Yo2bzv     |     home
Povestea...YO2CY
"Povestea cresterii, descresterii si iar cresterii radioamatorismului lupenean  in era Internetului, spusa de YO2CY - Constantin Morar"
Sub acest titlu a aparut pe doua pagini in ziarul "Orizont lupenean" nr. 6/2002, un extrem de interesant  si bogat ilustrat cu poze "articol-reportaj" semnat de Marian Boboc, articol din care, in intentia de a aduce noi contributii la istoria radioamatorismului hunedorean, vom prelua unele pasaje.
Nea Tica -un lupenean de 72 de ani.
Constantin Morar  a implinit pe 2 mai 72 de ani. E mandru ca s-a nascut la Lupeni. Figura cunoscuta concetatenilor sai, nea Tica, chiar daca  a driblat sub culorile echipelo de fotbal Minerul Lupeni, Jiul Petrosani, Casa Armatei Campulung Moldovenesc, Casa Armatei Craiova, (perioada deosebit de frumoasa si bogata in realizari, dar peste care vom trece in acest articol- N.red. YO/HD Antena) a avut o alta pasiune de o viata - radioamatorismul.
Un radio cu galena la "80 de casi"….
 Avea 10-12 ani cand o vecina unguroaica, Petrovici neni, cu care locuia in aceiasi casa in cartierul muncitoresc "80 de casi", i-a aratat un radio desfacut, spunandu-i "Hai sa vezi casutele unde canta oamenii aia de la radio!". Si Tica a vazut ..lampile radioului. Tot aceiasi vecina era abonata la o revista ungureasca , in care, intr-unul din numere fusese publicata schema unui aparat de radio cu galena. Nea Tica n-a mai avut stare si s-a apucat de lucru. L-a ajutat un prieten, Victor Patalita, care mai tarziu a devenit si el radioamator cu indicativul YO2CX (decedat in februarie 1997 - n.n.). Era in anul 1942 cand in colonia muncitoreasca  lupeneana "80 de casi"  doi tineri au construit un aparat de radio cu galena.
Radiouri si fotbalisti. …
 Intorcandu-se la Lupeni din armata de la Campulung intr-o permisie, sora sa, care lucra la statia de radioficare a orasului, i-a spus ca exista la Lupeni un radioamator mai in etate, care i-a aratat mai multe fotografii din strainatate. Numele lui: Anatolie Poruznic. Nu l-a vizitat in acea permisie, insa in timp ce facea plantoane, mintea ii zbura la acel misterios domn din strainatate.
Anatolie Poruznic stia sase limbi plus ruseste.
"Totul se intampla la inceputul anului 1953, cand la Trustul
Carbunelui Lupeni, unde eram incadrat ca desenator pentru serviciul geologic, am intalnit o persoana pe nume Anatolie Poruznic, care era translatorul acestei institutii, cunoscator al cehei, slovacei, rusei, germanei, englezei, francezei si bineinteles romanei. Mi se confirmase ceea ce imi spusese mai demult sora mea, ca amandoi aveam o pasiune comuna: radioamatorismul. Eu eram amator, iar dansul era deja consacrat.
Din discutii am aflat ca era refugiat din Basarabia , facandu-si studiile la Praga, dar, din cauza razboiului, in 1939 a fost nevoit sa le intrerupa. Intre noi s-a infiripat o prietenie sincera, desi difernta de varsta intre noi era de 18 ani, dar acest lucru nu a mai contat, asa ca am devenit discipolul sau preferat, iar dansul, mentorul meu de neuitat. Amandoi am lucrat la sectorul electro-mecanic al Minei Lupeni, dumnealui fiind responsabil cu metrologia, iar eu responsabil cu centrala telefonica. Era in anul desfiintarii SOVROM-urilor, prin 1955".
O scrisoare (patata de lacrimi) din districtul 6.
Povestea inceputurilor radioamatorismului la Lupeni incepe sa se creioneze, vorbele lui nea Tica venind parca dintr-un abur subtire, cu miros de mere coapte: "Trebuie sa spun ca in acea perioada radioamatorismul era complet necunoscut la Lupeni, astfel ca primele notiuni mi-au fost de mare folos.Am inceput sa prind curaj si, la indemnul mentorului meu, am expediat o scrisoare la Radioclubul Central Bucuresti, de la care am primit raspunsul. Asa am aflat ca in Petrosani exista totusi un radioamator, YO6CJ, ing. Iosif Remete, cu care am luat in graba legatura. (Pe atunci, regiunea Hunedoara era in districtul 6). I-am aratat  mentorului meu raspunsul primit, acesta si-a chemet sotia, citind amandoi scrisoarea. Dupa lectura ei a avut loc o scena dramatica, care s-a lasat cu lacrimi de bucurie si fericire. Momentul acela nu se poate descrie in cuvinte, a fost atat de profund incat m-a miscat si pe mine, desi nu stiam despre ce e vorba." Ce resort declansase oare efuziunea? Cititi mai jos:
O baie pentru … sublocotenent.
"… Scrisoarea era semnata de radioamatorul Raul Vasilescu,  nimeni altul decat  un prieten de dinainte de razboi al lui Tolea. Vasilescu , avand gradul de sublocotenent, a ajuns cu frontul in orasul Balti. El l-a anuntat prin cineva pe cetateanul Poruznic Anatolie sa se prezinte urgent la primarie. Acesta s-a si prezentat imediat, nestiind cine si de ce l-a chemat. Intalnirea a fost extraordinara. Dupa imbratisarile de rigoare, o alta bucurie a tanarului ofiter a fost si aceea ca Tolea putea sa ii ofere o …baie pe cinste!. Junele ofiter a mai zabovit in Balti cam o saptamana, dupa care si-a continuat drumul de militar."
O seara sentimentala, dar cu o hotarare istorica.
 Nea Tica e inca, dupa aproape jumatate de secol, sub hipnoza acelei intamplari, neputandu-se parca desparti de ea: " Revin la reactia pe care  a avut-o doamna Poruznic la si dupa citirea scrisorii: i-a prins cu ambele maini mana stanga a lui Tolea, acesta avand in mana dreapta scrisoarea, si a exclamat cu o voce de femeie blanda  ce a trecut prin multe, inclusiv prin razboi: :Tolia! Deci Raul traieste! Cum o fi aratand acum?". Cred ca in acea seara, sub influenta evenimentului emotional petrcut in fata mea, am luat amandoi hotararea de a face ceva pentru realizarea unei statii colective in orasul Lupeni." Tanarul ofiter din 1941 e actualul YO3LX, nenea Lulu, octogenarul vesnic tanar, si astazi activ in benzile de radioamatori si prezent la intalnirile de miercuri ora 11 CFR, cu un alt prieten fost radioamator roman YR5, acum HA5RR, Szilard, care traieste la Budapesta.
"Daca  toti tinerii din lume…." (film rusesc).
 Un alt fapt care i-a mobilizat pe discipol si maestru a fost acela ca la Lupeni rula filmul "Daca toti tinerii din lume…" avand ca personaje mai multi radioamatori implicati in salvarea vietilor unor marinari naufragiati in Marea Nordului. Nea Tica este suparat ca in zilele noastre, televiziunea nationala nu mai reia acest film, scriind si o scrisoare postului public in acest sens acum cativa ani, cu rugamintea de …reluare, dar nu a primit nici un raspuns. Nici faptic, nici scriptic!.
16 "pionieri". Dupa 46 de ani.
La numai cateva zile dupa primirea scrisorii (si la 4 ani de la darea in folosinta a Clubului Sindicatului Miner Lupeni)  am reusit sa mobilizam aproximativ 16 persoane pasionate de radioamatorism. Prima  sedinta (destul de timida) de constituire a unei statii colective de radioamatori in Lupeni s-a tinut intr-una din salile de la primul etaj al Clubului Sindicatului Miner. Sedinta a fost deschisa de mine, in prezenta a 15 persoane si a viceprimarului Daradics, care ulterior a devenit si el radioamator. Dupa 46 de ani de la acest eveniment, incerc sa fac un tur de memorie, amintindu-mi ( si amintindu-le) numele celor care au fost prezenti: A. Poruznic, G. Filip, F. Daradics, dr. Balogh, I. Nuta, C. Cotroaza, A. Sopos,  V. Collarini, V. Patalita, G. Fagas, C. Morar, E.Bokar, G. Grozavu, N. Deoanca, I. Griguta si Baloi.La sedinta a fost prezent si presedintele sindicatului. S-a aratat rolul si importanta infiintarii cercului de radioamatori in cadrul AVSAP.  Activitatea cercului  in cadrul Clubului a durat doar vreo 4-5 luni, apoi s-a mutat peste Jiu, unde se desfasura si activitatea cercului de soferi, tot in cadrul AVSAP
Final cu lopata. …
L-am intrebat pe nea Tica, personaj pitoresc ce va mai fi luat in vizorul nostru jurnalistic, daca mai e nevoie de radioamatori, acum, in era Internetului. Raspunsul lui nea Tica a fost de-a dreptul spontan : "Domnule, radioamatorismul e ca lopata. Oricat de mult a evoluat tehnica, lopata tot nu a disparut…".
N.red. YO/HD Antena:
 Am preluat numai informatiile despre partea de inceput a radioamatorismului din Lupeni, articolul  din ziar consemnand si  eforturile si reusitele lui YO2CY in revigorarea activitatii  de radioamator la Clubul Sindicatelor E.M. Lupeni  (Radioclubul YO2KQG, foarte activ in ultimul timp). Regretam mult ca nu am putut  reproduce in cadrul articolului ( din cauza deteriorarii calitatii lor prin xerocopiere)  niciuna din cele 10 poze - document din ziar.
(Dupa YO/HD Antena, nr.r93/martie 2004)