   La Botosani era tocmai o sesiune de examene pentru autorizatii de radioamator cu o comisie venita de la Inspectoratul General al Radiocomunicatiilor din Iasi.  Unul din examinatori era Titi, YO8MI, pe care l-am cunoscut la Timisoara unde studia radiocomunicatii cam prin anii 1956-1958.
   Am vizitat radioclubul elevilor, YO8KGM, unde statia nu era montata dar au un emitator-receptor de fabrica.  Acolo am intilnit-o pe Monica, YO8RBR, sotia lui Florin, YO8RIL; ea este instructoare la cercul de radio. L-am vazut si pe Eugen, YO8RDT, care ne-a aratat o expozitie cu aparate electrice si electronice construite de elevii lui.  In sfarsit ne-am dus la Gef, YO8CHH, care are o statie foarte bine utilata intr-un mic local, separat de apartamentul sau, la ultimul etaj al blocului.  Aceasi statie este folosita si de fiul sau Felix, YO8RFF.  Am avut QSO-uri cu ambii pe 7 MHz, CW, si am primit QSL de la amandoi.

   Urmatorul oras a fost Bacau unde am reintilnit pe Titi, YO8MI, si am vazut statia lui compusa atat din echipament construit de el cat si un emitator-receptor Heathkit care trebuia montat din piese.  Fetele lui Titi sunt radioamatoare active; Manuela este YO8MQ iar Anca este YO8DGO si toti 3 folosesc aceasi statie.
   O alta familie de radioamatori este Sinus, YO8GF, si fiul sau Fanel, YO8OH, ambii utilizand o statie complexa cu multe aparate, unele de fabrica, altele de constructie proprie.
   Nichi, YO8ME, are niste echipamente “babane” de origine militara, in fiecare ar incapea 10 aparate japoneze de astazi.  Costel, YO8BNG, foloseste un frumos emitator-receptor FT-401B iar Sandy, YO8MC, are atat echipament de fabrica cat si de constructie proprie.
   Danny, YO8ROO, si fiul sau Sebastian, YO8SOO, au o statie simpla dar foarte activa.  Multumita lui Danny s-au confectionat la Bacau niste manipulatoare moderne si un mare numar de antene verticale de tip 12AVQ pentru benzile de 10-15-20 m.
   La radioclubul intreprinderii de avioane din Bacau, YO8KOS, seful este Laurentiu, “Bebe” YO8AXP pe care l-am gasit modificand ceva la un emitator-receptor constructie de amator.  Cand Bebe au auzit ca eu sunt un radioamator “american” a inceput sa-mi explice ceva intr-o engleza aproximativa din care nu am inteles nimic.  L-am rugat in romaneste sa repete ce a spus.  Bebe era atat de nervos ca se incurca si in limba lui.
   Clubul este inzestrat si cu o serie de instrumente de masura de precizie ca osciloscop, generator de semnale, aparat de masurat impedante, frecventmetru, etc. care ajuta mult la ajustarea aparatelor in constructie sau reparatie.
   Dupa Bacau ne-am intors la Bucuresti si speranta de a avea o zi de odihna s-a spulberat cand secretarul general a anuntat ca plecam la Pitesti si la Curtea de Arges.

   Radioclubul judetean Arges din Pitesti este intr-un edificiu separat de alte case, are mai multe camere, una pentru statia YO7KFA des auzita in eter, alta pentru sedinte si cursuri, in a treia era o mica expozitie de aparate oferite de membrii clubului pentru vanzare, de fapt un talcioc de sala, apoi mai au si un mic atelier centru constructii.  Langa cladire se afla un turn foarte inalt cu antenele statiei.  Seful clubului este Liviu, YO7FO, foarte bun organizator si mereu pus pe glume.
   La club au aparut si Gusti, YO7AQF, si Piti, YO7UP, pilonii radioamatorismului pitestean.  Din Campulung Muscel au venit in vizita George, YO7BBE, si Mihai, YO7BEM; am facut fotografii apoi ne-am dus cu totii sa mancam.  Am vazut ceva din oras apoi am inceput sa vizitam statiile radioamatorilor.
   Liviu, YO7FO, are ceva aparate moderne precum si o hardughie de origine militara.  Sotia lui Liviu este Katy, YO7BSR, iar baiatul este Cristi, YO7-001/AG.  Turnul foarte inalt instalat pe acoperis suporta o serie de antene si domina tot blocul.
   Gusti, YO7AQF, care m-a gazduit peste noapte, are destul de mult echipament pe care il foloseste cu pricepere.  El isi pregateste baiatul, Silviu, YO7-6203/AG, pentru examenul de emisie.
   Statia lui Piti, YO7UP, este relativ moderna dar el este tot pasionat pentru turnuri inalte si multe antene, si acestea compenseaza pentru puterea mica utilizata.
   Aparatele lui Miti, YO7FOD, sunt frumos aranjate si statia include si un calculator, simbol al tehnicii avansate.  Vasile YO7GD, este eternul constructor; o piesa ce nu se gaseste pe masa lui de lucru probabil nici nu exista.

   Continuand drumul am ajuns la Curtea de Arges unde am vazut faimoasa manastire de care stiam de copil.  L-am vizitat pe Ion, YO7DJF, ofiter la vanatorii de munte; el foloseste numai aparate de constructie de amator si este telegrafist pasionat.  L-am reintilnit peste cateva zile la Navodari unde a participat la Cupa Tomis.
   Iulian, YO7DEW, tot din Curtea de Arges, are statia mereu in modificare, cu “maruntaiele” rasfirate pe masa; dar asa se invata electronica.
   Pitestenii m-au intrebat daca vreau sa vad un dig urias si un lac de acumulare.  Le-am spus ca in cursul calatoriilor mele am vazut deja prea multe diguri si lacuri si nu doresc deloc sa mai vad altele.
   “Bine, cum doriti; sa facem atunci o plimbare cu masina” m-a linistit Liviu si m-au dus direct la digul cel mare si la lacul de acumulare.
   Eu m-am pazit de craioveni si uite unde sunt smecherii!  Langa dig am intrat intr-un fel de bufet si am comandat niste mici.  Ori eram eu tare flamand, ori erau intr-adevar gustosi dar mi-au placut mult; insa in loc sa ii cheme “mici” trebuia sa le zica “tare mici.”  Cred ca si astia au fost plimbati cu masina pana sa fie serviti.
   Oboseala acumulata in 3 saptamani de calatorii, fiecare zi in alt oras, trenurile grozav de calde, m-a facut sa visez la o zi de odihna dar reintorcandu-ne la Bucuresti am aflat de noul ordin de zi; plec de unul singur la Braila.

   Am ajuns la Braila si Marcel, YO4ATW, seful radioclubului judetean m-a intampinat la gara.  Am plecat impreuna sa vad statia YO4KAK si sa intalnesc operatorii.  Clubul este bine situat, are mai multe camere dintre care in una este statia compusa dintr-un emitator-receptor modern de fabricatie straina, cat si dintr-o serie de hardughii mai vechi.  Am luat doi cate doi operatori si i-am fotografiat la statie: Marin, YO4DCF, cu Bebi, YO4FJG; Remo, YO4FKO, cu Stefan, YO4BEW; Boris YO4AH, cu George, YO4WA; si Marcel, YO4ATW, singur.
   Chiar peste drum de radioclub este un mic loc viran unde rusii, moldovenii si ucrainienii vin sa-si vinda marfa de contrabanda.  Pe strada, in fata micului targ se fac afacerile mai mari; automobile, remorchere, chiar si camioane militare se pot cumpara pe valute.
   Am vizitat statia lui Marcel, YO4ATW, care are un singur emitator-receptor de fabrica, dar logul arata ca a facut o multime de legaturi.  Remo, YO4FKO, in schimb are masa de lucru incarcata cu instrumente de masura, accesorii si vre-o 2 emitatoare-receptoare.  Marin, YO4DCF, telegrafist de bord de meserie, nu s-a lasat mai jos si a acumulat o serie de aparate mai bune.  Bebi, YO4FJG, are o statie frumoasa unde il antreneaza pe baietelul lui, radioamator receptor cu indicativul YO4-005/BR.  George, YO4WA, are statia incarcata cu cateva aparate de fabrica, precum si unele de constructie de amator.
   Radioclubul copiilor YO4KRF este inzestrat cu un bun emitator-receptor de fabrica si cateva cutii impozante, probabil goale, cu butoane colorate care cred ca sunt mai mult pentru decor.  Instructorul cercului de radio, Luis, YO4FYW, era tocmai vizitat de prietenul sau Gica, YO4PR, un telegrafist naval iesit la pensie.
   Masa de lucru a lui Stefan, YO4BEW, este plina de felurite aparate electronice, dar timpul de lucru trebuia sa-l imparta cu sotia lui Aneta, YO4FFL.
   La Wassy, YO4XF, care m-a cazat peste noapte, am vazit mai multe aparate constructii de amator.  Ceea ce m-a uimit a fost antena lui “long wire” lunga de 160 m intinsa intre doua blocuri inalte, aproape de Dunare.

   M-am intors la Bucuresti sa aflu de o noua misiune nascocita de secretarul general: impreuna cu Gil, YO3FU, secretar federal, a doua zi plecam cu masina la Constanta si apoi la Navodari.  Cunosteam masina lui Gil si ma indoiam ca va merge pana la bariera cu ata mai mult pana la mare, dar a mers.  A trebuit insa sa colindam cateva pompe de benzina pana am gasit ceva combustibil.
   Ajuns la destinatie ne-am oprit la radioclubul judetean Constanta instalat intr-o mica casa in mijlocul unui parc.  Statia clubului, YO4KCA, nu e bogata in echipament dar are o antena Yagi cu 6 elemente montata in varful unui turn foarte inalt.  Casa era in reparatie, i s-a inlocuit intregul acoperis.  Radu, YO4HW, seful clubului era plecat la Navodari, asa ca ne-am dus si noi acolo.
   La Navodari s-a tinut un concurs QRP in telegrafie, a 4-a editie a Cupei Tomis, concurentii lucrand cu o putere maxima de 5 W si antene verticale de 4 m.  Au sosit numai 9 participanti dar unuia nu i-a mers aparatul, deci au ramas 8, plus unul care opera din Constanta.  Au concurat: Gabi, YO8CMB, din Savinesti, care s-a plasat pe locul I; Ion, YO7DJP, din Curtea de Arges; Ana, YO8RBM, din Iasi; Piti, YO7UP, din Pitesti; Costel, YO8BAM, din Iasi; Daniel, YO9FHU, din Targoviste; Adam, YOBIG, din Iasi; si Traian, YO3RT, din Bucuresti.  Gil, YO3FU, a fost la statia de control, iar Vasile, YO3CR, a lucrat la punctaj.  Mi s-a explicat ca numarul mic de participanti nu se datora lipsei de organizare (?) ci conditiilor financiare grele.  Vad ca si saracia este buna la ceva.
   La Navodari am mai intalnit pe Zoli, YO4WZ, si pe Adrian, YO3APJ, precum si doi radioamatori straini care lucrau la constructia centralei nucleare de la Cernavoda: Pedro din Argentina si Dick din Canada, care au venit sa vada cum merge concursul.
   Iata o intamplare sa luam aminte: Gabi, YO8CMB, si Gil, YO3FU, s-au dus la piata si au cumparat peste; Gabi a luat putin si Gil a luat mult.  Ambii au depozitat pachetele lor in congelatorul unui restaurant din apropiere.  Dupa terminarea concursului, Gabi s-a sculat mai devreme si a plecat primul luand din greseala (?) pachetul cel mare, iar Gil s-a trezit mai tarziu si a ramas cu ciurucul.  Morala fabulei este: cine se scoala mai devreme mananca mai mult peste!
   Intors la Constanta, am vizitat radioclubul elevilor, YO4KAY, situat aproape de radioclubul judetean.  Statia YO4KAY, condusa de George, YO4FUD, are un mic emitator-receptor de fabrica si o serie de cutii mari cu panouri pline de comutatoare si instrumente; nu stiu daca se folosesc la ceva dar arata bine.  Antenele Yagi ale statiei, inclusiv una uriasa de 3 elemente pentru 40 m, sunt montate in varful unui turn inalt.  Mentionez ca ceea ce eu numesc turn, in YO inseamna pilon.
   Corneliu, YO4AUL, cel care conduce “Rubrica Ultrascurtistului” in revista Radioamatorul, probabil este cel mai avansat radioamator YO in probleme de calculator.
  Am vazut si statia eleganta a lui Radu, YO4HW, cu un emitator-receptor de fabrica si cu nelipsitul calculator.
   Cornelius, YO4DIJ, un comandor de nava militara are tot un emitator-receptor de fabrica si lucreaza atat in telegrafie cat si in SSB.  Mircea, YO4SI, electronist de meserie, lucreaza la statia de radio si televiziune si ca amator foloseste numai echipament construit de el.
   Am vizitat si doua familii de radioamatori.  Prima este compusa din Marcel, YO4AB, telegrafist de bord pe nave comerciale, si sotia lui Geta, YO4DFU.  Prin statia lor bine dotata mai mult cu aparataj industrial Geta urmareste hoinarerile lui Marcel cand el este plecat cu serviciul.
   A doua familie de radioamatori este formata din Mihai, YO4CBT, ofiter pe un submarin, si sotia sa Maria, YO4DCY.  Statia lor bine conceputa este formata dintr-un emitator-receptor, amplificator de putere, felurite accesorii precum si un calculator.
   De la Constanta, Gil, YO3FU, si cu mine ne-am intors la Bucuresti iar in ziua urmatoare am luat Taromul si dupa o escala la Timisoara nu ne-am mai oprit decat la New York.